ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 219/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 319/2003,

pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamanta SC C. SA Vaslui a solicitat instanței,

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de

asociere în participațiune din 21 iulie 1999, evacuarea pârâtei din spațiul pe

care îl deține în baza contractului și obligarea pârâtei la plata sumei de

489.851.186 lei, reprezentând taxe și impozite locale, contravaloarea apei

brute piscicultura, fondul de amortizare a fermei piscicole G. și contravaloarea

cotelor de profit pentru anii 2001 și 2002.

Prin sentința civilă nr. 778 din 17

mai 2004, Tribunalul Vaslui a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta

SC C. SA Vaslui, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 224.100.100

lei, reprezentând cotă profit aferentă anului 2001, a respins capătul de cerere

privitor la reziliere și capătul de cerere privitor la plata contravalorii apei

brute piscicole, impozite, taxe locale, amortizare mijloace fixe, penalități

aferente anului 2002 și a luat act de renunțarea reclamantei la capătul de

cerere privitor la evacuare, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de

judecată de 14.669.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că în temeiul art. 11 pct. a) din contractul de asociere

în participațiune din 21 iulie 1999, având ca obiect desfășurarea în comun a

unei activități de exploatare a fermei piscicole M., contract care și-a încetat

aplicabilitatea începând din 15 noiembrie 2001, pârâta avea obligația să achite

reclamantei cota de profit aferentă anului 2001. Față de situația încetării de

drept a contractului, reclamanta nu mai poate solicita rezilierea contractului.

De asemenea, reclamanta nu poate solicita plata impozitelor, taxelor locale,

apei brute piscicultura și penalități, întrucât contractul a încetat din

inițiativa pârâtei.

Curtea de Apel Iași, secția comercială

și contencios administrativ, prin decizia nr. 495 din 22 noiembrie 2004 a

respins apelurile introduse de reclamanta SC C. SA Vaslui și pârâta SC S.A. SRL

Vaslui, reținând că în mod corect instanța de fond a considerat ca fiind

operată rezilierea contractului perfectat între părți, în data de 15 noiembrie

2001, că pârâta nu datorează obligații contractuale aferente anului 2002 din

moment ce decurg dintr-un contract reziliat în anul 2001. În ceea ce privește

apelul pârâtei acesta a fost respins reținându-se existența raporturilor

contractuale dintre părți în ceea ce privește Ferma G.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta, prin care critică pentru nelegalitate soluțiile din fond și

apel, în esență susținând neîncheierea unui act adițional la contractul de

asociere în participațiune din 21 iulie 1999, care să stabilească suprafața

luciului de apă și minimul garantat.

Fata de cererea de recurs,

reclamanta a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului

pârâtei, întrucât nu au fost invocate motive de nelegalitate a deciziei, aceasta

fiind legală și temeinică.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se

constată următoarele:

Susținerea recurentei-pârâte

potrivit căreia între părți nu ar exista raporturi contractuale, întrucât nu ar

fi perfectat un act adițional la contractul de asociere, este greșită întrucât

la dosarul de recurs, se află depus chiar de către recurentă actul adițional la

contractul din 27 aprilie 2000.

În temeiul contractului perfectat

între părți și a actului adițional acestuia, încheiate în formă scrisă,

confirmate prin ștampila și semnătura reprezentanților legali, au fost

stabilite prin clauze contractuale, sediul, aportul reclamantei, obligațiile

pârâtei și participarea la beneficii.

De asemenea, prin graficele de

plată, existente la dosarul de recurs, care reprezintă anexe la contract, au

fost stabilite cotele minime de profit rezultate din asociere, în care se

menționează suprafața de 83 ha. din care 83 luciu de apă cu o cotă de kg /ha de

100, precum și a diferenței de achitat până la 30 noiembrie 2000 de 8.300 kg.,

iar la data de 4 ianuarie 2002 părțile perfectează un proces verbal de

constatare a stării mijloacelor fixe din cadrul fermei piscicole G., semnat de

către pârâtă prin administrator P.V.

În raport de situația mai sus

evocată, Înalta Curte reține că reclamanta a făcut dovada raporturilor

contractuale dintre părți, privind exploatarea fermei piscicole G. și a

prețului acesteia, pârâta neputând invoca schimbarea clauzelor contractuale,

din moment ce nu a depus diligențe pentru clarificarea acestora.

În consecință, reținându-se că

recurenta nu a formulat nici o critică de natură să conducă la desființarea

deciziei curții de apel, în condițiile art. 304 C. proc. civ., aceasta va fi

menținută ca fiind temeinică și legală și recursul declarat în cauză de pârâta

SC S.A. SRL Vaslui, va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC S.A. SRL Vaslui, împotriva deciziei nr. 495 din 22

noiembrie 2004 a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi

24 ianuarie 2006.