ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2913/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Tulcea reclamantul C.J. Tulcea a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta SC D.I. SRL, obligarea acesteia la plata sumei de

1.669.853.750 lei, reprezentând prejudiciul produs prin folosirea fără drept a

unui teren în suprafață de 2.683 ha.

Prin sentința nr. 577 din 28

februarie 2006, Judecătoria Tulcea a respins, ca nefondată, excepția lipsei

calității procesuale active, a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității

procesuale pasive, a respins ca nefondată excepția inadmisibilității și a

respins acțiunea reclamantului ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut pe fondul cauzei, că acțiunea este nefondată deoarece

reclamantul nu a dovedit folosirea terenului de către pârâtă, înscrisurile de

la dosar exprimând doar încercarea pârâtei de a încheia un nou contract de

concesiune, ceea ce nu echivalează cu dovedirea împrejurării că pârâta a

continuat să ocupe terenul.

Tribunalul Tulcea, prin

decizia nr. 118 din 14 iunie 2006, a admis apelul reclamantului împotriva

sentinței nr. 577 din 28 februarie 2006 a Judecătoriei Tulcea, pe care a

anulat-o și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Tulcea, secția

civilă, comercială și de contencios administrativ, reținând că în raport de

situația de fapt, din care reiese că pârâta este o societate comercială, ceea

ce determină caracterul comercial al litigiului, competența soluționării cauzei

revenea Tribunalului Tulcea.

Prin sentința nr. 2730 din

11 octombrie 2006, Tribunalul Tulcea a respins, ca nefondate, excepțiile

privind lipsa calității procesuale active, lipsa calității procesuale pasive,

și cea a inadmisibilității, iar acțiunea a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul, criticând soluția instanței de fond, ca nelegală,

susținând că în mod greșit instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite

condițiile materiale și juridice ale îmbogățirii fără justă cauză.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia

nr. 46/ COM din 15 februarie 2007, a respins, ca nefondat, apelul

reclamantului, reținând că, din probele administrate în cauză nu s-a dovedit

folosirea bunului aparținând altuia, respectiv terenul în suprafață de 2.683

ha, de către pârâtă, având în vedere că reclamantul a retras pârâtei dreptul de

administrare, prin emiterea Hotărârii nr. 5/2000.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, reclamantul C.J. Tulcea a formulat recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului,

modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii.

În dezvoltarea criticilor

formulate, recurentul-reclamant a susținut, în esență că, în mod greșit cele

două instanțe au reținut că nu s-a dovedit faptul că pârâta a folosit terenul,

deși aceasta a menținut mijloacele fixe pe teren, deținerea terenului

făcându-se fără titlu, datorită retragerii dreptului de administrare prin

Hotărârea nr. 5/2000, situație care a durat până la data de 31 decembrie 2002.

Mai susține recurentul că,

prin deținerea fără titlu a terenului, intimata SC O. SRL Tulcea a realizat o

mărire a patrimoniului prin diminuarea pasivului, evitând orice cheltuieli

ocazionate de o deținere a terenului cu titlu, astfel că o primă condiție

cerută de principiul îmbogățirii fără just temei, a fost îndeplinită.

Trecând la analiza

criticilor aduse deciziei atacate, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente:

În mod corect s-a reținut de

către cele două instanțe de judecată inexistența faptei juridice ilicite care

să conducă la mărirea patrimoniului, pe seama patrimoniului altei persoane,

având în vedere că în cauză nu s-a dovedit folosirea bunului aparținând

reclamantei de către pârâtă, iar expertiza efectuată în cauză a stabilit că

intimata SC O. SRL Tulcea nu a obținut venituri din exploatarea terenului în

litigiu.

Față de dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că susținerile recurentului nu

vizează motive de nelegalitate, acesta criticând greșita stabilire a situației

de fapt și aprecierea probelor administrate cu privire la deținerea terenului,

depozitarea mijloacelor fixe, susțineri ce nu mai pot face obiectul analizei în

această fază procesuală, acestea vizând temeinicia soluțiilor pronunțate în

cauză.

Pe cale de consecință,

întrucât critica adusă deciziei pronunțate de Curtea de Apel Constanța este

nefondată, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul C.J. Tulcea împotriva deciziei nr. 46/ COM din 15 februarie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 octombrie 2007.