ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5541/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr.

12090/2/2009, reclamantul E.T., judecător în cadrul Tribunalului Călărași, a

chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii solicitând ca

prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia să emită o

hotărâre de recunoaștere ca vechime în magistratură a perioadei 01 februarie

1980 - 15 februarie 1992, în care a funcționat ca ofițer cu studii superioare

juridice în cadrul organelor de miliție/poliție, precum și a perioadei 16

februarie 1992 - 14 iulie 1993, în care a lucrat în calitate de comisar la

Garda Financiară.

În întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat

respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3095

din 24 iunie 2010, a admis în parte acțiunea reclamantului E.T., a obligat

pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să

statueze dacă perioada 01 februarie 1980 - 15 februarie 1992, în care

reclamantul a funcționat ca ofițer cu studii superioare juridice în cadrul

organelor de miliție/poliție, constituie sau nu vechime în magistratură;

instanța a respins celălalt capăt de cerere ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea

formulată la data de 17 iunie 2008, reclamantul E.T. a solicitat pârâtului

Consiliului Superior al Magistraturii să analizeze dacă perioada cât a lucrat

ca ofițer specialist în investigarea fraudelor, ordine publică și cercetări

penale în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative poate

constitui vechime în magistratură, în conformitate cu dispozițiile art. 44

alin. (2) din O.U.G. nr. 179/1999 privind modificarea și completarea Legii nr.

92/1992 pentru organizare judecătorească.

Cererea a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul

judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, coroborate cu cele ale art. 104 alin. (1) din același act normativ,

cu referire la art. 44 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, pe Decizia nr. 2734 din

22 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3616/2007, precum și pe

Hotărârea nr. 680 din 11 octombrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii, precizându-se că situația invocată este aceeași cu cea a altor

procurori: O.N., M.I., L.H., P.A., S.N., G.Ș. și D.C.

Prin adresa din 29

aprilie 2009 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, reclamantului i s-au

comunicat următoarele:

1) În ceea ce

privește funcțiile de ofițer specialist de miliție (cu studii superioare

juridice) - specialitatea investigarea fraudelor și ofițer specialist de

miliție/poliție (cu studii superioare juridice) - specialitatea ordine publică,

în ședința din 12 martie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat

că nu are competența să se pronunțe asupra solicitărilor de recunoaștere a

vechimii în magistratură, urmând ca persoana interesată să se adreseze Casei de

Pensii în vederea soluționării cererii sale;

2) Referitor la

calitatea de ofițer de poliție (cu studii superioare juridice) - specialitatea

cercetări penale, Plenul Consiliul Superior al Magistraturii a statuat că

aceasta conferă vechime în magistratură, în temeiul prevederilor art. 86 din

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată,

cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora funcția de ofițer

de poliție judiciară cu studii superioare juridice conferă vechime în

magistratură.

Împotriva acestui

răspuns, reclamantul a formulat plângere prealabilă, prin care a solicitat

soluționarea cererii sale printr-o hotărâre a Plenului C.S.M., apreciind că

adresa ce i-a fost comunicată nu reprezintă o hotărâre de admitere sau de

respingere a cererii, ci un act administrativ prin care este îndemnat să se

adreseze Casei de Pensii în vederea soluționării cererii și că prin refuzul de

soluționare a cererii este discriminat în raport de alți colegi cărora le-a

fost recunoscută vechimea în magistratură printr-o astfel de hotărâre.

Prin adresa nr.

20254/1154/2009, reclamantului i s-a comunicat că plângerea prealabilă a fost

analizată în ședința Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de

11 iunie 2009, dispunându-se respingerea acesteia, ca nefondată, urmare a

faptului că această autoritate nu are competență în această materie.

Reclamantul a

contestat la instanța de contencios administrativ refuzul nejustificat al

pârâtului de soluționare a cererii sale, exprimat prin adresele nr.

7/20254/1154/DRUO din 29 aprilie 2009 și nr. 20254/1154/2009.

Prima instanță a apreciat

că, într-adevăr, este vorba despre un refuz nejustificat de soluționare a

cererii reclamantului având ca obiect recunoașterea ca vechime în magistratură

a perioadei 01 februarie 1980 - 15 februarie 1992, în care acesta a funcționat

ca ofițer cu studii superioare juridice în cadrul organelor de miliție/poliție

pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.

Cu toate că pârâtul a

motivat respingerea cererii reclamantului pe faptul că nu are competența să

analizeze o astfel de cerere, prin Hotărârea nr. 453 bis din 21 iunie 2007,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus, în baza art. 86 din

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată,

cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 104 alin. (1) din

aceeași lege și art. 44 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, că perioada în care dl. O.N., procuror

la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a funcționat ca ofițer

specialist cercetări penale, șef serviciu cercetări penale, locțiitor șef

Direcție Cercetări Penale, inspector (ofițer criminalist), expert criminalist

și criminalist specialist constituie vechime în magistratură.

De asemenea, prin

Hotărârea nr. 680 din 11 octombrie 2007, Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii a admis cererile formulate de domnii M.I., L.H., P.A., S.N., G.Ș.

și D.C., prin care au solicitat recunoașterea ca vechime în magistratură a

perioadei în care au funcționat ca ofițeri de poliție judiciară cu studii

superioare juridice în cadrul organelor de miliție/poliție.

Această hotărâre s-a

emis în baza art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior

al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

"având în vedere că petenții se află într-o situație similară în care s-a

aflat domnul procuror O.N., pentru egalitate de tratament juridic/…/".

Dispozițiile art. 35

lit. f) din Legea nr. 317/2004, invocate prin această hotărâre, reglementează

competența Plenului Consiliului Superior al Magistraturii de a îndeplini orice

alte atribuții stabilite prin lege sau regulament.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, care a

solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca

neîntemeiată.

În motivarea căii de

atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurentul a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei

legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici

de nelegalitate:

În mod greșit prima

instanță a apreciat că, în speță, este vorba despre un refuz nejustificat de

soluționare a cererii intimatului de recunoaștere ca vechime în magistratură a

perioadei în care acesta a funcționat ca ofițer de poliție judiciară cu studii

superioare juridice, în cadrul organelor de miliție/poliție, pe considerentul

că, la o dată anterioară, au fost admise cereri cu un obiect similar.

Recurentul a

subliniat faptul că art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu

modificările ulterioare (în vigoare la data formulării cererii de către

intimat), dispune fără dubiu că perioada în care intimatul a lucrat ca ofițer

de poliție judiciară cu studii superioare juridice constituie vechime în

magistratură, iar decizia de pensionare urmează să fie emisă în conformitate cu

dispozițiile legale în vigoare.

În plus, recurentul a

arătat că atribuția de a calcula vechimea în magistratură revine ordonatorilor

de credite, motiv pentru care nu se poate reține refuzul nejustificat al

acestei autorități de a soluționa cererea de față.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

După cum s-a relevat

anterior, prin acțiunea dedusă judecății, intimatul-reclamant a solicitat

instanței de contencios administrativ să dispună obligarea recurentului la

emiterea unei hotărâri prin care să îi recunoască ca vechime în magistratură

perioada 01 februarie 1980 - 15 februarie 1992, în care a funcționat ca ofițer

cu studii superioare juridice în cadrul organelor de miliție/poliție, precum și

perioada 16 februarie 1992 - 14 iulie 1993, în care a lucrat în calitate de

comisar la Garda Financiară.

Temeiul legal al

cererii intimatului-reclamant îl reprezintă dispozițiile art. 86 din Legea nr.

303/2004, republicată, cu modificările ulterioare, ale art. 104 alin. (1) din

același act normativ, cu referire la art. 44 alin. (2) din Legea nr. 92/1992.

Prin sentința

atacată, prima instanță a admis acțiunea intimatului-reclamant și a obligat

recurentul să emită o hotărâre prin care să statueze dacă perioada 01 februarie

1980 - 15 februarie 1992, în care reclamantul a funcționat ca ofițer cu studii

superioare juridice în cadrul organelor de miliție/poliție, constituie sau nu

vechime în magistratură.

Ca argument pentru

admiterea acțiunii, curtea de apel a reținut faptul că, prin Hotărârile nr.

453/bis din 21 iunie 2007 și nr. 680 din 11 octombrie 2007, Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii a admis cererile formulate de mai mulți petenți, în

sensul că a recunoscut ca vechime în magistratură perioadele în care aceștia au

funcționat ca ofițeri de poliție judiciară cu studii superioare juridice, în

cadrul organelor de miliție/poliție.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, modificată, privind contenciosul

administrativ, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere reprezintă

exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea

unei persoane.

Art. 86 din Legea nr.

303/2004, republicată, cu modificările ulterioare, (în vigoare la data

formulării cererii de către intimat) statuează că una dintre funcțiile juridice

care constituie vechime în magistratură este și aceea de ofițer de poliție

judiciară cu studii superioare juridice.

Conform art. 13 din

H.G. nr. 1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

prevederilor Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor,

republicată, atribuția de a calcula vechimea în magistratură revine

ordonatorilor de credite.

Așadar, în raport de

dispoziția normativă anterior enunțată, rezultă faptul că recurentul nu are

competența de a calcula vechimea în magistratură a judecătorilor care se

pregătesc să fie eliberați din funcție prin pensionare.

Ca atare, răspunsul

formulat de recurent la cererea intimatului nu poate reprezenta un refuz

nejustificat de soluționare a acesteia, nefiind îndeplinită cerința legală a

excesului de putere.

Pe de altă parte,

Înalta Curte reține faptul că cele două hotărâri individualitate în sentința

recurată - prin care au fost recunoscute ca vechime în magistratură perioadele

în care petenții au îndeplinit funcția de ofițeri de poliție judiciară cu

studii superioare juridice, în cadrul organelor de miliție/poliție - au fost

adoptate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii înainte de modificarea

art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor.

Mai precis, prin Legea nr. 97 din 14 aprilie 2008 a fost completat articolul

aflat în discuție, în sensul includerii sintagmei "ofițer de poliție

judiciară cu studii superioare juridice".

Prin urmare,

hotărârile anterior arătate au fost emise de recurent în limita competenței de

interpretare a unor dispoziții legale, nefiind vorba de competența de a calcula

vechimea în magistratură.

În consecință, din

cele anterior expuse, rezultă că este fondat motivul de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin.

(1) - (3) C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea

contenciosului administrativ, modificată, va admite recursul, va modifica

sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantului ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Consiliul Superior la Magistraturii împotriva Sentinței nr. 3095

din 24 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului E.T. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 decembrie 2010.