ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2450/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ

și fiscal, prin sentința civilă nr. 3/F/CA din 21 ianuarie 2008, a admis acțiunea

formulată de reclamanta SC T. SRL Sibiu în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală, având ca obiect

anularea deciziei nr. 142 din 31 mai 2007 emisă de pârâtă, admiterea contestației

formulate de reclamantă și anularea actelor de constatare vamală nr. a din 26

februarie 2007 și nr. b din 26 februarie 2001 emise de Biroul Vamal B. A constatat

de asemenea, că obligațiile de plată din actele atacate au fost stabilite irevocabil

prin decizia penală nr. 304/R/2003 a Curții de Apel Oradea, în cuantum de 74.387

RON și majorările de întârziere aferente până la efectuarea plății, în sarcina inculpaților

I.S. și D.M., obligând pârâtul la 2.000 RON cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut în

acest sens că, prin actele constatatoare sus menționate, organele vamale au stabilit

în sarcina reclamantei obligațiile de plată constând în 71.044 RON drepturi vamale

și 97.128 RON contravaloarea marfă, în total 168.172 RON, ca urmare a sustragerii

unor mărfuri de la vămuire, iar prin decizia nr. 1259/2001 Direcția Generală de

Soluționare a Contestațiilor a suspendat soluționarea contestației formulate de

societatea reclamantă, până la pronunțarea unei soluții definitive în procesul penal

în care D.R.V. Oradea s-a constituit parte civilă cu suma de 169.481 RON.

Instanța a mai reținut

că, în condițiile în care latura civilă a dosarului penal s-a soluționat prin obligarea

inculpaților la plata sumei de 74.387 RON, iar diferența de 93.785 RON reprezintă

valoarea mărfii deja confiscate, rămâne în sarcina reclamantei o obligație de plată

în cuantum de 74.387 RON, reprezentând valoarea taxelor vamale neachitate.

Reținând că, potrivit

art. 214 alin. (4) din O.G. nr. 92/2005, hotărârea definitivă a instanței penale,

prin care se soluționează acțiunea civilă, este opozabilă organelor fiscale competente

să soluționeze contestațiile privind sume pentru care statul s-a constituit parte

civilă, instanța de fond a apreciat că demersul reclamantei de a solicita anularea

actelor constatatoare este legal și pe cale de consecință, este greșită soluția

pârâtei de respingere a contestației formulate de reclamantă, ca rămasă fără obiect.

Față de aceste considerente,

instanța de fond a dispus admiterea acțiunii în temeiul art. 2 și art. 18 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, admiterea contestației și anularea actelor administrativ

fiscale contestate, constatând totodată că obligațiile de plată din actele vamale

au fost stabilite, irevocabil, de instanța penală, în sarcina inculpaților.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal a declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală prin

D.G.F.P. a județului Sibiu care, fără să-și încadreze criticile în cazurile prevăzute

la art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., a susținut că soluția instanței

de fond este nelegală și netemeinică, dispozițiile art. 214 alin. (4) C. proc.

fisc. fiind aplicate greșit, iar anularea actelor administrativ-fiscale a fost dispusă

cu ignorarea art. 141 alin. (3) C. proc. fisc. potrivit cărora modificarea titlului

de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.

Totodată, în conținutul

cererii de recurs se menționează că datoria vamală de 74.387 RON a fost încasată

de la inculpații D.M. și I.S.A.

Recursul este întemeiat

pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.

Așa cum rezultă din prezentarea

rezumativă făcută mai sus, în cauză este necontestat că datoria vamală stabilită

prin actele de constatare nr. a și nr. b din 26 februarie 2001 este de 74.387 RON,

iar diferența de 97.128 RON reprezintă contravaloarea mărfurilor sustrase de la

vămuire care au fost confiscate.

De asemenea, este necontestat

că prin decizia nr. 304/R/2003 pronunțată de Curtea de Apel Oradea inculpații I.S.

și D.M., administratori ai societății comerciale intimate, au fost condamnați pentru

săvârșirea mai multor infracțiuni și obligați în mod solidar la plata sumei de 74.387

RON, sumă care, potrivit propriilor susțineri ale recurentei, a și fost executată.

Instanța de fond a anulat

actele de constatare vamală cu motivarea că, față de soluția instanței penale, menținerea

lor nu se mai justifică, concluzie care este lipsită de temei în raport cu principiul

că legalitatea și respectiv, nelegalitatea actelor administrative trebuie verificată

la data emiterii acestora.

Or, este de necontestat

că toate constatările făcute de organele de control și consemnate în actele de constatare

nr. a și nr. b din 26 februarie 2001 au fost reale și au constituit probe și pentru

stabilirea răspunderii penale, cât și pentru soluționarea laturii civile a procesului

penal.

Pe de altă parte, potrivit

prevederilor art. 214 alin. (4) C. proc. fisc., hotărârea definitivă a instanței

penale prin care se soluționează acțiunea civilă este opozabilă organelor fiscale

competente pentru soluționarea contestației cu privire la sumele pentru care statul

s-a constituit parte civilă.

Astfel fiind, organul

fiscal competent cu soluționarea contestației împotriva celor două acte de constatare

vamală trebuia să constate că, din valoarea sumelor de recuperat, suma de 74.387

RON fusese deja executată în baza unui alt titlu executoriu - decizia nr. 304/R/2003,

iar suma de 97.128 RON reprezintă contravaloarea mărfurilor sustrase de la vămuire

care au fost deja confiscate.

Pe cale de consecință,

instanța de fond avea temei să anuleze doar parțial actele de constatare și anume

numai în ceea ce privește stabilirea că sumele de mai sus constituie obligații bugetare

de executat, restul constatărilor fiind legale și temeinice.

În concluzie, având în

vedere dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. și considerentele de mai

sus, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată și rejudecând cauza, acțiunea

va fi admisă în parte, în sensul că decizia nr. 142/2007 va fi anulată, iar contestația

fiscală va fi admisă în parte, cu consecința anulării parțiale a actelor de constatare

vamală, în sensul arătat mai sus, constatându-se că suma de 74.387 RON datorii vamale

a fost executată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de D.G.F.P. a Județului Sibiu, în numele și pentru Agenția Națională de Administrare

Fiscală împotriva sentinței civile nr. 3/F/CA din 21 ianuarie 2008 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Admite în parte acțiunea,

în sensul că anulează decizia nr. 142/2007 și admite în parte contestația și anulează

parțial actele de constatare nr. a din 26 februarie 2001 și nr. b din 26

februarie 2001 în ceea ce privește suma de 97.128 RON, reprezentând contravaloarea

mărfurilor confiscate.

Constată că suma de plată

de 74.387 RON, datorii vamale a fost executată de organele fiscale în baza deciziei

nr. 304/R/2003 a Curții de Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 iunie 2008.