ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5541/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 12090/2/2009, reclamantul E.T., judecător în cadrul Tribunalului Călărași, a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia să emită o hotărâre de recunoaștere ca vechime în magistratură a perioadei 01 februarie 1980 - 15 februarie 1992, în care a funcționat ca ofițer cu studii superioare juridice în cadrul organelor de miliție/poliție, precum și a perioadei 16 februarie 1992 - 14 iulie 1993, în care a lucrat în calitate de comisar la Garda Financiară.

În întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3095 din 24 iunie 2010, a admis în parte acțiunea reclamantului E.T., a obligat pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să statueze dacă perioada 01 februarie 1980 - 15 februarie 1992, în care reclamantul a funcționat ca ofițer cu studii superioare juridice în cadrul organelor de miliție/poliție, constituie sau nu vechime în magistratură; instanța a respins celălalt capăt de cerere ca neîntemeiat. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea formulată la data de 17 iunie 2008, reclamantul E.T.

a solicitat pârâtului Consiliului Superior al Magistraturii să analizeze dacă perioada cât a lucrat ca ofițer specialist în investigarea fraudelor, ordine publică și cercetări penale în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative poate constitui vechime în magistratură, în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (2) din O.U.G. nr. 179/1999 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizare judecătorească.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 104 alin. (1) din același act normativ, cu referire la art. 44 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, pe Decizia nr. 2734 din 22 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3616/2007, precum și pe Hotărârea nr. 680 din 11 octombrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, precizându-se că situația invocată este aceeași cu cea a altor procurori: O.N., M.I., L.H., P.A., S.N., G.Ș. și D.C.

Prin adresa din 29 aprilie 2009 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, reclamantului i s-au comunicat următoarele: 1) În ceea ce privește funcțiile de ofițer specialist de miliție (cu studii superioare juridice) - specialitatea investigarea fraudelor și ofițer specialist de miliție/poliție (cu studii superioare juridice) - specialitatea ordine publică, în ședința din 12 martie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că nu are competența să se pronunțe asupra solicitărilor de recunoaștere a vechimii în magistratură, urmând ca persoana interesată să se adreseze Casei de Pensii în vederea soluționării cererii sale; 2) Referitor la calitatea de ofițer de poliție (cu studii superioare juridice) - specialitatea cercetări penale, Plenul Consiliul Superior al Magistraturii a statuat că aceasta conferă vechime în magistratură, în temeiul prevederilor art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora funcția de ofițer de poliție judiciară cu studii superioare juridice conferă vechime în magistratură.

Împotriva acestui răspuns, reclamantul a formulat plângere prealabilă, prin care a solicitat soluționarea cererii sale printr-o hotărâre a Plenului C.S.M., apreciind că adresa ce i-a fost comunicată nu reprezintă o hotărâre de admitere sau de respingere a cererii, ci un act administrativ prin care este îndemnat să se adreseze Casei de Pensii în vederea soluționării cererii și că prin refuzul de soluționare a cererii este discriminat în raport de alți colegi cărora le-a fost recunoscută vechimea în magistratură printr-o astfel de hotărâre. Prin adresa nr. 20254/1154/2009, reclamantului i s-a comunicat că plângerea prealabilă a fost analizată în ședința Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 11 iunie 2009, dispunându-se respingerea acesteia, ca nefondată, urmare a faptului că această autoritate nu are competență în această materie.

Reclamantul a contestat la instanța de contencios administrativ refuzul nejustificat al pârâtului de soluționare a cererii sale, exprimat prin adresele nr. 7/20254/1154/DRUO din 29 aprilie 2009 și nr. 20254/1154/2009. Prima instanță a apreciat că, într-adevăr, este vorba despre un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului având ca obiect recunoașterea ca vechime în magistratură a perioadei 01 februarie 1980 - 15 februarie 1992, în care acesta a funcționat ca ofițer cu studii superioare juridice în cadrul organelor de miliție/poliție pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.

Cu toate că pârâtul a motivat respingerea cererii reclamantului pe faptul că nu are competența să analizeze o astfel de cerere, prin Hotărârea nr. 453 bis din 21 iunie 2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus, în baza art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 104 alin. (1) din aceeași lege și art. 44 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, că perioada în care dl. O.N., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a funcționat ca ofițer specialist cercetări penale, șef serviciu cercetări penale, locțiitor șef Direcție Cercetări Penale, inspector (ofițer criminalist), expert criminalist și criminalist specialist constituie vechime în magistratură.

De asemenea, prin Hotărârea nr. 680 din 11 octombrie 2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a admis cererile formulate de domnii M.I., L.H., P.A., S.N., G.Ș. și D.C., prin care au solicitat recunoașterea ca vechime în magistratură a perioadei în care au funcționat ca ofițeri de poliție judiciară cu studii superioare juridice în cadrul organelor de miliție/poliție. Această hotărâre s-a emis în baza art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "având în vedere că petenții se află într-o situație similară în care s-a aflat domnul procuror O.N., pentru egalitate de tratament juridic/…/". Dispozițiile art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004, invocate prin această hotărâre, reglementează competența Plenului Consiliului Superior al Magistraturii de a îndeplini orice alte atribuții stabilite prin lege sau regulament.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate: În mod greșit prima instanță a apreciat că, în speță, este vorba despre un refuz nejustificat de soluționare a cererii intimatului de recunoaștere ca vechime în magistratură a perioadei în care acesta a funcționat ca ofițer de poliție judiciară cu studii superioare juridice, în cadrul organelor de miliție/poliție, pe considerentul că, la o dată anterioară, au fost admise cereri cu un obiect similar.

Recurentul a subliniat faptul că art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările ulterioare (în vigoare la data formulării cererii de către intimat), dispune fără dubiu că perioada în care intimatul a lucrat ca ofițer de poliție judiciară cu studii superioare juridice constituie vechime în magistratură, iar decizia de pensionare urmează să fie emisă în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare. În plus, recurentul a arătat că atribuția de a calcula vechimea în magistratură revine ordonatorilor de credite, motiv pentru care nu se poate reține refuzul nejustificat al acestei autorități de a soluționa cererea de față. Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente: După cum s-a relevat anterior, prin acțiunea dedusă judecății, intimatul-reclamant a solicitat instanței de contencios administrativ să dispună obligarea recurentului la emiterea unei hotărâri prin care să îi recunoască ca vechime în magistratură perioada 01 februarie 1980 - 15 februarie 1992, în care a funcționat ca ofițer cu studii superioare juridice în cadrul organelor de miliție/poliție, precum și perioada 16 februarie 1992 - 14 iulie 1993, în care a lucrat în calitate de comisar la Garda Financiară. Temeiul legal al cererii intimatului-reclamant îl reprezintă dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările ulterioare, ale art. 104 alin. (1) din același act normativ, cu referire la art. 44 alin. (2) din Legea nr. 92/1992.

Prin sentința atacată, prima instanță a admis acțiunea intimatului-reclamant și a obligat recurentul să emită o hotărâre prin care să statueze dacă perioada 01 februarie 1980 - 15 februarie 1992, în care reclamantul a funcționat ca ofițer cu studii superioare juridice în cadrul organelor de miliție/poliție, constituie sau nu vechime în magistratură. Ca argument pentru admiterea acțiunii, curtea de apel a reținut faptul că, prin Hotărârile nr. 453/bis din 21 iunie 2007 și nr. 680 din 11 octombrie 2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a admis cererile formulate de mai mulți petenți, în sensul că a recunoscut ca vechime în magistratură perioadele în care aceștia au funcționat ca ofițeri de poliție judiciară cu studii superioare juridice, în cadrul organelor de miliție/poliție.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, modificată, privind contenciosul administrativ, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane. Art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările ulterioare, (în vigoare la data formulării cererii de către intimat) statuează că una dintre funcțiile juridice care constituie vechime în magistratură este și aceea de ofițer de poliție judiciară cu studii superioare juridice. Conform art. 13 din H.G. nr. 1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, atribuția de a calcula vechimea în magistratură revine ordonatorilor de credite.

Așadar, în raport de dispoziția normativă anterior enunțată, rezultă faptul că recurentul nu are competența de a calcula vechimea în magistratură a judecătorilor care se pregătesc să fie eliberați din funcție prin pensionare. Ca atare, răspunsul formulat de recurent la cererea intimatului nu poate reprezenta un refuz nejustificat de soluționare a acesteia, nefiind îndeplinită cerința legală a excesului de putere. Pe de altă parte, Înalta Curte reține faptul că cele două hotărâri individualitate în sentința recurată - prin care au fost recunoscute ca vechime în magistratură perioadele în care petenții au îndeplinit funcția de ofițeri de poliție judiciară cu studii superioare juridice, în cadrul organelor de miliție/poliție - au fost adoptate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii înainte de modificarea art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor.

Mai precis, prin Legea nr. 97 din 14 aprilie 2008 a fost completat articolul aflat în discuție, în sensul includerii sintagmei "ofițer de poliție judiciară cu studii superioare juridice". Prin urmare, hotărârile anterior arătate au fost emise de recurent în limita competenței de interpretare a unor dispoziții legale, nefiind vorba de competența de a calcula vechimea în magistratură. În consecință, din cele anterior expuse, rezultă că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Consiliul Superior la Magistraturii împotriva Sentinței nr. 3095 din 24 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului E.T. ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2010.