ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2584/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința comercială nr. 321 din 26 februarie 2007 a Tribunalului Tulcea, secția

civilă, comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea

principală prin care SC P. SA Tulcea, în calitate de proprietară a bunurilor ce

au format obiectul contractului de vânzare - cumpărare în leasing imobiliar din

22 noiembrie 2000, solicitase obligarea SC S.I. SRL Craiova la predarea tuturor

bunurilor din contract menționate în anexele 1 și 2 ale acestuia.

Prin aceeași sentință a fost admisă cererea

reconvențională formulată de pârâtă și constatată intervenită între părți

vânzarea - cumpărarea mijloacelor fixe enumerate în anexa 2 a contractului de

leasing-imobiliar din 2000 dispunându-se totodată ca hotărârea să țină loc de

act de vânzare-cumpărare a respectivelor bunuri, cu cheltuieli de judecată

aferente în sarcina reclamantei pârâte.

În esență, instanța de fond a reținut că

obiectul contractului de leasing imobiliar din 2000 încheiat între părți l-a

constituit Amenajarea Piscicolă Litcov, situată în raza comunei Maliuc, județul

Tulcea, având o suprafață de 700 ha, cu toate mijloacele fixe existente,

menționate în anexa 2, reclamanta, în calitate de vânzătoare, asumându-și

obligația ca la expirarea contractului să respecte opțiunea de cumpărare a

pârâtei, după achitarea ultimei redevențe, prețul stabilit fiind de

2.179.463.000 lei.

Deși pârâta și-a respectat și îndeplinit

toate obligațiile contractuale, reclamanta a refuzat să-i transmită

proprietatea asupra bunurilor, neînțelegerile dintre părți pornind de la includerea

sau neincluderea în prețul convenit și a T.V.A.-ului.

Instanța, făcând aplicarea și interpretarea

dispozițiilor art. 979 C. civ., art. 1073 C. civ., art. 1077 C. civ. a apreciat

că reclamanta este cea culpabilă în neîndeplinirea obligațiilor asumate, că nu

a pus în întârziere pârâta că nu și-ar fi îndeplinit obligațiile convenite în art.

6 și 7 din contract, așa încât pactul comisoriu de gradul III nu și-a produs

efectele, consecința fiind aceea a respingerii acțiunii principale și admiterii

cererii reconvenționale.

Apelul declarat de reclamanta pârâtă

împotriva acestei sentințe, apel aflat inițial pe rolul Secției civile a Curții

de Apel Constanța și trimis apoi Secției comerciale a aceleeași instanțe, a

fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 178/Com din 3 septembrie

2004 a Curții de apel Constanța-Secția comercială, maritimă și fluvială

contencios administrativ și fiscal.

Instanța de apel a apreciat că excepția

tardivității cererii reconvenționale a fost corect soluționată de instanța de

fond la 6 octombrie 2006 deoarece depunerea ei s-a făcut la prima zi de

înfățișare, respectiv după stabilirea cadrului procesual și obiectului acțiunii

principale, reclamanta timbrându-și cererea abia la acest termen.

Cât privește fondul litigiului, instanța de

apel a reținut că expertiza dispusă în cauză s-a efectuat cu convocarea legală

a părților (filele 88, 89 dosar fond) că obiectivele expertizei au fost puse în

discuția părților la 6 octombrie 2006, că în mod corect s-a reținut că în

prețul convenit intră și T.V.A.-ul, neputându-se percepe mai mult decât ce s-a

convenit, în absența unei clauze exprese, că legea nu poate suplini voința

părților așa încât reclamanta nu poate pretinde în plus T.V.A.

De asemenea s-a reținut că pe durata

contractului reclamanta nu a cerut rezilierea lui pentru neplata a două

redevențe, așa încât să devină operabil pactul comisoriu de gradul III, ba, din

contră, emițând facturile aferente ratelor scadente și încasând ulterior banii

aferenți acestora, și-a exprimat opțiunea de a finaliza contractul.

Apreciindu-se că, potrivit art. 979 C. civ.,

contractul părților a fost corect interpretat, criticile apelantei au fost

respinse în totalitate.

Nemulțumită de această decizie reclamanta

pârâtă SC P. SA Tulcea a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru

nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta

critică decizia din apel pentru că nu s-a pronunțat asupra unor apărări ale

sale - lipsa calității procesuale a lichidatorului pârâtei, distinctă de cea a

pârâtei, așa încât acesta să poată fi considerat că a formulat în termen

cererea reconvențională - pentru că se sprijină pe motive străine de natura

pricinii și nu cuprinde motivele pe care se întemeiază - instanțele s-au

pronunțat pe cererea reconvențională fără să analizeze și să stabilească prin

probe dacă pârâta și-a îndeplinit întocmai obligațiile - pentru că s-a

pronunțat asupra obligației de plată a T.V.A. deși nu a fost investită cu o

asemenea cerere - și pentru că a aplicat greșit legea - atât cu privire la T.V.A.

cât și cu privire la clauzele contractului - și a interpretat eronat contractul

părților.

În drept motivele de recurs s-au încadrat și

dezvoltat pe motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ.

Prin întâmpinare intimata pârâtă-reclamantă a

invocat nulitatea recursului pe nemotivarea lui în conformitate cu art. 303 alin.

(1) și (3) C. proc. civ. iar pe fond respingerea lui ca nefondat.

Asupra excepției nulității Curtea s-a

pronunțat astăzi așa încât recursul urmează a fi analizat pe fond.

Prin încheierea nr. 3981 din 5 decembrie

2007, dată în Dosarul nr. 9394/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială, atașat recursului de față, s-a dispus suspendarea executării

deciziei recurate până la primul termen de recurs.

Recursul este întemeiat pentru considerentele

ce se vor arăta:

Deși recurenta și-a întemeiat criticile pe

dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., dezvoltând aceste motive de

recurs la pct. 2, 3, 4 din recursul său, aceasta a dezvoltat și critici

dezvoltate la pct. 1 referitoare la nepronunțarea instanței de apel asupra unor

apărări ale sale, critici pe care Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin.

(3) C. proc. civ. apreciază că se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art.

304 pct. 10 C. proc. civ. și pe care nu le va analiza, acest motiv de recurs

fiind abrogat la data declarării recursului.

De asemenea, critica invocată la pct. 2 din

motivele de recurs, încadrată de recurentă în motivul de recurs prevăzut de art.

304 pct. 7 C. proc. civ., Curtea apreciază în temeiul art. 306 al.3 C. proc.

civ. că, prin dezvoltările făcute de recurentă referitoare la neadministrarea

tuturor probelor care vizau fondul cauzei, acestea nu se încadrează în motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., ci tot în cel prevăzut de art.

304 pct. 10 C. proc. civ., așa încât nu va analiza aceste critici pentru

aceleași considerente.

Cât privește interpretarea actului dedus

judecății, respectiv a contractului părților și aplicarea și interpretarea

greșită a legii Curtea apreciază criticile ca fiind întemeiate pentru

următoarele considerente:

Din actele dosarului rezultă că la 22

noiembrie 2000 între părți s-a încheiat contractul de leasing imobiliar, cu

clauză de vânzare - cumpărare privind Amenajarea piscicolă Litcov din raza

comunei Maliuc, județul Tulcea având o suprafață de 700 ha (anexa I) și cu

mijloacele fixe din anexa 2.

Contractul a fost încheiat pe termen de 5 ani

vânzătoarea, recurenta - reclamantă de față, asumându-și obligația ca la

expirarea contractului să respecte opțiunea cumpărătoarei, intimata-pârâtă de

față, de a cumpăra bunurile, vânzătoarea urmând să-i transmită dreptul de

proprietate după achitarea ultimei redevențe și a valorii reziduale (art. 3 lit.

c) din contract).

Potrivit art. 6 din contract prețul convenit

este de 2.179.463.000 lei „valoare care conține toate obligațiile de plată ale

locatarului cumpărător către locatorul vânzător”.

Prin aceeași clauză contractuală părțile au

stipulat și modalitățile de plată (prin virament, cu ordin de plată semestrial,

cu excepția redevențelor care se vor achita lunar) data plăților (până la 10

ale lunii următoare pentru luna expirată) iar când redevența se va achita

semestrial, va fi facturată semestrial de locatorul vânzător, suma facturată

reprezentând suma avansurilor lunare adăugată la diferența ratei semestriale a

redevenței.

De asemenea, prin același art. 6 părțile au

stabilit și avansul și cele nouă redevențe, cu datele la care ele trebuiau

achitate.

Din facturile depuse la dosarul de fond

rezultă că recurenta a facturat intimatei și T.V.A., că aceasta a achitat

facturile emise, acceptându-le la plată, apărându-se în cauza de față, după

depunerea expertizei, că nu datorează și T.V.A.

Tocmai din acest considerent instanța de

apel, ca și cea de fond, au făcut aprecieri și în legătură cu T.V.A. fără însă

a fi preocupate și a verifica dacă plata prețului contractului s-a făcut

conform celor convenite de părți în art. 6 din contract, atât sub aspectul

obligațiilor ce reveneau vânzătoarei locatoare cât și sub aspectul

cumpărătoarei locatare.

Întrucât situația de fapt nu este pe deplin

dezlegată și cercetată de instanța de apel care a preluat sub aspectul

îndeplinirii obligațiilor de plată concluziile instanței de fond, reținând că

pârâta le-a îndeplinit întocmai, Curtea apreciază că se impune trimiterea

cauzei spre rejudecare pentru a se verifica apărările părților pe acest aspect.

Casarea se impune cu atât mai mult cu cât

aceeași instanță de apel, în legătură cu același art. 6, interpretarea lui și

îndeplinirea obligațiilor asumate de părți, a ajuns la o soluție contrară celei

din cauza de față (a se vedea Decizia nr. 124/Com din 3 iulie 2008, depusă în

recurs filele 39 - 42) soluție care însă nu este irevocabilă.

În consecință, Curtea va admite recursul, va

casa decizia recurată și va trimite spre rejudecare apelul aceleeași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de

reclamanta

SC

P. SA Tulcea împotriva Deciziei nr. 178/Com din 3 septembrie 2007 a Curții de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ

și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

25

septembrie

2008.