ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2377/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2377/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra

recursului de față din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la Tribunalul Tulcea,

secția comercială, și înregistrată sub nr. 855/88 din 2 februarie 2006 (format

vechi 316/C/2006), reclamanta SC P. SA Tulcea a chemat în judecată pe pârâta SC

S.I. SRL Craiova, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

obligarea pârâtei la predarea tuturor bunurilor care au făcut obiectul

contractului de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat, în esență, că prin contractul de vânzare-cumpărare în

leasing imobiliar a asigurat pârâtei folosința bunurilor menționate în anexele

1 și 2 însă, la data de 29 noiembrie 2005, durata contractului a încetat,

încetând și dreptul pârâtei la folosința și posesia bunurilor, având obligația

de a le preda proprietarului conform art. II și III din contract.

Ulterior, reclamanta

și-a precizat cererea în sensul că, solicită doar restituirea bunurilor mobile

cuprinse în anexa 2 la contract.

Reclamanta a intrat

în procedura falimentului, prin Sentința Civilă, nr. 435 din 29 iunie 2006 a Tribunalului

Dolj, secția comercială, pronunțată în dosar nr. 68/F/2006 fiind desemnat

lichidatorul SC B.C. SA Craiova.

La data de 19

septembrie 2006, lichidatorul judiciar al debitoarei SC S.I. SRL a formulat

întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea

acțiunii ca nefondată și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract

de vânzare-cumpărare pentru bunurile ce au făcut obiectul contractului de

leasing.

Prin cererea

reconvențională pârâta a arătat că prin antecontractul de vânzare-cumpărare,

părțile au consimțit la vânzarea unui anumit bun, la plata prețului, la

predarea posesiunii și altele, clauze specifice unei vânzări perfecte, iar

obligația de a consimți la încheierea contractului de vânzare-cumpărare poate

fi executată silit, în condițiile art. 1073 - art. 1077 C. civ., prin

pronunțarea unei hotărâri care să tină loc de contract.

Prin Sentința Civilă,

nr. 321 din 26 februarie 2007 Tribunalul Tulcea a respins ca nefondată cererea

principală având ca obiect revendicare introdusă de reclamanta - pârâtă SC P. SA

Tulcea și a admis și cererea reconvențională, cu consecința constatării că,

între părți a intervenit contractul de leasing imobiliar pentru

vânzarea-cumpărarea mijloacelor fixe enumerate în anexa 2.

Prin hotărâre s-a

statuat că, aceasta va tine loc de act de vânzare-cumpărare a bunurilor

menționate cu obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 13.209 RON, cu

titlu de cheltuieli de judecată, către pârâta-reclamantă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că, prin contractul de

vânzare-cumpărare în leasing imobiliar, locatorul-vânzător SC P. SA Tulcea s-a

obligat să transmită dreptul de folosință și posesia, iar locatarul-cumpărător

să plătească și să preia A.P. Litcov, situată în raza comunei Maliuc, județul

Tulcea, cu o suprafață de 700 ha, cu toate mijloacele fixe existente conform

anexei 2.

Printre altele,

locatorul-vânzător s-a obligat să respecte la expirarea contractului, opțiunea

fermă de cumpărare a locatarului-cumpărător, transmițându-i acestuia

necondiționat dreptul de proprietate, după achitarea ultimei redevențe și a

valorii reziduale, iar locatarul-cumpărător s-a obligat să efectueze plățile cu

titlu de redevență, în cuantumul valoric stabilit și la datele stabilite în contract

și să predea bunul locatorului-vânzător, în starea de folosință de la preluare.

S-a reținut că

părțile au convenit valoarea contractului la suma 2.179.463.000 RON, valoare

care conține toate obligațiile de plată ale locatarului-cumpărător către locatorul-vânzător,

stabilindu-se totodată și un grafic al plăților, iar pentru cazul în care

locatarul-cumpărător nu achită valoarea a două rate semestriale consecutive,

s-a prevăzut că, locatorul-vânzător are dreptul de a rezilia contractul, cu

daune-interese, cu condiția notificării prealabile la 30 zile după împlinirea

termenului scadent.

Față de concluziile

raportului de expertiză efectuat în cauză tribunalul a reținut că nu putea

opera o reziliere de drept a contractului, contract care, ajuns la termen,

activa obligația locatorului de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, ca

urmare a opțiunii ferme efectuată de către locatar, ceea ce nu s-a întâmplat în

speță.

S-a mai reținut în

considerentele sentinței că neîndeplinirea obligațiilor se schimbă în dezdăunări

în caz de neexecutare din partea debitorului, dar, cu toate acestea, creditorul

poate să fie autorizat a o aduce el la îndeplinire, pe cheltuiala debitorului (art.

1077 C. civ.), astfel că, o executare de către creditor pe seama debitorului nu

este posibilă decât pentru obligațiile ce nu implică în mod necesar fapta

personală a debitorului, fiind consacrat și că pentru obligațiile care implică

acest lucru, nu există constrângere directă.

S-a relevat că, în

cauză, SC P. SA Tulcea nu a dovedit că, pe parcursul derulării contractului,

față de nerespectarea obligațiilor de plată de către locator, asumate prin art.

6 și art. 7, l-a pus în întârziere anterior, pentru a putea considera că și-a

produs efectele pactul comisoriu de gradul III.

Împotriva acestei

hotărâri, a declarat reclamanta SC P. SA Tulcea cauza fiind înregistrată pe

rolul Curții de Apel Constanța, secția civilă, sub nr. 855/88/2006.

Prin încheierea 209/C

din 11 iunie 2007 a constatat că natura juridică a obiectului cererii este

comercială și a dispus înaintarea dosarului la Secția Comercială a Curții de

Apel Constanța, cauza fiind înregistrată sub nr. 2152/36/2007.

Prin decizia civilă nr.

178/COM din 3 septembrie 2007 s-a respins ca nefondat apelul reclamantei.

S-a respins ca

nefondată excepția tardivității depunerii cererii reconvenționale, deoarece

cererea reconvențională a fost formulată în termenul legal prevăzut de lege.

În ceea ce privește

următoarele trei critici vizând modalitatea de efectuare a expertizei tehnice

dispuse în cauză, de stabilire a obiectivelor acesteia precum și de

interpretare a modalității de inserare ori nu, în valoarea contractului de

vânzare cumpărare în regim de leasing imobiliar a cotei de TVA datorată

bugetului de stat, instanța de apel le-a apreciat ca nefondate.

Astfel, faptul

neconvocării apelantei reclamante la efectuarea expertizei tehnice, aspect ce a

constituit o altă critică adusă soluției instanței de fond, nu a fost confirmat

de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, deoarece din cele două dovezi de la

filele ale dosarului de fond a rezultat că, expertul și-a îndeplinit această

obligație legală la data de 24 octombrie 2006, convocând părțile, pentru data

de 01 noiembrie 2006 ora 9 la sediul SC P. SA, aceasta în situația în care, ele

au răspuns convocării, punctele de vedere exprimate fiind inserate la fila a

dosarului de fond.

Cu privire la

obiectivele ce ar fi fost stabilite de către instanța de judecată fără a fi

puse în discuția părților la termenul din data de 18 ianuarie 2007, s-a

apreciat că este vorba doar de răspunsul expertului la obiecțiunile formulate

la raportul de expertiză efectuat în cauză, instanța de judecată nedispunând

decât comunicarea acestora părților, spre luare la cunoștință, obiectivele

expertizei tehnice fiind stabilite la termenul din data de 06 octombrie 2006,

în prezența părților.

În ceea ce privește

reținerea instanței de fond privind valoarea contractului de vânzare cumpărare

în regim de leasing imobiliar și a cotei de TVA datorată bugetului de stat, în

concordanță și cu concluziile expertizei tehnice efectuate, s-a constatat că

este corect prețul negociat cuprinzând și TVA, în absența unei stipulări

contractuale exprese, neputându-se interpreta decât în conformitate cu art. 969

C. civ.

S-a reținut că, din

înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat în mod indubitabil faptul ca,

pe parcursul derulării relațiilor contractuale dintre părți, reclamanta pârâtă

nu și-a manifestat dorința de a fi reziliat contractul încheiat dând eficiență

pactului comisoriu de grad III, acesta neoperând de plin drept.

Cu privire la ultima

critică în care s-a arătat că, soluția pronunțată de instanța de fond ar fi

urmare unei interpretări greșite a contractului dintre părțile în litigiu și

nicidecum pe o apreciere corectă a situației de fapt, a fost apreciată ca fiind

nefondată, odată ce, s-a analizat corect situația de fapt, iar soluția

pronunțată nu este rezultatul unei erori de interpretare a contractului

intervenit între părți, acesta fiind interpretat conform prevederilor art. 969

și art. 970 C. civ.

Prin cerere la data

de 19 octombrie 2007 intimata SC S.I. SRL Craiova, societate în faliment, prin

lichidator SC B.C. SPRL Craiova a solicitat, în temeiul art. 281

2

C.proc. civ., completarea deciziei cu privire la plata cheltuielilor de

judecată, cerere ce a fost admisă prin decizia nr. 246/COM din 19 noiembrie

2007, pronunțată în același dosar.

Reclamanta SC P. SA Tulcea

a formulat o cerere de suspendare a executării silite a deciziei pronunțate în

apel până la soluționarea recursului. Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția comercială, sub nr. 9394/l/2007 iar prin

încheierea nr. 3981 din 5 decembrie 2007 s-a dispus suspendarea executării

deciziei, până la primul termen de recurs.

Împotriva deciziei

pronunțate în apel reclamanta SC P. SA Tulcea a declarat recurs, criticând-o

pentru nelegalitate în susținerea căruia a arătat că instanța de apel nu i-a

avut în vedere apărările făcute, considerentele deciziei cuprinde motive

străine pricinii și și-a onorat obligațiile asumate prin contractul încheiat.

Prin decizia

comercială nr. 2584 din 25 septembrie 2008 s-a admis recursul declarat de

reclamanta SC P. SA împotriva hotărârii pronunțată de Curtea de Apel Constanța,

pe care a casat-o și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe.

S-a reținut că la 22

noiembrie 2000, între părți s-a încheiat contractul de leasing imobiliar, cu

clauză de vânzare-cumpărare privind A.P. Litcov din raza comunei Maliuc, județ

Tulcea, având o suprafață de 700 ha (Anexa 1) și cu mijloacele fixe (Anexa 2).

Contractul a fost

încheiat pe termen de 5 ani, vânzătoarea - recurenta reclamantă asumându-și

obligația ca, la expirarea contractului să respecte opțiunea cumpărătoarei -

intimata pârâtă de a cumpăra bunurile, vânzătoarea urmând să-i transmită

dreptul de proprietate după achitarea ultimei redevențe și a valorii reziduale.

Potrivit art. 6 din

contract, prețul convenit este de 2.179.463.000 RON „valoare care conține toate

obligațiile de plată ale locatarului cumpărător către locatorul vânzător".

Prin aceeași clauză

contractuală părțile au stipulat și modalitățile de plată (prin virament, cu

ordin de plată semestrial, cu excepția redevențelor care se vor achita lunar),

data plăților (până la 10 ale lunii următoare pentru luna expirată) iar când

redevența se va achita semestrial, va fi facturată semestrial de locatorul

vânzător, suma facturată reprezentând suma avansurilor lunare adăugată la

diferența ratei semestriale a redevenței.

De asemenea, prin

același art. 6 părțile au stabilit și avansul și cele nouă redevențe, cu datele

la care ele trebuiau achitate, iar din facturile depuse la dosarul de fond s-a

constatat că, recurenta a facturat intimatei și TVA pârâta onorându-și toate

obligațiile contractuale, adică și TVA – ul.

Întrucât situația de

fapt nu a fost pe deplin dezlegată și cercetată de instanța de apel care, a

preluat sub aspectul îndeplinirii obligațiilor de plată concluziile instanței

de fond, reținând că pârâta le-a îndeplinit întocmai, Înalta Curte, a apreciat

că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se verifica apărările

părților pe acest aspect.

În rejudecare cauza a

fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 2152/36/2007 iar

instanța a încuviințat suplimentarea probatoriului la cererea părților s-a

dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă judiciară, care să

stabilească: situația reală a plăților efectuate de către intimată, cuantumul

acestora, precum și a redevenței, TVA-ului și penalităților de întârziere,

aferente contractului de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar intervenit

între părți.

La termenul de

judecată din data de 05 martie 2009 instanța de apel a pus în discuția părților

excepția de conexitate invocată de apelanta reclamantă SC P. SA Tulcea, în

dosar nr. 2096/36/2008 s-a dispus conexarea dosarului nr. 2096/36/2008 la

dosarul nr. 2152/36/2007.

În ceea ce privește

dosarul conexat nr. 2096/36/2008 s-a reținut:

Prin acțiunea

introdusă la Judecătoria Tulcea înregistrată sub nr. 7236 din 03 martie 2005

reclamanta SC S.I. SRL Craiova a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Tulcea,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate întinderea

valorii obiectului prețul total al vânzării cumpărării bunului ce face obiectul

contractului de leasing imobiliar.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că, la data de 22 noiembrie 2000, între părți, cu acordul

scris a APAPS acționar majoritar al pârâtei a intervenit contractul de leasing

imobiliar, contract ce s-a constituit prin transformarea contractului anterior

de asociere în participațiune, în contract de leasing imobiliar, prin novație,

în valoare de 2.179.463.000 RON, inclusiv TVA-ul, în mod unilateral pârâta a

înțeles că se adaugă la fiecare factură de plată, pe lângă rata stipulată în

contract ce conținea deja TVA, încă odată TVA-ul de 19%, fapt ce reprezintă o

majorare excesivă și abuzivă.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar la data de 04 aprilie 2005, pârâta SC P. SA a invocat excepția

de necompetență materială a Judecătoriei Tulcea în soluționarea cauzei, dată fiind

natura comercială a litigiului, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea

acțiunii, ca inadmisibilă.

Prin sentința civilă nr.

1286 din 09 mai 2005 Judecătoria Tulcea a admis excepția necompetenței

materiale a Judecătoriei Tulcea în soluționarea cauzei și s-a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.

La Tribunalul Tulcea

cauza a fost înregistrată sub nr. 2256/2005, iar la termenul de judecată de la

20 octombrie 2005 pârâta SC P. SA a formulat cerere reconvențională prin care a

invocat excepția de neexecutare a contractului de leasing imobiliar perfectat

cu reclamanta, în baza căruia și-a asumat obligațiile de plată a redevenței

datorate pentru folosința bunurilor contractate, obligație stabilită conform unui

grafic de plăți cu datele scadenței.

Prin întâmpinare

reclamanta SC S.I. SRL Craiova a invocat excepția tardivității cererii

reconvenționale și excepția inadmisibilității.

Prin sentința civilă nr.

227 din 9 februarie 2006 a Tribunalului Tulcea în dosarul nr. 2256/2005 s-a

admis excepția inadmisibilității cererii principale și s-a respins ca

inadmisibilă cererea reclamantei.

Prin aceeași sentință

s-a admis excepția tardivității cererii reconvenționale și s-a respins cererea

reconvențională ca tardivă, a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii

reconvenționale formulată de reclamantă și s-a respins excepția prescripției

dreptului la acțiune privind restituirea sumelor încasate, ca nefondată.

Instanța de fond a

reținut în esență că, părțile au perfectat contractul de vânzare-cumpărare în

leasing imobiliar, convenind asupra modalităților de plată, a plății

redevenței, stabilind sancționarea plății majorărilor de întârziere, în caz de

întârziere, precum și dreptul proprietarului de a rezilia contractul în cazul

neachitării a două redevențe semestriale consecutive; acțiunea ce face obiectul

cauzei urmărește în baza dispozițiilor art. lll C.proc. civ., să se constate de

către instanță, întinderea valorii prețului total al vânzării-cumpărării în

baza contractului de leasing imobiliar, fiind precizată ulterior ca acțiune

formulată pentru interpretarea dispozițiilor art. 6 din contract și astfel,

acțiunea apare ca fiind inadmisibilă, partea având la îndemână acțiunea în

realizarea dreptului.

Cu privire la excepția

tardivității cererii reconvenționale s-a reținut că în speță sunt aplicabile

dispozițiile art. 119 alin. (3) C. proc. civ. și nu cele ale art. 119 alin. (4)

din același cod deoarece, cererea precizatoare astfel cum a fost reformulată,

este aceeași cu cererea inițială dedusă judecății, situație în care cererea

reconvențională trebuia depusă odată cu întâmpinarea.

În ce privește

excepția prescripției dreptului la acțiune, referitor la recuperarea sumelor

solicitate a fi încasate în plus, s-a apreciat de către instanța de fond că,

aceasta nu este întemeiată, întrucât nu constituie obiectul cauzei în discuție.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel pârâta SC P. SA Tulcea, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea, în esență că, în mod greșit

instanța de fond a apreciat asupra tardivității cererii reconvenționale.

Prin decizia nr. 123/COM

din 25 mai 2006, pronunțată în dosar nr. 248/COM/2006, Curtea de Apel Constanța,

s-a admis apelul pârâtei, s-a desființat sentința apelată și s-a dispus

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru soluționarea

fondului cererii reconvenționale, menținându-se restul dispozițiilor sentinței

apelate, reținându-se în considerente că la Tribunalului Tulcea, la primul

termen de judecată, cauza a fost amânată pentru lipsa de apărare a reclamantei,

iar la următorul termen, s-a formulat cerere reconvențională, situație în care

cererea reconvențională nu a fost depusă tardiv, atâta vreme cât, cauza a fost

declinată în favoarea unei alte instanțe, iar momentul primei zile de

înfățișare în fața instanței competente, nu a fost depășit.

În rejudecare, cauza

a fost înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr. 468/88/2006 (nr. format vechi

3332 din 19 iulie 2006).

Prin încheierea din

10 mai 2007 Tribunalul Tulcea a anulat ca netimbrat capătul de cerere având ca

obiect predarea bunurilor și în temeiul art. 244 alin. (l) C. proc. civ. a

dispus suspendarea judecății cauzei.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs pârâta SC P. SA Tulcea. criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea, în esență că, în mod greșit

instanța a dispus suspendarea judecății cauzei, având în vedere că dezlegarea

pricinii atârnă de soluționarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. 855/88/2006.

În motivarea recursului

recurenta – pârâtă a arătat că, acest litigiu, având ca obiect rezilierea

contractului de vânzare - cumpărare în leasing imobiliar trebuia analizat si

soluționat anterior cererii ce formează obiectul dosarului nr. 855/88/2006, ce

are ca obiect constatarea vânzării - cumpărării bunurilor ce fac obiectul

contractului de leasing imobiliar, respectiv pronunțarea unei hotărâri care să

țină loc de titlu de proprietate.

Prin urmare, conchide

recurenta, numai în urma analizei îndeplinirii sau neîndeplinirii obligațiilor

contractuale de către pârâta SC S.I. SRL Craiova, instanța poate dispune sau

nu, rezilierea contractului și funcție de aceasta, instanța poate analiza dacă

sunt sau nu, îndeplinite condițiile pentru a pronunța o hotărâre care să țină

loc de act de vânzare - cumpărare.

Prin decizia civilă nr.

445/COM din 22 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. 468/88/2006

s-a admis recursul pârâtei, s-a casat încheierea atacată și s-a dispus

trimiterea cauzei pentru continuarea judecății aceleiași instanțe.

În fond după casare,

Tribunalul Tulcea pronunță sentința civilă nr. 1889 din 22 august 2008 s-a

respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta reconvenientă SC P. SA Tulcea,

reținând în esență că: între părți s-a încheiat la 22 noiembrie 2000,

contractul de vânzare-cumpărare în leasing prin care SC P. SA în calitate de

locator vânzător, a transmis SC S.I. SRL Craiova în calitate de locatar

cumpărător, dreptul de folosință și posesie a A.P. Litcov situată pe raza

comunei Maliuc, jud. Tulcea, la art. 6 din contract s-a stipulat că, valoarea

contractului este de 2.179.463.000 RON, valoare care conține toate obligațiile

de plată ale locatarului cumpărător către locatorul vânzător, începând cu data

semnării contractului.

Din expertizele contabile

efectuate în dosarele nr. 315/327/2007, probă dispună de Curtea de Apel

Constanța, cauza având ca obiect cererea SC S.I. SRL de obligare a SC P. SA

Tulcea să îi restituie suma de 112.070 RON, reprezentând plățile nedatorate,

respectiv sume achitate în plus peste suma stabilită în contract, cu titlu de

TVA rezultă că SC S.I. SRL Craiova a achitat către SC P. SA Tulcea, în temeiul

contractului de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar și a facturilor primite

pe perioada derulării contractului, suma totală de 284.033,73 RON, din care

redevența 180.040,70 RON, majorări de întârziere 69.785,30 RON, TVA 34.207,73

RON.

Din înscrisurile

depuse la dosarul cauzei a rezultat faptul că, pe parcursul derulării

relațiilor contractuale dintre părți, reclamanta SC P. SA nu și-a manifestat

dorința de a rezilia contractul încheiat.

În speță, reclamanta

nu a dat eficiență dispoziției înserate la art. 7 din contract și nu a

notificat-o pe pârâtă pentru întârzierea la plată a două rate consecutive,

respectiv rata 3 și 4 și s-a constatat că, în cauză, nu sunt îndeplinite

condițiile pentru a se dispune rezilierea contractului, fapt pentru care s-a

respins acțiunea ca nefondată.

Împotriva acestei

sentințe reclamanta SC P. SA Tulcea a declarat apel.

Urmare a conexării

dosarului nr. 2096/36/2008 la dosar nr. 2152/36/2007.

Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ

și fiscal, a examinat apelurile :

reclamantă SC P. SA Tulcea în contradictoriu cu intimata pârâtă SC S.I. SRL prin

lichidator SC B.C. SA Craiova împotriva sentinței civile nr. 1889 din 22 august

2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 468/88/2006, având ca

obiect reziliere contract restituire bunuri.

reclamantă SC P. SA Tulcea în contradictoriu cu intimata pârâtă SC S.I. SRL prin

lichidator SC B.C. SA Craiova împotriva sentinței civile nr. 321 din 26

februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr. 855/88/2006, având

ca obiect revendicare;

Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ

și fiscal, prin decizia nr. 165/COM din 10 decembrie 2009 a admis apelurile

declarate și în consecință a schimbat în tot sentința civilă nr. 1889 din 22

august 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în sensul că, s-a admis cererea

reconvenționala formulată de SC P. SA și s-a dispus rezilierea contractului de

leasing imobiliar, intervenit între părți, având ca obiect A.P. Litcov, situată

pe raza comunei Maliuc, județ Tulcea și a fost schimbată, în tot sentința

civilă nr. 321 din 26 februarie 2007 a Tribunalului Tulcea în sensul că, s-a

admis acțiunea principală formulată de SC P. SA și a fost obligată pârâta să

restituie reclamantei apelante bunurile ce au făcut obiectul contractului de

leasing imobiliar anexele 1 și 2.

S-a reținut că, în

contract s-a stipulat că vânzătoarea-apelanta reclamantă, își asumă obligația

ca la expirarea contractului, să respecte opțiunea cumpărătoarei-intimata

pârâtă, de a cumpăra bunurile, vânzătoarea urmând să-i transmită dreptul de

proprietate după achitarea ultimei redevențe și a valorii reziduale, iar la art.

6, din contract, părțile au stipulat că valoarea contractului este de

2.179.463,00 RON.

Prin aceeași clauză

contractuală, părțile au stipulat și modalitățile de plată, respectiv: prin

virament, cu ordin de plată semestrial, cu excepția redevențelor care se vor

achita lunar, data plăților până la 10 ale lunii următoare pentru luna

expirată, iar când redevența se va achita semestrial, va fi facturată

semestrial de locatorul vânzător, suma facturată reprezentând suma avansurilor

lunare adăugată la diferența ratei semestriale a redevenței și au stabilit și

avansul și cele nouă redevențe, cu datele la care trebuiau achitate.

S-a apreciat că între

părți au apărut neînțelegeri în legătură cu plata prețului contractului conform

clauzelor contractuale, atât sub aspectul obligațiilor ce reveneau vânzătoarei

locatoare, cât și sub aspectul cumpărătoarei locatare, iar în privința sumelor

achitate cu titlu de TVA de către reclamantă, Curtea reține că, s-a statuat

irevocabil prin decizia nr. 3534 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția comercială, împrejurarea că, la sumele

achitate cu titlu de TVA de către intimată ulterior datei de 18 aprilie 2004,

această parte nu a făcut nici o obiecție la plata acestora, pe de o parte și,

pe de altă parte, art. 6 din contractul în litigiu nu stipulează expres

exonerarea intimatei cumpărătoare de la plata acestui impozit indirect datorat

bugetului de stat, acesta calculându-se, de drept, asupra prețului convenit de

părți prin contract și fiind legal datorat de către intimata cumpărătoare.

În ceea ce privește

excepția neexecutării contractului invocată în dosarul nr. 2256 din 30 iunie 2005

al Tribunalului Tulcea, SC P. SA Tulcea a solicitat rezilierea contractului de

leasing imobiliar, cu motivarea în esență că, SC S.I. SRL Craiova a încălcat

dispozițiile ale convenției intervenită între părți în art. 4 lit. c) din

contract, privind efectuarea de bună voie a plăților cu titlu de redevență, în

cuantumul valoric și datele stabilite prin contract.

S-a constatat în

raport de actele și lucrările dosarului că, contractul litigios este cu

executare succesivă, condiția rezolutorie fiind întotdeauna subînțeleasă în cazul

neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale potrivit art. 1020 C. civ.,

nefiind necesară inserarea ei în contract și deoarece, potrivit art. 1322 C.

civ., vânzătorul nu este obligat să predea lucrul vândut către cumpărător, dacă

acesta din urmă nu și-a executat obligația de plată a prețului, atât timp cât,

potrivit art. 1323 C. civ. vânzătorul nu poate fi obligat să execute obligația

de predare a lucrului vândut.

În ceea ce privește

cererea formulată de apelanta SC P. SA Tulcea prin care a solicitat obligarea

SC S.I. SRL Craiova Ia predarea bunurilor ce au făcut obiectul contractului de

vânzare-cumpărare în leasing imobiliar, cerere dedusă judecății în dosar nr. 855/88

din 02 februarie 2006 al Tribunalului Tulcea, și care a primit număr de

înregistrare 2152/36/2007 la Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

Curtea reține în esență că, urmare perfectării contractului în leasing

imobiliar, intimatei SC S.I. SRL Craiova i-a fost asigurată folosința bunurile

mobile și imobile menționate în cuprinsul Anexelor nr. 1 și nr. 2.

Întrucât instanța a

dispus rezilierea contractului de leasing imobiliar intervenit între părți,

văzând și dispozițiile art. II și art. III din contract și având în vedere

dispozițiile art. 970 cu referire Ia art. 1073 și cu aplicarea art. 1074 alin. (l)

C. civ., Curtea apreciază că, atât timp cât, s-a procedat la punerea în

întârziere a intimatei conform art. 1079 C. civ., prin notificările emise în

dosarele nr. 83/2005, respectiv 75/2005 a BEJ D.D., cererea dedusă judecății

privind obligarea pârâtului la predarea bunurilor ce au făcut obiectul

contractului de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar a apreciat că este

fondată.

Referitor la cererea

reconvențională formulată de intimată, prin care s-a solicitat instanței

pronunțarea unei hotărâri care să țină Ioc de contract de vânzare cumpărare

pentru bunurile ce au făcut obiectul contractului de leasing, curtea a apreciat

că, obligația de a transfera sau de a constitui dreptul de proprietate sau

orice alt drept real asupra unui bun, este o obligație de a da, ce nu poate fi

realizată decât în temeiul acordului de voință a părților.

În atare condiții

instanța de apel a apreciat că pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să

țină loc de act de vânzare-cumpărare, este eronată, atât timp cât, aceasta nu

și-a executat obligațiile contractuale, iar apelanta a pus-o în întârziere sub

acest aspect.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri reclamanta SC S.I. SRL Craiova criticând soluția dată sub

aspectul netemeiniciei hotărârii prin prisma întregului material probator

administrat în cauză, ultima redevență fiind achitată datorată conform

contractului de leasing.

Conchide recurenta în

sensul admiterii recursului, modificarea deciziei atacate și păstrarea ca

legale și temeinice sentințele nr. 1889/2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în

dosarul nr. 468/88/2006 și respectiv 321/2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea

în dosarul nr. 855/88/2007, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor

de judecată.

Analizând cererea de

recurs în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv de

nelegalitate invocat de recurentă se constată că argumentele aduse în

dezvoltarea motivului de recurs nu pot fi încadrate acestuia și nici unui alt

motiv de nelegalitate din cele reglementate în cuprinsul art. 304 C. proc. civ.

Cum criticile vizează

aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt și de aprecierea dată probelor

ce reprezintă atributul instanțelor anterioare, ele nu pot face obiectul

controlului judiciar în această fază procesuală în care atribuțiile instanței

de recurs sunt limitate strict doar la motivele de nelegalitate prevăzute de art.

304 pct. 1 – pct. 9 C.proc. civ.

În considerarea celor

ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii de recurs declarată de reclamanta SC S.I. SRL Craiova prin lichidator

judiciar SC B.C. SA Brăila împotriva deciziei nr. 165/COM din 10 decembrie 2009

a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios

administrativ și fiscal, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C.proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi la 22 iunie 2010.