ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 243/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 993, pronunțată la

data de 21 mai 2004 în dosarul nr. 977/2003, Tribunalul Tulcea a admis acțiunea

formulată de reclamanta, SC P.M. SA împotriva pârâtei SC A. SA, a obligat

pârâta să plătească reclamantei suma de 1.394.961.425 lei, cu titlu de

obligații contractuale la data de 31 decembrie 2003, din care 589.976.478 lei,

reprezintă obligație de plată și 804.984.947 lei, reprezintă penalități de

întârziere, conform contractului de asociere în participațiune și suma de 38.944.228

lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și a dispus rezilierea menționatului

contract.

Spre a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că pârâta datorează reclamantei sumele solicitate cu titlu de

pretenții, deoarece aceasta nu a făcut dovada îndeplinirii principalelor

obligații care-i reveneau conform menționatului contract, respectiv de a folosi

și exploata bunurile aportate în scopul obținerii unui profit și achitării

către celălalt asociat a cotei de participațiune și celorlalte obligații de plată

convenite de comun acord și, astfel, datorează și penalități conform art. 7, înlăturând

apărarea pârâtei referitoare la faptul că neexecutarea obligațiilor sale

contractuale s-ar datora culpei exclusive a reclamantei care nu și-a îndeplinit

obligația de a aporta folosința luciului de apă din amenajările piscicole H. I

și H. II cu motivarea că asupra acestora reclamanta nu deținea decât dreptul de

administrare.

În ce privește rezilierea

contractului de asociere în participațiune din 21 august 2000, încheiat între

părți, s-a reținut că la data de 11 februarie 2003, C.J.T. a emis titlul

executoriu împotriva debitoarei SC P.M. SA, fiind scoase la licitație publică,

printre altele și bunurile din amenajările piscicole H. I și II iar în cursul

anului 2003 a fost înstrăinată cea mai mare parte a acestora, așa încât

menționatul contract a rămas fără obiect.

Apelul formulat de pârâtă împotriva

acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secția comercială, maritimă, fluvială,

contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Constanța, prin decizia civilă

nr. 127, pronunțată la data de 9 mai 2005, în dosarul nr. 741/COM/2004.

Pentru a pronunța această decizie

instanța de control judiciar a reținut, raportând sentința atacată criticilor

apelantei referitoare la: neefectuarea procedurii prealabile a concilierii

prejudiciare; greșita interpretare a probelor cu referire la îndeplinirea obligațiilor

reclamantei de a aporta folosința luciului de apă și neîndeplinirea

obligațiilor pârâtei de a efectua investițiile convenite, concretizată în

reținerea unor împrejurări neesențiale și neconcludente și omiterea celor

esențiale în stabilirea culpei exclusive a reclamantei în nerealizarea

obiectului contractului cum ar fi concilierea din 10 noiembrie 2001, că, în

speță, au fost respectate dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ., că

reclamanta nu a adus ca aport la asociere luciul de apă, situație în care

invocarea excepției de neexecutare a unei obligații contractuale inexistente

este neîntemeiată, că instanța de fond a reținut concluziile necontestate ale

raportului de expertiză în ce privește valoarea lucrărilor de investiții

realizate de SC A. SA și că, prin nerealizarea de către pârâtă a proiectelor și

programelor de investiție aprobate anual, conform art. 9.2 din contract, se

poate dispune, în temeiul art. 1020 și art. 1021, rezilierea acestuia, astfel

cum a procedat instanța de fond prin sentința atacată.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a formulat recurs apelanta pârâtă SC A. SA invocând motivele prevăzute de art.

304 alin. (1) pct. 8, pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat,

în esență, că instanța de apel a interpretat, greșit, contractul de asociere în

participațiune cu referire la obiect și cauză, a încălcat prevederile art. 720

1

C. proc. civ., art. 948 pct. 3, 962 și următoarele, 966, 969, 970, 977, 982,

983, 1020-1021 C. civ. și nu s-a pronunțat asupra dovezii că reclamanta nu și-a

îndeplinit, în totalitate, obligația contractuală asumată, referitoare la

aportarea luciului de apă, conform recunoașterii acesteia cuprinsă în procesul

verbal de conciliere din data de 10 noiembrie 2001.

Intimata a solicitat, prin

întâmpinare, respingerea recursului, apreciind ca fiind legală și temeinică

decizia atacată.

Este de observat că instanța de apel

a dat o corectă soluționare criticii apelantei pârâte referitoare la

neefectuarea procedurii concilierii prejudiciare, având în vedere că la dosarul

cauzei există dovezi ce atestă îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 720

1

C. proc. civ., așa încât susținerea încălcării acestui text legal nu poate fi

primită.

Reținând însă, pe fondul cauzei, că

asociatul pasiv (participant), SC P.M. SA nu avea obligația să aducă ca aport

la asociere și luciul de apă din amenajările piscicole H. I și H. II asupra

căruia avea drept de administrare, se constată că instanța de control judiciar

a dat o greșită interpretare art. 5.3 din contractul de asociere în

participațiune, încheiat între părți la data de 21 august 2000, nesocotind

prevederile cuprinse în capitolele III și IX din evocatul contract și, în

consecință, principiul înscris în art. 969 C. civ., potrivit căruia convențiile

legal făcute au putere de lege între părțile contractante ca și cele privitoare

la interpretarea contractelor, statornicite de art. 977, 982 și 983 C. civ.,

aspecte ce justifică, criticile ce vizează incidența art. 304 pct. 8 și pct. 9 C.

proc. civ. și impune reanalizarea apărării bazată pe excepția de neexecutare

din perspectiva voinței părților cu privire la obiectul și cauza actului

juridic în litigiu și administrarea de noi probe care să stabilească în ce

măsură neîndeplinirea obligației contractuale a reclamantei de a aduce ca aport

la asociere și folosința luciului de apă din amenajările piscicole H. I și H. II,

asupra căruia deținea dreptul de administrare a afectat neîndeplinirea

obligațiilor contractuale ale pârâtei și consecințele acestui fapt asupra

pretențiilor deduse judecății.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza 1, art. 313 alin. (3) și art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul declarat împotriva deciziei pronunțate în apel pe care, pentru

considerentele arătate, o va casa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC

A. SA Tulcea, împotriva deciziei nr. 127 din 9 mai 2005, pronunțată de Curtea

de Apel Constanța, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 24 ianuarie 2006.