ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1504/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 183 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a fost respins ca nefondat apelul inculpatului B.A. împotriva Sentinței penale nr. 319 din 23 decembrie 2010 a Tribunalului Vaslui.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 319 din 23 decembrie 2010 Tribunalul Vaslui a condamnat inculpatul B.A., la pedepsele de:

- 4 (patru) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 comisă la data de 02 august 2008 și 3 (trei) ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat ) și lit. c) (dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitatea de natura celeia de care s-a folosit acesta pentru comiterea acestei infracțiuni) C. pen.;

- 4 (patru) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 comisă la data de 28 octombrie 2008 și 3 (trei) ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) (dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitatea de natura celeia de care s-a folosit acesta pentru comiterea acestei infracțiuni) C. pen.;

- 4 (patru) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 comisă la data de 04 septembrie 2008 și 3 (trei) ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) (dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitatea de natura celeia de care s-a folosit acesta pentru comiterea acestei infracțiuni) C. pen.;

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea celor trei pedepse a câte 4 (patru) ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă rezultantă de 4 (patru) ani închisoare.

Potrivit art. 33 lit. a) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus contopirea celor trei pedepse complementare a câte 3 (trei) ani privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) (dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitatea de natura celeia de care s-a folosit acesta pentru comiterea acestei infracțiuni) C. pen.

Conform art. 71 alin. (2) C. pen., a dispus ca pe durata pedepsei închisorii aplicare inculpatului, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) (dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitatea de natura celeia de care s-a folosit acesta pentru comiterea acestei infracțiuni) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 255 alin. (5) C. pen., a dispus restituirea de către inculpat a următoarelor sume de bani: 800 RON către T.V., 400 RON către A.C.D. și 900 RON către L.I., din sumele de 1.200 RON și 10 euro confiscate de la inculpat la data de 28 octombrie 2008 și înregistrate în registrul de valori al Tribunalului Vaslui la poziția 39/2009, urmând ca diferența de bani primiți cu titlu de mită să fie obligat inculpatul să restituie lui T.V., A.C.D. și L.I. din averea proprie.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că inculpatul B.A. are vârsta de 33 ani și locuiește în comuna Codăiești, județul Vaslui. Este căsătorit, are un copil minor, nu are antecedente penale. A îndeplinit funcția de agent șef adjunct în cadrul IPJ Vaslui, Postul de poliție Miclești, iar din anul 2006 a deținut funcția de ajutor șef post de poliție în această comună.

În dimineața zilei de 25 octombrie 2008, numitul T.V. circula cu autoturismul proprietatea sa, din direcția Iași către localitatea Codăiești, unde intenționa să ajungă la târgul organizat în această localitate. El era însoțit de martorul C.D.

Ajunși în dreptul unei stații PECO de unde se bifurcă drumul către localitatea Codăiești, au fost opriți pentru un control de către un agent de poliție îmbrăcat regulamentar cu ținuta de serviciu. Conform planificării, în zona respectivă își desfășura activitatea agentul de poliție B.A., ajutor șef post la Postul de poliție Miclești. De precizat că numitul T.V. ajunsese cu autoturismul în punctul respectiv, prin jurul orelor 8:30. După oprire, inculpatul B.A. i-a cerut actele pentru control, moment în care T.V. i-a înmânat acestuia permisul său de conducere și actul de proprietate al mașinii, mai puțin certificatul de înmatriculare care rămăsese la fostul proprietar, întrucât mașina urma a fi radiată de pe numele fostului proprietar, P.C.

După primele verificări, inculpatul i-a spus denunțătorului că va verifica dacă era într-adevăr proprietarul mașinii, iar aceasta nu era radiată din circulație și a dat un telefon la Dispeceratul Poliției Vaslui, folosind telefonul mobil. După ce a vorbit cu o persoană, agentul de poliție i-a spus că mașina nu era în regulă, că era radiată din circulație și că T.V. era pasibil de săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, polițistul spunându-i acestuia că îi va face dosar penal. În aceste împrejurări, T.V. a încercat să-i explice că mașina era în regulă, că o cumpărase de circa o săptămână de la fostul proprietar P.C., moment în care de față cu polițistul, l-a sunat pe telefonul mobil, pe fostul proprietar. În urma discuției telefonice purtată atât de denunțător cât și de polițist, numitul P.C. le-a spus acestora că mașina nu este radiată din circulație, că certificatul de înmatriculare îl depusese personal la RAR Iași, urmând ca în zilele următoare să se facă înscrierea mașinii pe noul proprietar. Cu toate acestea, inculpatul i-a spus denunțătorului că îi va face dosar penal și i-a reținut actele. În aceleași împrejurări, inculpatul l-a întrebat dacă are achitată taxa de drum (rovigneta), iar T.V. a recunoscut că nu avea achitată această taxă, motivând că nu găsise rovignete la stațiile PECO.

În acel moment, polițistul i-a spus acestuia că este pasibil de sancțiune contravențională, că amenda în astfel de situații este cuprinsă între 1.500 - 3.000 RON. După mai multe discuții între părți, inculpatul i-a pretins lui T.V. suma de 1.000 RON și îi va restitui toate actele, nu-i va mai face dosar penal și nici nu-i va mai aplica sancțiune contravențională pentru lipsa taxei de drum.

Deși numitul T.V. a încercat să-i spună că nu avea aceasta sumă și i-a cerut restituirea actelor, dar inculpatul i-a cerut să facă rost de banii solicitați, altfel va proceda la luarea măsurilor arătate mai sus.

În această situație, denunțătorul a fost nevoit să meargă în târgul Codăiești pentru a căuta persoane cunoscute de la care să împrumute bani, pentru a plăti suma pretinsă de inculpat. Din declarația denunțătorului, rezultă că avea asupra sa doar 500 RON. Însoțit de martorul C.D., au plecat la târgul din Codăiești și găsind pe martorul L.A., pe care îl cunoștea, i-a cerut acestuia cu împrumut suma de 300 RON, spunându-i pentru ce-i trebuie.

De menționat, că toată discuția purtată între inculpat și denunțătorul T.V. a fost văzută și auzită de către martorul C.D., care se afla în autoturismul denunțătorului.

Cu banii primiți de la martorul L.A., denunțătorul s-a reîntors în zona unde era de serviciu inculpatul, și i-a dat acestuia suma de 800 RON, moment în care B.A. i-a restituit toate actele. Fiind întrebat de către denunțător, ce se întâmplă dacă mai este oprit de un alt polițist și constată că nu are achitată taxa de drum, inculpatul i-a răspuns să nu aibă nici o grijă că poate scăpa foarte ușor, dacă la un alt control va spune că nu are actele la el.

După plata sumei de 800 RON, denunțătorul s-a reîntors în târgul de la Codăiești unde s-a reîntâlnit cu martorul C.D. Dorind să se informeze încă o dată, dacă mașina cumpărată nu era cumva radiată, a sunat pe o persoană de la Iași, care la rândul ei s-a informat la Dispeceratul Iași și i-a comunicat denunțătorului că totul era în regulă. În aceste condiții, denunțătorul a apreciat că agentul de poliție a comis un abuz, că i-a pretins niște bani care nu i se cuveneau și a sunat la serviciul 112, anunțând fapta de corupție. Această convorbire cu serviciul 112 este redată în scris și depusă la prezentul dosar.

Fapta săvârșită de inculpatul B.A., care în calitate de agent de poliție își desfășura activitatea de control, a pretins suma de 1.000 RON, din care a primit efectiv suma de 800 RON de la denunțătorul T.V., pentru a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv de a nu face cercetări într-o cauză penală privind circulația pe drumurile publice cu un autovehicul neînmatriculat sau de a nu-l sancționa contravențional pe același denunțător pentru neplata taxei de drum, întrunește clementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată.

Referitor la fapta imputată, inculpatul a confirmat că l-a oprit pe denunțător, i-a cerut acestuia actele pentru control, a verificat prin telefonul mobil la dispecerat dacă mașina cu care circula era radiată din circulație, i-a spus denunțătorului că din informațiile primite de la dispecerat mașina era radiată din circulație și într-o atare situație T.V. era pasibil de dosar penal. A constatat că denunțătorul nu avea plătită taxa de drum și că trebuia să-l sancționeze contravențional, însă nu recunoaște că a pretins suma de 1.000 RON și că a primit suma de 800 RON de la T.V., pentru a nu-i mai face dosar penal sau de a-l sancționa contravențional. Referitor la suma de bani găsită asupra sa, inculpatul a declarat că erau banii săi personali, că o parte din ei, respectiv suma de 1.000 RON, fuseseră împrumutați chiar în acea dimineață de la martora I.F.

În cauză a fost audiată și această martoră, care a confirmat că dăduse cu împrumut inculpatului, în acea dimineață, suma de 1.000 lei.

S-a apreciat că atât declarația inculpatului cât și ale martorei propuse în apărare sunt nesincere, având în vedere contextul în care s-au derulat faptele cât și de materialul probator care vin în sprijinul afirmațiilor denunțătorului T.V.

În dimineața de 2 august 2008, numitul A.C.D. însoțit de martorii A.I., D.A. și L.M. se deplasau cu autoturismul condus de denunțător, intenționând să ajungă localitatea Miclești, județul Vaslui, până în localitatea de domiciliu din S. Sus-numiții lucraseră ca muncitori constructori la mănăstirea Movila lui Burcel, iar în dimineața respectivă primiseră banii și fiind sfârșit săptămână, au plecat către localitățile de domiciliu. Agentul de poliție B.A. a oprit autoturismul pentru control. După ce a solicitat actele, l-a întrebat pe A.C.D. dacă a consumat băuturi alcoolice. Acesta i-a răspuns că băuse, dar în seara precedentă, motiv pentru care inculpatul, motivând ca s-ar afla sub influența alcoolului, i-am solicitat denunțătorului să-l însoțească la Spitalul Codăiești pentru a fi testat.

L-a urcat pe denunțător în mașina personală, după care inculpatul a plecat către comuna Codăiești, lăsându-i pe ceilalți martori în zona unde fuseseră opriți. Ajuns în zona târgului de la Codăiești, inculpatul a oprit mașina, a stat de vorbă cu mai mulți polițiști și cetățeni aflați în acea zonă, între care și preotul G. de la mănăstirea Movila lui Burcel. Acesta din urmă s-a interesat ce s-a întâmplat și ce căuta numitul A.C.D. în acea zonă. Inculpatul i-a explicat că denunțătorul s-ar afla sub influența băuturilor alcoolice și că va face unele cercetări. Preotul G. a insistat ca denunțătorul să fie lăsat în pace și s-a oferit să-l readucă pe denunțător în zona unde îi lăsase pe ceilalți muncitori. Inculpatul nu a fost de acord și s-a reîntors către zona stației PECO Codăești. Pe traseu, inculpatul a scos o fiola alcoolscop cu care l-a testat pe denunțător, fără ca reactivul sa se înverzească. În împrejurările date, inculpatul i-a pretins în timp ce se afla în mașina sa, suma de 350 RON denunțătorului, spunându-i că nu-i va mai face dosar penal și îi va restitui toate actele.

Deși A.C.D. a încercat să-i explice polițistului ca nu este vinovat, că nu se afla sub influența alcoolului, inculpatul a insistat sa pretindă suma respectiva, pentru că altfel îi va face dosar penal. Fiind constrâns de situația creată și de faptul că trebuia să ajungă împreună cu colegii săi în județul Suceava, denunțătorul a acceptat să-i dea inculpatului suma de 400 RON, pentru că nu avea bani potriviți. Atunci inculpatul i-a dat acestuia toate actele, denunțătorul coborând din mașină în zona unde rămăseseră martorii. El le-a povestit martorilor ce s-a întâmplat.

În timp ce denunțătorul se afla în mașina inculpatului și aveau loc evenimentele descrise mai sus, unul dintre martorii rămași la Codăiești, respectiv A.I., care era și cumnat cu denunțătorul, l-a sunat pe telefonul mobil pe numitul M.A., care lucra și el cu ceilalți la mănăstirea Movila lui Burcel și care venea din urma lor cu autoturismul personal, tot în intenția de a pleca în județul Suceava. Aflând că agentul de poliție B.A. a cerut bani lui A.C.D., sub motivul că îi va face dosar penal pentru conducerea sub influența băuturilor alcoolice, martorul M.A. a devenit extrem de intrigat de solicitarea agentului de poliție și din declarația acestuia, rezultă că a intenționat pe loc, să meargă la polițist și să-i ceară banii înapoi, însă a fost oprit de ceilalți însoțitori, care nu doreau o precipitare a evenimentelor.

Cele susținute de A.C.D. au fost confirmate și de martorii A.I., D.A. și L.M. care au fost de față când agentul de poliție l-a oprit pe denunțător și l-a urcat în mașina lui, ducându-l către localitatea Codăiești pentru recoltarea probelor biologice.

S-a reținut că fapta inculpatului B.A. care în exercitarea atribuțiunilor de serviciu a pretins și primit suma de 350 RON de la denunțătorul A.C.D. pentru a nu-i face un dosar penal pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu ref. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată.

S-a precizat că suma efectiv remisă inculpatului a fost de 400 RON.

În temeiul disp. art. 254 alin. (3) C. pen. instanța de judecată a dispus confiscarea sumei de 400 RON de la inculpatul B.A.

Inculpatul a declarat că l-a oprit în trafic pe denunțător, dar că nu își amintește dacă l-a condus la spitalul din comuna Codăiești pentru a fi testat din punctul de vedere al alcoolemiei, fără a recunoaște că a pretins sau primit de la denunțător suma de 350 RON.

La data de 4 septembrie 2008 L.I., T.G.F., L.A. și M.V. au plecat din satul Popești comuna Miclești, cu autoturismul, mașina fiind condusă de către T.G.F. care poseda permis de conducere.

Când au ajuns cu mașina în apropierea DN 24 la o distanță de circ 60 - 80 m de șosea, au oprit autoturismul datorită unor defecțiuni apărute la motor. Au coborât cu toții din mașină pentru a încerca să remedieze defecțiunea după care și-au urmat traseul, mașina fiind condusă de către T.G.F.

Au fost observați de către inculpat, care patrula în uniformă. Acesta i-a oprit pentru control atunci când au ajuns la drumul național. I-a legitimat, le-a solicitat actele mașinii și permisul de conducere, moment în care agentul de poliție a afirmat către L.I., proprietarul mașinii, că a condus acel autoturism până la momentul opririi, după care s-au schimbat la volan, așa încât ambii sunt pasibili de sancțiuni penale.

Le-a luat actele și le-a solicitat să-l urmeze până în localitatea Solești, unde inculpatul urma să se întâlnească cu un alt agent de poliție.

După întâlnirea avută, inculpatul le-a spus acestora că le va face dosare penale, dar că problema se poate rezolva, însă „îl va costa scump".

Totodată, inculpatul i-a spus lui L.I. ca în jurul orelor 22:00 din aceeași seară, să fie prezent în punctul Dealul Morii (intersecția drumului comunal Miclești cu DN 249) pentru rezolvarea „problemei".

L.I. a înțeles pretenția inculpatului, a luat de acasă suma de 600 RON și însoțit de T.G.F. și L.A., la orele 22:00, a mers în punctul Dealul Morii, unde inculpatul era de serviciu, împreună cu un agent de la Poliția comuna Solești.

În momentul în care i-a văzut, inculpatul l-a luat deoparte pe L.I. și i-a pretins suma de 1.500 RON pentru a nu le întocmi dosare penale și a le restitui actele ridicate.

Denunțătorul a încercat să-i spună că suma era prea mare, că de fapt nici nu era vinovat față de acuzația care i-o aducea polițistul, însă în fața atitudinii ferme a inculpatului, a încercat să negocieze o sumă mai mică față de cea pretinsă de inculpat. Fiind întrebat de inculpat ce sumă de bani are la el, denunțătorul a răspuns că are 900 RON, deși în realitatea avea numai 600 RON. Inculpatul i-a cerut să-i dea această sumă, moment în care denunțătorul a spus că de fapt avea doar 600 RON, iar pentru restul de 300 RON, l-a solicitarea inculpatului, L.I. i-a trimis pe T.G. și L.A. în sat, la domiciliul lor, să aducă restul de bani . Cei doi au plecat în sat, de unde s-au reîntors în scurt timp cu suma de 300 RON, bani care i-au dat lui L.I., iar acesta a pus și suma de 600 RON, pe care a dat-o inculpatului. După primirea banilor, inculpatul le-a restituit acestora actele, fără a le mai întocmi dosare penale, așa cum ar fi fost normal în cazul îndeplinirii atribuțiunilor de serviciu.

Susținerea denunțătorului L.I. este confirmată de martorii L.A. și T.G.F., care au fost de față când inculpatul a pretins suma de 1.500 RON, pentru a nu le întocmi dosare penale și a le restitui actele. Ei au relatat că au adus de acasă și suma de 300 RON și au fost de față când L.I. i-a dat banii inculpatului. A fost audiat și martorul M.V., care a confirmat ca inculpatul a pretins și bani pentru a nu le face dosare penale celor doi.

Fapta inculpatului B.A., care în calitate de agent de poliție, în timpul exercitării atribuțiunilor de serviciu a pretins de la numitul L.I. suma de 1.500 RON, din care a primit efectiv 900 RON, pentru a nu-i întocmi acestuia dosar penal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) și (2) cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată.

În termen legal inculpatul a apelat sentința penală sus-menționată prin apărător ales, invocând mai multe aspecte: nerespectarea dispozițiilor privitoare la competența după materie a organului de urmărire penală și nelegala sesizare a instanței; schimbarea încadrării juridice și reținerea unei singure infracțiuni de luare de mită în formă continuată; reaprecierea declarațiilor martorilor în sensul reținerii nevinovăției inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor și achitarea acestuia în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. În subsidiar el a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate și a modalității de executare.

Examinând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate dar și din oficiu, în limitele prev. de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța a constatat că apelul nu este fondat.

În ce privește motivul de nelegalitate a hotărârii atacate, ce vizează nerespectarea dispozițiilor ce reglementează competența după materie a organului de urmărire penală, instanța de prim control judiciar a reținut ca acesta este nefondat.

Potrivit art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 43 din 4 aprilie 2002 modificat de pct. 16 al art. 1 din O.U.G. nr. 134 din 29 septembrie 2005 publicată în M. Of. nr. 899 din 7 octombrie 2005, competența DNA vizează faptele săvârșite în una dintre condițiile prevăzute expres la lit. a) și b) din sus-menționatul act normativ. Nici una din cele două condiții nu vizează faptele ce se rețin în sarcina inculpatului, nici condiția privitoare la valoarea pagubei și nici cea privitoare la calitatea făptuitorului, inculpatul nefiind ofițer de poliție astfel cum prevede lit. b). Inculpatul B.A. ocupa funcția de agent șef adjunct al șefului de post al comunei Miclești, deci nu era ofițer de poliție, calitate ce ar fi atras competența DNA. Nici celelalte motive de apel nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:

Inculpatul B.A. a negat constant săvârșirea faptelor și a susținut că nu a pretins și nu a primit niciodată bani de la persoanele pe care le-a oprit în trafic. Prin apărătorul ales, el a solicitat reaudierea martorilor și proba cu acte. Au fost reaudiați denunțătorii și martorii din lucrări cu excepția martorilor D.A., A.I. și L.A., pentru care s-a constatat imposibilitatea reaudierii acestora astfel cum rezultă din procesele-verbale de la filele 188 și urm. Toți martorii și-au menținut declarațiile date în prima fază procesuală, relatările lor confirmând situația de fapt expusă în rechizitoriu și reținută temeinic de către instanța de fond. Sub aspect probator, pe lângă declarațiile denunțătorilor, susținute de relatările martorilor audiați, relevante sunt procesul verbal de la fila 65 în care este redată convorbirea telefonică din 25 octombrie 2008, ora 9:58 la apelul făcut la numărul 112, procesul-verbal de consemnare a denunțului oral, procesele-verbale de confruntare dintre denunțători și inculpat. Toate aceste probe administrate în cauză, atât de la urmărirea penală, cât și în cursul judecății, dovedesc fără dubiu, că inculpatul B.A., agent șef adjunct al șefului de post al comunei Miclești județul Vaslui, în această calitate, a pretins și primit în trei rânduri - la data de 25 octombrie 2008, 2 august 2008 și 4 septembrie 2008 - sume de bani, pentru a nu îndeplini acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu.

Dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. nu sunt incidente, faptele au fost comise la diferite intervale de timp, în baza unor rezoluții infracționale distincte, așa încât în mod corect instanța de fond a reținut pluralitatea infracțională, sub forma concursului de infracțiuni prev. de art. 33 lit. a) C. pen., faptele constituind infracțiuni distincte de luare de mită.

La data de 2 august 2008, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, inculpatul a oprit în trafic pe denunțătorul A.C.D., i-a solicitat actele și l-a urcat în mașina sa pentru a-l conduce la Spitalul Codăești motivând că acesta a condus sub influența băuturilor alcoolice. Din declarațiile martorilor (preotul G., A.I., D.A., L.M., se reține că deși A. a încercat să-i explice polițistului că nu este vinovat, că nu se afla sub influența alcoolului, inculpatul a insistat să pretindă banii. Fiind astfel constrâns de situația creată, denunțătorul i-a dat inculpatului 400 RON pentru că nu avea la el bani potriviți în cuantumul sumei pretinse de 350 RON. Martorii au fost de față când inculpatul a cerut denunțătorului să-l însoțească la spital și au perceput direct momentul când inculpatul l-a adus cu mașina pe denunțător în același loc, unde de altfel îl așteptau.

La 4 septembrie 2008, denunțătorul L.I., în timp ce se deplasa cu autoturismul proprietate personală fiind însoțit de martorul T.G. a fost oprit în trafic de inculpat, care sub pretextul că cei doi au încălcat dispozițiile legale vizând circulația pe drumurile publice i-a pretins denunțătorului 1.500 RON luându-i totodată și actele. În mașină mai erau M.V. și martorul L.A. care au perceput direct cele întâmplate și confirmă situația de fapt expusă de denunțător. La întâlnirea cu inculpatul, întâlnire fixată de acesta, denunțătorul L.I. i-a dat inculpatului 900 RON din cei 1.500 pretinși pentru a nu i se întocmi dosar penal, la această întâlnire inculpatul restituindu-i și actele. M.V. este un alt martor care confirmă acuzarea, el fiind persoana care l-a însoțit pe L.I. la întâlnirea cu inculpatul.

S-a arătat că și infracțiunea de luare de mită din 25 octombrie 2008 este pe deplin dovedită atât de declarația denunțătorului, de declarațiile martorilor V.G., Z.V., C.D., persoană care se afla în mașina denunțătorului și a văzut cele întâmplate, L.A., persoană de la care denunțătorul a împrumutat 300 RON cunoscând în ce scop cât și de procesul-verbal de consemnare a apelului telefonic făcut de denunțător în acea zi, la numărul 112 și a convorbirii purtate. Mai mult decât atât în torpedoul mașinii inculpatului, a fost găsită suma de 800 RON pe care inculpatul o primise de la T.V. pentru a nu-l sancționa contravențional.

S-a apreciat ca fiind nefondată și critica ce a vizat modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate și a modalității de executare.

S-a reținut că instanța de fond a aplicat un tratament sancționator corect în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont atât de cauzele ce agravează răspunderea penală cât și de cele care o atenuează.

Circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, modalitățile în care și-a desfășurat inculpatul fiecare act material ilicit, împrejurările, pericolul social generat prin săvârșirea fiecăreia dintre infracțiuni, calitatea inculpatului de agent de poliție, persoana desemnată cu respectarea normelor de drept și a autorității statului, cât și efectul produs prin aceste infracțiuni - crearea unei stări de insecuritate socială de însăși persoanele desemnate să apere asemenea valori sociale, toate acestea impun un tratament sancționator adecvat.

De asemenea, dispozițiile art. 52 C. pen. ce referă scopul pedepsei aplicate a fost proporțional realizat prin aplicarea unei pedepse rezultante de 4 ani închisoare cu executare în regim privativ de libertate și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

O reindividualizarea a cuantumului pedepselor și aplicarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei este nejustificată probator și nu va atinge și nici îndeplini scopul legii penale în aplicarea pedepsei, anume acela de reeducare a inculpatului, în sensul formării unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni. În cauză nu este îndeplinită condiția prev. de art. 81 lit. c) C. pen. pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În mod legal instanța de fond a dispus restituirea sumelor de bani ce au constituit obiect al infracțiunii de luare de mită către denunțătorii T.V., A.C.D. și L.I. din sumele de bani ce s-au găsit în posesia inculpatului, iar pentru diferența de bani primită cu titlu de mită de către inculpat -acesta a fost obligat să-i restituie, în baza dispozițiilor art. 255 alin. (5) C. pen.

În consecință, instanța de apel a constatat neîntemeiate criticile inculpatului apelant, că sentința penală apelată este temeinică și legală sub toate aspectele de fapt și de drept, și baza disp. art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul inculpatului B.A.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul, criticând soluția ca netemeinică și nelegală, arătând că cele reținute în rechizitoriu sunt niște înscenări.

Apărătorul din oficiu al inculpatului a invocat cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

și 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și a celor care, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în discuție din oficiu, de către instanță, constată că recursul formulat nu este fondat.

În cauză nu este incident cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., întrucât din analiza deciziei nu rezultă că aceasta este contrară dispozițiilor legale, iar inculpatul nu a invocat în mod concret vreun motiv de nelegalitate.

Nici cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. nu este incident în cauză.

Pedepsele aplicate de prima instanță corespund criteriilor instituite în art. 72 C. pen. și sunt apte să realizeze finalitățile trasate pentru sancțiunea penală în art. 52 C. pen. prevenția generală și prevenția specială.

Aspectele invocate de inculpat, o sănătate precară și existența unor credite la bancă, neachitate, nu sunt de natură să conducă la o reindividualizare a pedepselor în condițiile în care faptele săvârșite sunt grave, inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței de apel și a celei de recurs, invocând doar că totul este o înscenare, deși în sarcină i-au fost reținute mai multe fapte de corupție.

De aceea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat urmând ca în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.A. împotriva Deciziei penale nr. 183 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 mai 2012.

Procesat de GGC - LM