ÎCCJ, Decizia nr. 479/2011

ÎCCJ, Decizia nr. 479/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică de la 28 noiembrie 2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr.

1403 din 13 septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, în dosarul nr. 3779/1/2010 a fost respinsă, ca nefondată,

plângerea formulată de petenta SC L.I.E. SRL împotriva ordonanței nr. 195/P/2009

din 25 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a menținut ordonanța atacată,

cu obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin ordonanța de la

25 ianuarie 2010 în dosarul nr. 195/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică,

procurorul, în temeiul art. 249 C. proc. pen. raportat la art. 11 pct. 1 lit.

b) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. și în temeiul art. 228 alin. 6

raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., art. 38, art. 42, art. 45 C. proc.

pen. a dispus: 1. scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B.T., pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea

penală; 2. neînceperea urmăririi penale față de învinuitul B.T. pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice

prevăzută de art. 248 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea

penală; 3. disjungerea cauzei privindu-i pe numiții P.T., F.Z., V.G., C.S. și S.M.,

cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și

art. 248 C. pen.; 4. declinarea cauzei disjunse la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, spre competentă soluționare; 5. soluția se

comunică; 6. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

În considerentele

ordonanței date, procurorul a constatat că prin ordonanța nr. 2172/P/2007 din

10 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea a declinat cauza,

spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, întrucât învinuitul B.T.

este senator în Parlamentul României.

Împotriva acestei

ordonanțe, petenta S.C. L.I.E. S.R.L. prin reprezentant legal a formulat

plângere la procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin

rezoluția de la 26 martie 2010 în lucrarea cu nr. 2125/1147/II-2/2010 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire

Penală și Criminalistică, a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii

formulată de petenta S.C. L.I.E. S.R.L. prin reprezentant legal P.E.L.,

împotriva soluției dispusă în dosarul nr. 195/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică, precum și că soluția se comunică.

Împotriva soluțiilor

dispuse, petenta S.C. L.I.E. S.R.L., prin reprezentant legal P.E.L., a formulat

plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., care a

adresat-o Înaltei Curți de Casație și Justiție, plângere care a fost respinsă, ca

nefondată, prin sentința nr. 1403 din 13 septembrie 2010 a Secției Penale a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că nu există un prejudiciu

cert și real, în raport cu înscrisul expres indicat, iar activitatea concretă a

intimatului potrivit celor stabilite, respectiv semnarea adresei nr. 251 din 02

martie 2004 nu a fost rezultatul săvârșirii unor fapte penale, așa încât nu

există indicii cu privire la comiterea faptelor, respectiv art. 246 și art. 248

C. pen., de către intimatul B.T.

Împotriva acestei

sentințe, petenta SC L.I.E. SRL a declarat recurs, solicitând potrivit

motivelor de recurs depuse la dosar, (filele 2 – 4), admiterea recursului și

casarea sentinței atacate „cu consecința tragerii la răspundere penală a

numitului B.T. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.”;

recurenta petentă a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 100.000 Euro

pe an, începând cu anul 2004.

Examinând hotărârea

atacată, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul declarat de petentă nu este fondat.

Din analiza actelor

premergătoare efectuate nu a rezultat că intimatul ar fi săvârșit acte cărora

să le fie conferită semnificația juridică a infracțiunii prevăzută de art. 246 C.

pen.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că în motivarea plângerii formulate,

petenta, prin reprezentant legal, a arătat că societatea a încheiat cu SC P. SA

Tulcea contractul de asociere în participațiune nr. 304 din 15 martie 2000 cu o

durată de 5 ani, prin care cele două societăți s-au asociat conform art. 3,

capitolul III din contract, în vederea valorificării resurselor naturale

regenerabile (stuf, papură etc.), reproducerea și creșterea peștelui în sistem

intensiv, inclusiv înființare de culturi agricole alternative conform

tehnologiilor existente în A.P.R. 4 – Ec 9, Ec 10.

Prin contractul de

folosință nr. 53 din 13 martie 1998 cu Consiliul Județean Tulcea, SC P. SA

Tulcea a dobândit dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 4. 966 ha din amenajările piscicole Rusca, Litcov și Iazurile.

În același an, datorită

neîndeplinirii clauzelor contractuale, respectiv neplata redevenței nedatorate

pentru folosința terenului, contractul a fost reziliat de către Consiliul

Județean Tulcea. Urmare pierderii de către SC P. SA Tulcea a dreptului de

folosință asupra terenului (teren cu care a venit ca aport în contractul de

asociere în participațiune nr. 304 din 15 martie 2000) SC L.I.E. SRL nu a procedat

la rezilierea contractului de asociere în participațiune, fiind de bună

credință și executându-și în continuare clauzele contractuale, până în martie

2005 când acesta a ajuns la termen, plătind lunar suma stabilită prin contract,

suma care cuprindea în mod procentual și valoarea redevenței pentru teren, sumă

pe care SC P. SA Tulcea avea obligația să o plătească Consiliului Județean

Tulcea. Urmare rezilierii contractului cu SC P. SA Tulcea în luna decembrie

2000, Consiliul Județean Tulcea, prin anunț public a organizat licitație în

vederea concesionării terenurilor amplasate în A.P.R., în suprafață totală de

încheiat cu Consiliul Județean Tulcea contractul de concesiune nr. 3 din 12

ianuarie 2001 în temeiul Hotărârii Consiliului Județean Tulcea de aprobare a

concesionării nr. 59 din 27 august 1999 și a procesului verbal de negociere

directă nr. 1.2/6820 din 20 decembrie 2000.

Prin contractul de

concesiune nr. 3 din 12 ianuarie 2001, societatea a concesionat de la Consiliul Județean Tulcea un teren în suprafață de 446 ha, situat în A.P.R., Ferma 6, pentru o perioadă de 30 de ani cu posibilitate de prelungire încă 15 ani.

SC L.I.E. SRL și-a

respectat cu strictețe obligațiile asumate prin contractul de concesiune, însă

în data de 2 martie 2004 a primit adresa nr. 251 din 2 martie 2004 emanând de la Cabinet Președinte Consiliul Județean Tulcea, prin care, unilateral și cu încălcarea tuturor

clauzelor contractuale, i s-a adus la cunoștință că, făcându-se aplicațiunea

art. 6 din contract, datorită solicitării SC P. SA Tulcea, care dorește

concesionarea terenului ce face obiectul contractului său, contractul a fost

reziliat începând cu data de 1 martie 2004.

Petenta, prin

reprezentant legal, a considerat că adresa nr. 251 din 2 martie 2004 este un

act întocmit în mod abuziv, cu încălcarea flagrantă a legilor în vigoare, prin

aceasta aducându-se o gravă vătămare a intereselor legale ale SC L.I.E. SRL. Nu

s-a adus nicio dovadă a faptului că s-a îndeplinit condiția rezolutorie

prevăzută de art. 6 din contract, simpla afirmație a unei părți, fie aceasta

chiar și a președintelui Consiliului Județean, că s-a îndeplinit această

condiție, nu poate opera fără a se face dovada efectivă a îndeplinirii acestei

condiții, ignorând contractul nr. 3 din 12 ianuarie 2001 încheiat cu SC L.I.E.

SRL, Consiliul Județean Tulcea, ulterior emiterii adresei nr. 251 din 2 martie

2004, într-un timp foarte scurt, respectiv la data de 18 martie 2004, deși prin

adresa nr. 264 din 4 martie 2004, petenta a comunicat Consiliului Județean

Tulcea că adresa de reziliere este emisă abuziv, cu încălcarea normelor legale,

iar clauza rezolutorie invocată nu este îndeplinită, totuși acesta a procedat

la încheierea unui nou contract de concesiune nr. 28 din 18 martie 2004, pentru

aceeași suprafață de teren cu SC P. SA Tulcea. Acest lucru a arătat, fără drept

de tăgadă, că pentru activele care sunt considerate ca fiind amenajare

piscicolă, nu s-a schimbat proprietarul, deși se susține acest aspect,

proprietarul fiind în continuare SC P. SA Tulcea.

Prin adresa nr. 76

din 12 februarie 2004 SC P. SA Tulcea a solicitat Consiliului Județean Tulcea,

în conformitate cu prevederile Legii nr. 99/1999 concesionarea terenului în

suprafață de 446 ha din A.P.R., teren ce face obiectul contractului de

concesiune nr. 3 din 12 ianuarie 2001 încheiat cu petenta, invocând contractul

nr. CT 35 din 30 septembrie 2003, prin care A.P.A.P.S. a vândut pachetul

majoritar de acțiuni al SC P. SA Tulcea.

Comisia de negociere

directă în vederea concesionării terenurilor din Delta Dunării care aparțin

domeniului public de interes județean formată din președinte Traian Panait și

membrii F.Z., C.S., G.V. și M.S. s-a întrunit în data de 24 februarie 2004

pentru a analiza solicitarea formulată de SC P. SA Tulcea prin adresa nr. 76

din 12 februarie 2004.

Prin procesul-verbal

întocmit de către comisie, s-a stabilit „în urma negocierii”: 1. durata concesiunii

pentru terenul în suprafață de 446 ha din A.P.R., va fi de 30 de ani începând

cu data de 1 martie 2004; 2. valoarea redevenței negociate – 415 000 lei/ha/an;

inflație; 5. obligația concesionarului de a utiliza amenajarea în scop piscicol

și valoarea investițiilor ce trebuie efectuate de către acesta în termen de 5

ani. La această întrunire a comisiei a participat și Z.C., administrator a SC P.

SA Tulcea, care a semnat și ștampilat procesul-verbal alături de membrii

comisiei, proces-verbal încheiat în 2 exemplare în data de 2 martie 2004.

Petenta, prin

reprezentant legal, a solicitat a se observa că vânzarea acțiunilor nu modifică

nici personalitatea juridică a SC P. SA Tulcea și nici dreptul de proprietate

al societății asupra patrimoniului acesteia, deoarece nu există identitate

între patrimoniul acționarului și patrimoniul societății la care este acționar,

considerând că au fost încălcate dispozițiile art. 32

1

din Legea nr.

99/1999 și făcând aprecieri asupra contractului de concesiune încheiat, (adresa

nr. 251/2004).

De asemenea, a făcut

precizări la constatarea inserată în rezoluția procurorului, cu privire la

faptul că limita prejudiciului suferit de SC L.I.E. SRL a fost extinsă prin

raportarea venitului mediu obținut la întreaga suprafață de 446 ha, deși la dosar a fost depus procesul-verbal nr. 569 de la 20 aprilie 2004, în care este

menționată suprafața de 315 ha cultivată agricol, inducând concluzia că petenta

a invocat paguba viitoare calculată pe o perioadă de 30 de ani.

Astfel,

procesul-verbal nr. 569 din 20 aprilie 2004 a fost încheiat de Comisia de verificare a modului de utilizare a suprafețelor de teren situate în amenajările

agricole și piscicole, numită prin Dispoziția Președintelui Consiliului

Județean Tulcea.

Acest proces-verbal a

evidențiat o situație de fapt constatată la data de 20 aprilie 2004, dată la

care petenta nu mai avea posesia terenului în speță, posesia având-o la acel

moment SC P. SA Tulcea, care în data de 24 martie 2004 a intrat cu forța, (cu oameni și tractoare) în posesia acestuia.

Petiționara a mai susținut

că ținând cont de data întocmirii procesului-verbal mai sus menționat (acesta fiind

întocmit primăvara), majoritatea arăturilor au fost efectuate de către

societate până la acea dată, SC P. SA Tulcea intrând în posesia terenului

pregătit de petiționară pentru însămânțat în proporție de peste 80%.

Motivele pentru care

SC P. SA Tulcea nu a exploatat în anul 2004 toată suprafața de 446 ha nu sunt

cunoscute, însă faptul că această societate nu a exploatat suprafața în mod

corespunzător nu conduce la concluzia că societatea nu l-a folosit deloc.

Valoarea

prejudiciului a fost calculată în raport cu veniturile înregistrate de către SC

P. SA Tulcea urmare a exploatării, în anul 2004 a suprafeței de 315 ha din suprafața totală de 446 ha, teren exploatat agricol de către SC P. SA

Tulcea și în anul 2004 și în prezent.

Sumele la care s-au

raportat sunt cele comunicate de societățile care au achiziționat produsele

agricole obținute de către SC P. SA Tulcea de pe acest teren și care le-au fost

comunicate de către acestea urmare a punerii în executare a încheierii nr. 2467

din 10 decembrie 2004 pronunțată în dosarul nr. 3138/2004 al Tribunalului

Tulcea, având ca obiect asigurare dovezi în scopul calculării prejudiciului

suferit de către petentă.

Suma comunicată de

976 824 750,4 RON (9 768 247 504 ROL) obținută de către SC P. SA Tulcea din

exploatarea a 315 ha din totalul de 446 ha a fost înmulțită cu numărul de ani în care SC L.I.E. SRL a fost lipsită de folosința terenului, rezultând o

valoare ce trebuie actualizată anual și la care va adăuga și valoarea

datoriilor acumulate către bugetul de stat în tot acest timp de către

societate, aceasta fiind practic obligată să-și înceteze funcționarea fiind

lipsită de obiectul principal al activității (terenul).

Din cele enunțate mai

sus a rezultat că numitul B.T., în calitate de președinte al Consiliului

Județean Tulcea, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu cu știință,

neputând fi invocată interpretarea eronată a unei clauze contractuale având în

vedere contestarea motivată de către reprezentanții SC L.I.E. SRL a semnat

adresa de reziliere nr. 251 din 2 martie 2004, prin care, abuziv a dispus

rezilierea contractului de concesiune nr. 3 din 12 ianuarie 2004 și încheierea

unui nou contract de concesiune pentru aceeași suprafață, la un preț inferior,

Consiliul Județean Tulcea fiind prejudiciat prin fapta sa cu sume importante.

De asemenea, petenta,

prin reprezentant legal, a făcut precizarea că la nivelul anului 2001, atunci

când societatea a încheiat contractul de concesiune, acest teren se afla în

stare deplorabilă, neputând fi folosit nici în scop agricol, nici piscicol,

fiind în stare de mlaștină, iar pentru reabilitare societatea a făcut

investiții costisitoare în perioada 2001 până în 2004.

S-a mai menționat că

acțiunile fostului președinte al Consiliului Județean Tulcea au fost săvârșite

împreună cu membrii comisiei de negociere directă din cadrul Consiliului Județean

Tulcea, numiții P.T., F.Z., V.G., C.S. și S.M., comisie care a început

negocierea încheierii unui nou contract de concesiune pentru aceeași suprafață

de teren în timp ce un alt contract de concesiune legal încheiat își producea

efectele, fiind în vigoare.

Din actele și

lucrările dosarului s-a reținut că, la data de 14 ianuarie 2005 a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea sub nr. 105/P/2005,

procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit în baza notei Autorității

Naționale de Control nr. 5946/2004, în vederea efectuării de cercetări față de B.T.,

președintele Consiliului Județean Tulcea în perioada 2000 – 2004 și P.T., F.Z.,

V.G., C.S., S.M., membrii comisiei de negociere directă în vederea

concesionării terenurilor din Delta Dunării, care aparțin domeniului public de

interes județean din cadrul Consiliului Județean Tulcea, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că membrii

comisiei, în mod abuziv au decis încheierea contractului de concesiune nr.

28/2004 cu SC P. SA Tulcea, deși nu erau îndeplinite cerințele legale prevăzute

de art. 32

1

din Legea nr. 99/1999 și ale art. 130 și art. 131 din

normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 577/2002, iar președintele

Consiliului Județean Tulcea a reziliat contractul de cesiune nr. 3/2001,

încheiat cu SC L.I.E. SRL pentru aceeași suprafață de teren, invocând

prevederile art. 6 din contract.

La data de 22

februarie 2005 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea sub nr. 322/P/2005 (conexată ulterior la dosarul nr. 105/P/2005), plângerea

formulată de P.E.L., reprezentanta SC L.I.E. SRL, împotriva fostului președinte

al Consiliului Județean Tulcea, B.T., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 246 C. pen., constând în aceea că, în mod abuziv a dispus rezilierea

contractului de cesiune nr. 3/2001, conform art. 6 din contract, deși

amenajarea piscicolă nu-și schimbase proprietarul.

Prin ordonanța nr.

105/P/2005 din data de 10 august 2005, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea

a declinat cauza Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial

Constanța.

La data de 13 iunie

2007, Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța, prin

ordonanța nr. 39/P/2005 a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.T.,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13

2

din Legea nr.

78/2000 și declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria

Tulcea, în vederea efectuării de cercetări față de numitul B.T. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 248 C. pen. și față de

numiții P.T., F.Z., V.G., C.S. și S.M., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 248 C. pen.

Dosarul a fost

înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea sub nr. 2171/P/2007.

La data de 13

septembrie 2007, organele de cercetare penală aflate sub supravegherea acestei

unități de parchet au propus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit.

b) C. proc. pen.

Parchetul de pe lângă

Judecătoria Tulcea a restituit dosarul la data de 13 septembrie 2007, organelor

de cercetare penală în vederea efectuării unor noi acte de cercetare.

Prin rezoluția nr.

2172/P/2007, Inspectoratul de Poliție al Județului Tulcea – Serviciul de

Investigare a Fraudelor a dispus începerea urmăririi penale față de B.T.,

pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen., constând în aceea că, la data de 2

martie 2004, în mod ilegal, în calitate de președinte al Consiliului Județean

Tulcea, a emis adresa nr. 251 din 2 martie 2004 către SC L.I.E. SRL Craiova, cu

următorul conținut:

„Prin adresa nr. 76

din 12 februarie 2004 SC P. SA Tulcea, societate comercială privatizată de A.P.A.P.S.

prin contractul nr. CT 35 din 30 septembrie 2003, solicită concesionarea

terenului în suprafață de 446 ha, din A.P.R., eleșteele EC10 și EC1+ 9, în

conformitate cu prevederile Legii nr. 99/1999.

În acest context,

făcându-se aplicațiunea art. 6 din contractul de concesiune nr. 3 din 12

ianuarie 2000, potrivit căruia concesionarea piscicolă ce se află amplasată pe

terenul domeniului public din interes județean își schimbă proprietarul, vă

facem cunoscută încetarea concesiunii și rezilierea contractului sus menționat,

începând cu data de 1 martie 2004”.

Parchetul de pe lângă

Judecătoria Tulcea confirmă prin rezoluția nr. 2172/P/2007 din 14 martie 2008

începerea urmăririi penale față de B.T., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen., în temeiul art. 228 alin. (3)

1

C.

proc. pen.

Din actele și

lucrările dosarului a rezultat următoarea situație de fapt: între SC P. SA

Tulcea și SC L.I.E. SRL Craiova s-a încheiat contractul de asociere în

participațiune nr. 304 din 15 martie 2000, având ca obiect exploatarea

piscicolă și înființarea de culturi agricole în A.P.R. 4 (VC9, EC10), având o

suprafață de 424 ha, durata contractului fiind de 5 ani.

Acest contract,

conform adresei nr. 60 din 2 februarie 2004, emisă de SC P. SA Tulcea, adresată

SC L.I.E. SRL Craiova și notificată celei din urmă prin Biroul Executorului

Judecătoresc D.D. sub nr. 3 din 3 februarie 2004, a fost considerat ca încetat de drept, începând cu data de 1 februarie 2004, ca urmare a

nerespectării obligațiilor asumate prin contractul de asociere.

La data de 12

ianuarie 2001, între Consiliul Județean Tulcea, în calitate de concendent și SC

L.I.E. SRL Craiova, în calitate de concesionar, a fost încheiat contractul de

concesiune nr. 3 din 12 ianuarie 2001, având ca obiect dreptul concesionarului

de a folosi în scop piscicol terenul în suprafață de 446 ha, ocupat de A.P.R. și Ferma 6, conform unui plan de situație anexat la contract.

Conform celor

stipulate în contract, temeiul încheierii acestuia a fost Hotărârea Consiliului

Județean Tulcea nr. 59 din 27 august 1999 și procesul-verbal de negociere

directă nr. 1.2/6820 din 20 decembrie 2000, durata fiind stabilită pentru o

perioadă de 30 de ani, iar redevența pentru suma de 550 000 lei/ha. În

contract, la art. 6 s-a prevăzut ca și condiție pentru încetarea concesiunii și

a rezilierii de drept a contractului, situația în care amenajarea piscicolă ce

se afla amplasată pe terenul domeniului public de interes județean, își schimbă

proprietarul.

Din actele celor două

contracte a rezultat că acestea au coexistat în perioada 12 ianuarie 2001 – 1 februarie

2004, perioadă în care, activele SC P. SA Tulcea aduse ca aport în natură, prin

încheierea contractului de participațiune, au fost folosite în vederea

respectării destinației terenului în suprafață de 424 ha, respectiv amenajare piscicolă, teren pus la dispoziția SC L.I.E. SRL Craiova prin încheierea

contractului de concesiune cu Consiliul Județean Tulcea.

În continuare, la

data de 30 septembrie 2003 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare

acțiuni nr. CT 35/2003, prin care Z.C. a cumpărat de la A.P.A.P.S. procentul de

99,972% din acțiunile deținute de statul român în procentul menționat și alte

persoane, SC P. SA Tulcea devenind astfel, o societate comercială cu capital

integral privat.

Prin procesul verbal

nr. 162/76 din 2 martie 2004, comisia de negociere directă formată în cadrul

Consiliului Județean Tulcea din numiții P.T., F.Z., V.G., C.S. și S.M. a

stabilit cu administratorul SC P. SA Tulcea condițiile de încheiere a

contractului de concesiune a suprafeței de 446 ha din A.P.R., respectiv durata de 30 de ani, valoarea redevenței la suma de 415 000 lei/ha/an și

modalitățile de plată, precum și obligațiile investiționale ale

concesionarului.

Fiind audiat de către

procuror, la data de 6 aprilie 2009, după ce i s-a adus la cunoștință învinuirea

și dreptul la apărare, învinuitul B.T. a declarat, în prezența apărătorului cu

delegație la dosarul cauzei, că menține și susține declarația olografă dată la

21 iunie 2005, cu următoarele precizări:

Referitor la

conținutul notei de constatare a ANC nr. 5946 din 28 decembrie 2004, la data de

12 august 2004, când decizia civilă nr. 96/CA/2004 ar fi rămas irevocabilă și

executorie, susnumitul a arătat că nu mai deținea funcția de președinte al

Consiliului Județean Tulcea, întrucât mandatul său a încetat în luna iunie

2004.

La data de 12 august

2004, funcția de președinte al Consiliului Județean Tulcea era ocupată de către

numitul B.G. (în prezent pensionar), ca și în data de 26 august 2004, când a

fost emisă somația de către executorul judecătoresc „V.I.”, către Consiliul

Județean Tulcea.

Cu privire la

rezilierea contractului de concesiune, încheiat în data de 12 ianuarie 2001,

învinuitul a precizat că a avut în vedere art. 6 din acest contract, care

menționa că, în cazul schimbării proprietarului activelor, rezilierea intervine

de drept, iar în acest caz, SC P. SA Tulcea, proprietara activelor fusese

supusă privatizării prin vânzarea pachetului majoritar de acțiuni, prin A.P.A.P.S.,

către proprietarul Z.C., conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 035 din

30 septembrie 2003, pe care, în copie xerox, învinuitul l-a atașat prezentei

declarații.

În continuare B.T. a

declarat că, în opinia sa SC L. SRL, pierduse orice legătură cu activele aflate

pe terenul cesionat, întrucât înainte de reziliere, SC P. SA denunțase

unilateral contractul de asociere în participațiune, pentru neîndeplinirea

obligațiilor asumate prin contractul inițial.

În final, învinuitul

a declarat că nu a săvârșit nicio infracțiune prin semnarea adresei nr. 251 din

2 martie 2004, ținând cont de motivele mai sus expuse, singurul fapt pe care

l-a avut în vedere, cu această ocazie, fiind acela de a respecta planul de

reabilitare economică a zonei.

Situația de fapt mai

sus menționată se susține cu actele premergătoare aflate la dosarul cauzei și

anume: declarația învinuitului B.T. de la 6 aprilie 2009, dată în fața

procurorului, aflată la filele 4-5 vol. I al dosarului nr. 195/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fotocopia

contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 035 din 30 septembrie 2003

(filele 6-7 în vol. I al dosarului parchetului menționat), declarația părții

vătămate P.E.L. dată la 19 august 2005 (filele 1-3 în vol. II al dosarului

menționat), fotocopiile procesului-verbal pentru concesionarea terenurilor care

aparțin domeniului public de interes județean prin negociere directă conform

Legii nr. 99/1999, a Hotărârii Consiliului Județean Tulcea nr. 59/1999

republicată și a Dispoziției nr. 104/2002, a contractului de asociere în

participațiune încheiat la 15 martie 2000 înregistrat la SC P. SA sub nr. 304 din 15 martie 2000; a notei privind concesionarea de către Consiliul

Județean Tulcea a unei suprafețe de teren, a situației plăților redevenței

către Consiliul Tulcea pe anii 2001, 2002 și 2003, adrese și alte înscrisuri, a

sentinței civile nr. 1229 de la 2 mai 2006 a Judecătoriei Tulcea, Județul Tulcea în dosarul nr. 3319/2006, a contractului de concesiune nr. 153 din 28

decembrie 2000, a unei notificări, a sentinței civile nr. 36/COM de la 13 iunie

2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 390/COM/2005, a deciziei

civile nr. 126/CA de la 28 aprilie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, pronunțată

în dosarul nr. 69/CA/2005, a sentinței civile nr. 431 de la 3 martie 2005 a Tribunalului Tulcea, în dosarul nr. 3254/2004, a sentinței civile nr. 2317 din 25 noiembrie 2004 a Tribunalului Tulcea, în dosarul nr. 552/2004, a altor înscrisuri (filele 4-105 în vol. II al

dosarului parchetului menționat); a rezoluției din 14 martie 2008 în dosarul

nr. 2172/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, a ordonanței emisă

de procuror la 13 iunie 2007 în dosarul nr. 39/P/2005 al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție,

Serviciul Teritorial Constanța, a mai multor înscrisuri, a contractului de

concesiune nr. 28 din 18 martie 2004, a contractului de concesiune nr. 3 din 12

ianuarie 2001, a unor memorii, a hotărârii nr. 25 pentru modificarea Hotărârii

Consiliului Județean Tulcea nr. 59/1999, a notificării privind denunțarea

contractului de asociere în participațiune de către S.C. P. S.A. Tulcea către

S.C. L.I.E. S.R.L. Craiova, a deciziei civile nr. 344/COM de la 29 noiembrie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, în dosarul nr. 727/COM/2004, a sentinței civile nr. 1213 din 4 mai 2004 a Judecătoriei Tulcea în dosarul nr. 1477/2004, a deciziei civile nr. 13/C de la 10 ianuarie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, în dosarul nr. 1961/C/2004, a deciziei civile nr. 166

de la 8 noiembrie 2006 a Tribunalului Tulcea, în dosarul nr. 2950/2006, a

sentinței civile nr. 437 din 15 martie 2007 a Tribunalului Tulcea, secția civilă, comercială și contencios administrativ, în dosarul nr. 81/88/2007, a

contractului de concesiune nr. 39 din 8 mai 2003, a deciziei civile nr. 18/CA de la 27 ianuarie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal,

în dosarul nr. 819/CA/2004, a sentinței civile nr. 9/COM de la 26 februarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, în dosarul nr. 4953/36/2006, a contractului de folosință nr. 53 din 13

martie 1998, a sentinței civile nr. 690 din 28 iunie 2000 a Tribunalului Tulcea, în dosarul nr. 2241/1999, a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la

6 iunie 2007 și înregistrat la SC P. Tulcea sub nr. 61 din 6 iunie 2007, a deciziei nr. 5548 de la 17 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

în dosarul nr. 3234/2005, ale declarațiilor olografe ale reprezentantului

societății, P.E.L., ale declarațiilor numiților V.G., F.Z., P.T., C.S., S.M., a

învinuitului B.T. (filele 1-2888 în vol. III al dosarului parchetului

menționat).

Astfel, s-a constatat

că petenta P.E.L., reprezentanta S.C. L.I.E. S.R.L. a extins limita

prejudiciului reclamat prin raportarea venitului mediu obținut la întreaga

suprafață de 446 hectare, deși a depus la dosar procesul-verbal nr. 569 din 20

aprilie 2004, în care s-a menționat că în urma măsurătorilor efectuate a rezultat

că suprafața arată și cultivată agricol este de 315 hectare, de unde a concluzionat că aceasta nu invocă o pagubă efectiv suferită, ci una viitoare,

eventuală, calculată pe o perioadă de 30 de ani.

Mai mult, din

ansamblul materialului probator administrat în cauză, nu a rezultat că semnarea

adresei nr. 251 din 2 martie 2004 este rezultatul unor fapte penale comise de B.T.

(funcționar public) în exercitarea atribuțiilor de serviciu în raporturile de

drept administrativ, ci rezultatul interpretării unei clauze contractuale, în

speță cea prevăzută de punctul 6 din contractul de concesiune nr. 3 din 12

ianuarie 2000.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu se poate reține săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 248 C. pen., de către B.T.,

întrucât din actele și lucrările dosarului nu rezultă un prejudiciu cert și

real, petenta extinzând limita prejudiciului reclamat prin raportarea venitului

mediu obținut la întreaga suprafață de 446 ha, deși a depus la dosar procesul

verbal nr. 569 din 20 aprilie 2004 în care se menționează că în urma

măsurătorilor efectuate a rezultat că suprafața arată și cultivată agricol este

de 315 ha, astfel încât nu este vorba de nicio pagubă efectiv suferită, ci de

una eventuală, viitoare, calculată pe o perioadă de 30 de ani.

De asemenea, din

actele și lucrările dosarului nu rezultă că semnarea adresei nr. 251 din 2

martie 2004 este rezultatul unor fapte penale comise de B.T. în exercitarea

atribuțiilor de serviciu în raporturile de drept administrativ, ci rezultatul

interpretării clauzei contractuale prevăzută la punctul 6 din contractul de

concesiune nr. 3 din 12 ianuarie 2000.

Deoarece din actele

premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimatul ar fi săvârșit acte

cărora să le fie conferită semnificația juridică a infracțiunii prevăzută de

art. 246 C. pen., în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

acesta.

Criticile recurentei

petente reiau, în esență, aspectele invocate în plângerea penală adresată primei

instanțe și au făcut obiectul analizei acesteia, după cum s-a și demonstrat mai

sus, iar în această etapă procesuală a recursului nu s-au dovedit aspecte noi, de

natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei instanțe.

În consecință,

soluția primei instanțe de respingere a plângerii petentei împotriva ordonanței

nr. 195/P/2009 din 25 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică este legală și

temeinică.

Înalta Curte, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca

nefondat recursul declarat de petenta SC L.I.E. SRL împotriva sentinței primei

instanțe.

În baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petentă va fi obligată la plata

sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petenta S.C. L.I.E. S.R.L. împotriva sentinței

nr. 1403 din 13 septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, în dosarul nr. 3779/1/2010.

Obligă recurenta

petentă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2011.