ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2584/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 321 din 26 februarie 2007 a Tribunalului Tulcea, secția civilă, comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea principală prin care SC P. SA Tulcea, în calitate de proprietară a bunurilor ce au format obiectul contractului de vânzare - cumpărare în leasing imobiliar din 22 noiembrie 2000, solicitase obligarea SC S.I. SRL Craiova la predarea tuturor bunurilor din contract menționate în anexele 1 și 2 ale acestuia. Prin aceeași sentință a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtă și constatată intervenită între părți vânzarea - cumpărarea mijloacelor fixe enumerate în anexa 2 a contractului de leasing-imobiliar din 2000 dispunându-se totodată ca hotărârea să țină loc de act de vânzare-cumpărare a respectivelor bunuri, cu cheltuieli de judecată aferente în sarcina reclamantei pârâte.

În esență, instanța de fond a reținut că obiectul contractului de leasing imobiliar din 2000 încheiat între părți l-a constituit Amenajarea Piscicolă Litcov, situată în raza comunei Maliuc, județul Tulcea, având o suprafață de 700 ha, cu toate mijloacele fixe existente, menționate în anexa 2, reclamanta, în calitate de vânzătoare, asumându-și obligația ca la expirarea contractului să respecte opțiunea de cumpărare a pârâtei, după achitarea ultimei redevențe, prețul stabilit fiind de 2.179.463.000 lei. Deși pârâta și-a respectat și îndeplinit toate obligațiile contractuale, reclamanta a refuzat să-i transmită proprietatea asupra bunurilor, neînțelegerile dintre părți pornind de la includerea sau neincluderea în prețul convenit și a T.V.A.-ului.

Instanța, făcând aplicarea și interpretarea dispozițiilor art. 979 C. civ., art. 1073 C. civ., art. 1077 C. civ. a apreciat că reclamanta este cea culpabilă în neîndeplinirea obligațiilor asumate, că nu a pus în întârziere pârâta că nu și-ar fi îndeplinit obligațiile convenite în art. 6 și 7 din contract, așa încât pactul comisoriu de gradul III nu și-a produs efectele, consecința fiind aceea a respingerii acțiunii principale și admiterii cererii reconvenționale. Apelul declarat de reclamanta pârâtă împotriva acestei sentințe, apel aflat inițial pe rolul Secției civile a Curții de Apel Constanța și trimis apoi Secției comerciale a aceleeași instanțe, a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 178/Com din 3 septembrie 2004 a Curții de apel Constanța-Secția comercială, maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal.

Instanța de apel a apreciat că excepția tardivității cererii reconvenționale a fost corect soluționată de instanța de fond la 6 octombrie 2006 deoarece depunerea ei s-a făcut la prima zi de înfățișare, respectiv după stabilirea cadrului procesual și obiectului acțiunii principale, reclamanta timbrându-și cererea abia la acest termen. Cât privește fondul litigiului, instanța de apel a reținut că expertiza dispusă în cauză s-a efectuat cu convocarea legală a părților (filele 88, 89 dosar fond) că obiectivele expertizei au fost puse în discuția părților la 6 octombrie 2006, că în mod corect s-a reținut că în prețul convenit intră și T.V.A.-ul, neputându-se percepe mai mult decât ce s-a convenit, în absența unei clauze exprese, că legea nu poate suplini voința părților așa încât reclamanta nu poate pretinde în plus T.V.A.

De asemenea s-a reținut că pe durata contractului reclamanta nu a cerut rezilierea lui pentru neplata a două redevențe, așa încât să devină operabil pactul comisoriu de gradul III, ba, din contră, emițând facturile aferente ratelor scadente și încasând ulterior banii aferenți acestora, și-a exprimat opțiunea de a finaliza contractul. Apreciindu-se că, potrivit art. 979 C. civ., contractul părților a fost corect interpretat, criticile apelantei au fost respinse în totalitate. Nemulțumită de această decizie reclamanta pârâtă SC P. SA Tulcea a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta critică decizia din apel pentru că nu s-a pronunțat asupra unor apărări ale sale - lipsa calității procesuale a lichidatorului pârâtei, distinctă de cea a pârâtei, așa încât acesta să poată fi considerat că a formulat în termen cererea reconvențională - pentru că se sprijină pe motive străine de natura pricinii și nu cuprinde motivele pe care se întemeiază - instanțele s-au pronunțat pe cererea reconvențională fără să analizeze și să stabilească prin probe dacă pârâta și-a îndeplinit întocmai obligațiile - pentru că s-a pronunțat asupra obligației de plată a T.V.A. deși nu a fost investită cu o asemenea cerere - și pentru că a aplicat greșit legea - atât cu privire la T.V.A.

cât și cu privire la clauzele contractului - și a interpretat eronat contractul părților. În drept motivele de recurs s-au încadrat și dezvoltat pe motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Prin întâmpinare intimata pârâtă-reclamantă a invocat nulitatea recursului pe nemotivarea lui în conformitate cu art. 303 alin. (1) și (3) C. proc. civ. iar pe fond respingerea lui ca nefondat. Asupra excepției nulității Curtea s-a pronunțat astăzi așa încât recursul urmează a fi analizat pe fond. Prin încheierea nr. 3981 din 5 decembrie 2007, dată în Dosarul nr. 9394/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, atașat recursului de față, s-a dispus suspendarea executării deciziei recurate până la primul termen de recurs.

Recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta: Deși recurenta și-a întemeiat criticile pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., dezvoltând aceste motive de recurs la pct. 2, 3, 4 din recursul său, aceasta a dezvoltat și critici dezvoltate la pct. 1 referitoare la nepronunțarea instanței de apel asupra unor apărări ale sale, critici pe care Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. apreciază că se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. și pe care nu le va analiza, acest motiv de recurs fiind abrogat la data declarării recursului. De asemenea, critica invocată la pct. 2 din motivele de recurs, încadrată de recurentă în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., Curtea apreciază în temeiul art. 306 al.3 C. proc. civ. că, prin dezvoltările făcute de recurentă referitoare la neadministrarea tuturor probelor care vizau fondul cauzei, acestea nu se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., ci tot în cel prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., așa încât nu va analiza aceste critici pentru aceleași considerente.

Cât privește interpretarea actului dedus judecății, respectiv a contractului părților și aplicarea și interpretarea greșită a legii Curtea apreciază criticile ca fiind întemeiate pentru următoarele considerente: Din actele dosarului rezultă că la 22 noiembrie 2000 între părți s-a încheiat contractul de leasing imobiliar, cu clauză de vânzare - cumpărare privind Amenajarea piscicolă Litcov din raza comunei Maliuc, județul Tulcea având o suprafață de 700 ha (anexa I) și cu mijloacele fixe din anexa 2. Contractul a fost încheiat pe termen de 5 ani vânzătoarea, recurenta - reclamantă de față, asumându-și obligația ca la expirarea contractului să respecte opțiunea cumpărătoarei, intimata-pârâtă de față, de a cumpăra bunurile, vânzătoarea urmând să-i transmită dreptul de proprietate după achitarea ultimei redevențe și a valorii reziduale (art. 3 lit. c) din contract).

Potrivit art. 6 din contract prețul convenit este de 2.179.463.000 lei „valoare care conține toate obligațiile de plată ale locatarului cumpărător către locatorul vânzător”. Prin aceeași clauză contractuală părțile au stipulat și modalitățile de plată (prin virament, cu ordin de plată semestrial, cu excepția redevențelor care se vor achita lunar) data plăților (până la 10 ale lunii următoare pentru luna expirată) iar când redevența se va achita semestrial, va fi facturată semestrial de locatorul vânzător, suma facturată reprezentând suma avansurilor lunare adăugată la diferența ratei semestriale a redevenței. De asemenea, prin același art. 6 părțile au stabilit și avansul și cele nouă redevențe, cu datele la care ele trebuiau achitate.

Din facturile depuse la dosarul de fond rezultă că recurenta a facturat intimatei și T.V.A., că aceasta a achitat facturile emise, acceptându-le la plată, apărându-se în cauza de față, după depunerea expertizei, că nu datorează și T.V.A. Tocmai din acest considerent instanța de apel, ca și cea de fond, au făcut aprecieri și în legătură cu T.V.A. fără însă a fi preocupate și a verifica dacă plata prețului contractului s-a făcut conform celor convenite de părți în art. 6 din contract, atât sub aspectul obligațiilor ce reveneau vânzătoarei locatoare cât și sub aspectul cumpărătoarei locatare. Întrucât situația de fapt nu este pe deplin dezlegată și cercetată de instanța de apel care a preluat sub aspectul îndeplinirii obligațiilor de plată concluziile instanței de fond, reținând că pârâta le-a îndeplinit întocmai, Curtea apreciază că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se verifica apărările părților pe acest aspect.

Casarea se impune cu atât mai mult cu cât aceeași instanță de apel, în legătură cu același art. 6, interpretarea lui și îndeplinirea obligațiilor asumate de părți, a ajuns la o soluție contrară celei din cauza de față (a se vedea Decizia nr. 124/Com din 3 iulie 2008, depusă în recurs filele 39 - 42) soluție care însă nu este irevocabilă. În consecință, Curtea va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite spre rejudecare apelul aceleeași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC P. SA Tulcea împotriva Deciziei nr. 178/Com din 3 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2008.