ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 243/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 993, pronunțată la data de 21 mai 2004 în dosarul nr. 977/2003, Tribunalul Tulcea a admis acțiunea formulată de reclamanta, SC P.M. SA împotriva pârâtei SC A. SA, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.394.961.425 lei, cu titlu de obligații contractuale la data de 31 decembrie 2003, din care 589.976.478 lei, reprezintă obligație de plată și 804.984.947 lei, reprezintă penalități de întârziere, conform contractului de asociere în participațiune și suma de 38.944.228 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și a dispus rezilierea menționatului contract.

Spre a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâta datorează reclamantei sumele solicitate cu titlu de pretenții, deoarece aceasta nu a făcut dovada îndeplinirii principalelor obligații care-i reveneau conform menționatului contract, respectiv de a folosi și exploata bunurile aportate în scopul obținerii unui profit și achitării către celălalt asociat a cotei de participațiune și celorlalte obligații de plată convenite de comun acord și, astfel, datorează și penalități conform art. 7, înlăturând apărarea pârâtei referitoare la faptul că neexecutarea obligațiilor sale contractuale s-ar datora culpei exclusive a reclamantei care nu și-a îndeplinit obligația de a aporta folosința luciului de apă din amenajările piscicole H. I și H. II cu motivarea că asupra acestora reclamanta nu deținea decât dreptul de administrare.

În ce privește rezilierea contractului de asociere în participațiune din 21 august 2000, încheiat între părți, s-a reținut că la data de 11 februarie 2003, C.J.T. a emis titlul executoriu împotriva debitoarei SC P.M. SA, fiind scoase la licitație publică, printre altele și bunurile din amenajările piscicole H. I și II iar în cursul anului 2003 a fost înstrăinată cea mai mare parte a acestora, așa încât menționatul contract a rămas fără obiect. Apelul formulat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 127, pronunțată la data de 9 mai 2005, în dosarul nr. 741/COM/2004.

Pentru a pronunța această decizie instanța de control judiciar a reținut, raportând sentința atacată criticilor apelantei referitoare la: neefectuarea procedurii prealabile a concilierii prejudiciare; greșita interpretare a probelor cu referire la îndeplinirea obligațiilor reclamantei de a aporta folosința luciului de apă și neîndeplinirea obligațiilor pârâtei de a efectua investițiile convenite, concretizată în reținerea unor împrejurări neesențiale și neconcludente și omiterea celor esențiale în stabilirea culpei exclusive a reclamantei în nerealizarea obiectului contractului cum ar fi concilierea din 10 noiembrie 2001, că, în speță, au fost respectate dispozițiile art. 720 1 C. proc.

civ., că reclamanta nu a adus ca aport la asociere luciul de apă, situație în care invocarea excepției de neexecutare a unei obligații contractuale inexistente este neîntemeiată, că instanța de fond a reținut concluziile necontestate ale raportului de expertiză în ce privește valoarea lucrărilor de investiții realizate de SC A. SA și că, prin nerealizarea de către pârâtă a proiectelor și programelor de investiție aprobate anual, conform art. 9.2 din contract, se poate dispune, în temeiul art. 1020 și art. 1021, rezilierea acestuia, astfel cum a procedat instanța de fond prin sentința atacată. Împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs apelanta pârâtă SC A. SA invocând motivele prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 8, pct. 9 și pct. 10 C. proc.

civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de apel a interpretat, greșit, contractul de asociere în participațiune cu referire la obiect și cauză, a încălcat prevederile art. 720 1 C. proc. civ., art. 948 pct. 3, 962 și următoarele, 966, 969, 970, 977, 982, 983, 1020-1021 C. civ. și nu s-a pronunțat asupra dovezii că reclamanta nu și-a îndeplinit, în totalitate, obligația contractuală asumată, referitoare la aportarea luciului de apă, conform recunoașterii acesteia cuprinsă în procesul verbal de conciliere din data de 10 noiembrie 2001. Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, apreciind ca fiind legală și temeinică decizia atacată. Este de observat că instanța de apel a dat o corectă soluționare criticii apelantei pârâte referitoare la neefectuarea procedurii concilierii prejudiciare, având în vedere că la dosarul cauzei există dovezi ce atestă îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 720 1 C. proc.

civ., așa încât susținerea încălcării acestui text legal nu poate fi primită. Reținând însă, pe fondul cauzei, că asociatul pasiv (participant), SC P.M. SA nu avea obligația să aducă ca aport la asociere și luciul de apă din amenajările piscicole H. I și H. II asupra căruia avea drept de administrare, se constată că instanța de control judiciar a dat o greșită interpretare art. 5.3 din contractul de asociere în participațiune, încheiat între părți la data de 21 august 2000, nesocotind prevederile cuprinse în capitolele III și IX din evocatul contract și, în consecință, principiul înscris în art. 969 C. civ., potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante ca și cele privitoare la interpretarea contractelor, statornicite de art. 977, 982 și 983 C. civ., aspecte ce justifică, criticile ce vizează incidența art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc.

civ. și impune reanalizarea apărării bazată pe excepția de neexecutare din perspectiva voinței părților cu privire la obiectul și cauza actului juridic în litigiu și administrarea de noi probe care să stabilească în ce măsură neîndeplinirea obligației contractuale a reclamantei de a aduce ca aport la asociere și folosința luciului de apă din amenajările piscicole H. I și H. II, asupra căruia deținea dreptul de administrare a afectat neîndeplinirea obligațiilor contractuale ale pârâtei și consecințele acestui fapt asupra pretențiilor deduse judecății. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1, art. 313 alin. (3) și art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat împotriva deciziei pronunțate în apel pe care, pentru considerentele arătate, o va casa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC A. SA Tulcea, împotriva deciziei nr. 127 din 9 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2006.