ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2377/2010

Deliberând asupra recursului de față din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la Tribunalul Tulcea, secția comercială, și înregistrată sub nr. 855/88 din 2 februarie 2006 (format vechi 316/C/2006), reclamanta SC P. SA Tulcea a chemat în judecată pe pârâta SC S.I. SRL Craiova, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la predarea tuturor bunurilor care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat, în esență, că prin contractul de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar a asigurat pârâtei folosința bunurilor menționate în anexele 1 și 2 însă, la data de 29 noiembrie 2005, durata contractului a încetat, încetând și dreptul pârâtei la folosința și posesia bunurilor, având obligația de a le preda proprietarului conform art. II și III din contract.

Ulterior, reclamanta și-a precizat cererea în sensul că, solicită doar restituirea bunurilor mobile cuprinse în anexa 2 la contract. Reclamanta a intrat în procedura falimentului, prin Sentința Civilă, nr. 435 din 29 iunie 2006 a Tribunalului Dolj, secția comercială, pronunțată în dosar nr. 68/F/2006 fiind desemnat lichidatorul SC B.C. SA Craiova. La data de 19 septembrie 2006, lichidatorul judiciar al debitoarei SC S.I. SRL a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru bunurile ce au făcut obiectul contractului de leasing.

Prin cererea reconvențională pârâta a arătat că prin antecontractul de vânzare-cumpărare, părțile au consimțit la vânzarea unui anumit bun, la plata prețului, la predarea posesiunii și altele, clauze specifice unei vânzări perfecte, iar obligația de a consimți la încheierea contractului de vânzare-cumpărare poate fi executată silit, în condițiile art. 1073 - art. 1077 C. civ., prin pronunțarea unei hotărâri care să tină loc de contract.

Prin Sentința Civilă, nr. 321 din 26 februarie 2007 Tribunalul Tulcea a respins ca nefondată cererea principală având ca obiect revendicare introdusă de reclamanta - pârâtă SC P. SA Tulcea și a admis și cererea reconvențională, cu consecința constatării că, între părți a intervenit contractul de leasing imobiliar pentru vânzarea-cumpărarea mijloacelor fixe enumerate în anexa 2. Prin hotărâre s-a statuat că, aceasta va tine loc de act de vânzare-cumpărare a bunurilor menționate cu obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 13.209 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către pârâta-reclamantă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că, prin contractul de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar, locatorul-vânzător SC P. SA Tulcea s-a obligat să transmită dreptul de folosință și posesia, iar locatarul-cumpărător să plătească și să preia A.P.

Litcov, situată în raza comunei Maliuc, județul Tulcea, cu o suprafață de 700 ha, cu toate mijloacele fixe existente conform anexei 2. Printre altele, locatorul-vânzător s-a obligat să respecte la expirarea contractului, opțiunea fermă de cumpărare a locatarului-cumpărător, transmițându-i acestuia necondiționat dreptul de proprietate, după achitarea ultimei redevențe și a valorii reziduale, iar locatarul-cumpărător s-a obligat să efectueze plățile cu titlu de redevență, în cuantumul valoric stabilit și la datele stabilite în contract și să predea bunul locatorului-vânzător, în starea de folosință de la preluare.

S-a reținut că părțile au convenit valoarea contractului la suma 2.179.463.000 RON, valoare care conține toate obligațiile de plată ale locatarului-cumpărător către locatorul-vânzător, stabilindu-se totodată și un grafic al plăților, iar pentru cazul în care locatarul-cumpărător nu achită valoarea a două rate semestriale consecutive, s-a prevăzut că, locatorul-vânzător are dreptul de a rezilia contractul, cu daune-interese, cu condiția notificării prealabile la 30 zile după împlinirea termenului scadent. Față de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză tribunalul a reținut că nu putea opera o reziliere de drept a contractului, contract care, ajuns la termen, activa obligația locatorului de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, ca urmare a opțiunii ferme efectuată de către locatar, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.

S-a mai reținut în considerentele sentinței că neîndeplinirea obligațiilor se schimbă în dezdăunări în caz de neexecutare din partea debitorului, dar, cu toate acestea, creditorul poate să fie autorizat a o aduce el la îndeplinire, pe cheltuiala debitorului (art. 1077 C. civ.), astfel că, o executare de către creditor pe seama debitorului nu este posibilă decât pentru obligațiile ce nu implică în mod necesar fapta personală a debitorului, fiind consacrat și că pentru obligațiile care implică acest lucru, nu există constrângere directă. S-a relevat că, în cauză, SC P. SA Tulcea nu a dovedit că, pe parcursul derulării contractului, față de nerespectarea obligațiilor de plată de către locator, asumate prin art. 6 și art. 7, l-a pus în întârziere anterior, pentru a putea considera că și-a produs efectele pactul comisoriu de gradul III.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat reclamanta SC P. SA Tulcea cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția civilă, sub nr. 855/88/2006. Prin încheierea 209/C din 11 iunie 2007 a constatat că natura juridică a obiectului cererii este comercială și a dispus înaintarea dosarului la Secția Comercială a Curții de Apel Constanța, cauza fiind înregistrată sub nr. 2152/36/2007. Prin decizia civilă nr. 178/COM din 3 septembrie 2007 s-a respins ca nefondat apelul reclamantei. S-a respins ca nefondată excepția tardivității depunerii cererii reconvenționale, deoarece cererea reconvențională a fost formulată în termenul legal prevăzut de lege.

În ceea ce privește următoarele trei critici vizând modalitatea de efectuare a expertizei tehnice dispuse în cauză, de stabilire a obiectivelor acesteia precum și de interpretare a modalității de inserare ori nu, în valoarea contractului de vânzare cumpărare în regim de leasing imobiliar a cotei de TVA datorată bugetului de stat, instanța de apel le-a apreciat ca nefondate. Astfel, faptul neconvocării apelantei reclamante la efectuarea expertizei tehnice, aspect ce a constituit o altă critică adusă soluției instanței de fond, nu a fost confirmat de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, deoarece din cele două dovezi de la filele ale dosarului de fond a rezultat că, expertul și-a îndeplinit această obligație legală la data de 24 octombrie 2006, convocând părțile, pentru data de 01 noiembrie 2006 ora 9 la sediul SC P. SA, aceasta în situația în care, ele au răspuns convocării, punctele de vedere exprimate fiind inserate la fila a dosarului de fond.

Cu privire la obiectivele ce ar fi fost stabilite de către instanța de judecată fără a fi puse în discuția părților la termenul din data de 18 ianuarie 2007, s-a apreciat că este vorba doar de răspunsul expertului la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză efectuat în cauză, instanța de judecată nedispunând decât comunicarea acestora părților, spre luare la cunoștință, obiectivele expertizei tehnice fiind stabilite la termenul din data de 06 octombrie 2006, în prezența părților. În ceea ce privește reținerea instanței de fond privind valoarea contractului de vânzare cumpărare în regim de leasing imobiliar și a cotei de TVA datorată bugetului de stat, în concordanță și cu concluziile expertizei tehnice efectuate, s-a constatat că este corect prețul negociat cuprinzând și TVA, în absența unei stipulări contractuale exprese, neputându-se interpreta decât în conformitate cu art. 969 C. civ.

S-a reținut că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat în mod indubitabil faptul ca, pe parcursul derulării relațiilor contractuale dintre părți, reclamanta pârâtă nu și-a manifestat dorința de a fi reziliat contractul încheiat dând eficiență pactului comisoriu de grad III, acesta neoperând de plin drept. Cu privire la ultima critică în care s-a arătat că, soluția pronunțată de instanța de fond ar fi urmare unei interpretări greșite a contractului dintre părțile în litigiu și nicidecum pe o apreciere corectă a situației de fapt, a fost apreciată ca fiind nefondată, odată ce, s-a analizat corect situația de fapt, iar soluția pronunțată nu este rezultatul unei erori de interpretare a contractului intervenit între părți, acesta fiind interpretat conform prevederilor art. 969 și art. 970 C. civ.

Prin cerere la data de 19 octombrie 2007 intimata SC S.I. SRL Craiova, societate în faliment, prin lichidator SC B.C. SPRL Craiova a solicitat, în temeiul art. 281 2 C.proc. civ., completarea deciziei cu privire la plata cheltuielilor de judecată, cerere ce a fost admisă prin decizia nr. 246/COM din 19 noiembrie 2007, pronunțată în același dosar. Reclamanta SC P. SA Tulcea a formulat o cerere de suspendare a executării silite a deciziei pronunțate în apel până la soluționarea recursului. Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, sub nr. 9394/l/2007 iar prin încheierea nr. 3981 din 5 decembrie 2007 s-a dispus suspendarea executării deciziei, până la primul termen de recurs.

Împotriva deciziei pronunțate în apel reclamanta SC P. SA Tulcea a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate în susținerea căruia a arătat că instanța de apel nu i-a avut în vedere apărările făcute, considerentele deciziei cuprinde motive străine pricinii și și-a onorat obligațiile asumate prin contractul încheiat. Prin decizia comercială nr. 2584 din 25 septembrie 2008 s-a admis recursul declarat de reclamanta SC P. SA împotriva hotărârii pronunțată de Curtea de Apel Constanța, pe care a casat-o și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. S-a reținut că la 22 noiembrie 2000, între părți s-a încheiat contractul de leasing imobiliar, cu clauză de vânzare-cumpărare privind A.P.

Litcov din raza comunei Maliuc, județ Tulcea, având o suprafață de 700 ha (Anexa 1) și cu mijloacele fixe (Anexa 2). Contractul a fost încheiat pe termen de 5 ani, vânzătoarea - recurenta reclamantă asumându-și obligația ca, la expirarea contractului să respecte opțiunea cumpărătoarei - intimata pârâtă de a cumpăra bunurile, vânzătoarea urmând să-i transmită dreptul de proprietate după achitarea ultimei redevențe și a valorii reziduale.

Potrivit art. 6 din contract, prețul convenit este de 2.179.463.000 RON „valoare care conține toate obligațiile de plată ale locatarului cumpărător către locatorul vânzător". Prin aceeași clauză contractuală părțile au stipulat și modalitățile de plată (prin virament, cu ordin de plată semestrial, cu excepția redevențelor care se vor achita lunar), data plăților (până la 10 ale lunii următoare pentru luna expirată) iar când redevența se va achita semestrial, va fi facturată semestrial de locatorul vânzător, suma facturată reprezentând suma avansurilor lunare adăugată la diferența ratei semestriale a redevenței. De asemenea, prin același art. 6 părțile au stabilit și avansul și cele nouă redevențe, cu datele la care ele trebuiau achitate, iar din facturile depuse la dosarul de fond s-a constatat că, recurenta a facturat intimatei și TVA pârâta onorându-și toate obligațiile contractuale, adică și TVA – ul.

Întrucât situația de fapt nu a fost pe deplin dezlegată și cercetată de instanța de apel care, a preluat sub aspectul îndeplinirii obligațiilor de plată concluziile instanței de fond, reținând că pârâta le-a îndeplinit întocmai, Înalta Curte, a apreciat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se verifica apărările părților pe acest aspect. În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 2152/36/2007 iar instanța a încuviințat suplimentarea probatoriului la cererea părților s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă judiciară, care să stabilească: situația reală a plăților efectuate de către intimată, cuantumul acestora, precum și a redevenței, TVA-ului și penalităților de întârziere, aferente contractului de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar intervenit între părți.

La termenul de judecată din data de 05 martie 2009 instanța de apel a pus în discuția părților excepția de conexitate invocată de apelanta reclamantă SC P. SA Tulcea, în dosar nr. 2096/36/2008 s-a dispus conexarea dosarului nr. 2096/36/2008 la dosarul nr. 2152/36/2007. În ceea ce privește dosarul conexat nr. 2096/36/2008 s-a reținut: Prin acțiunea introdusă la Judecătoria Tulcea înregistrată sub nr. 7236 din 03 martie 2005 reclamanta SC S.I. SRL Craiova a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Tulcea, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate întinderea valorii obiectului prețul total al vânzării cumpărării bunului ce face obiectul contractului de leasing imobiliar.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că, la data de 22 noiembrie 2000, între părți, cu acordul scris a APAPS acționar majoritar al pârâtei a intervenit contractul de leasing imobiliar, contract ce s-a constituit prin transformarea contractului anterior de asociere în participațiune, în contract de leasing imobiliar, prin novație, în valoare de 2.179.463.000 RON, inclusiv TVA-ul, în mod unilateral pârâta a înțeles că se adaugă la fiecare factură de plată, pe lângă rata stipulată în contract ce conținea deja TVA, încă odată TVA-ul de 19%, fapt ce reprezintă o majorare excesivă și abuzivă. Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 04 aprilie 2005, pârâta SC P. SA a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Tulcea în soluționarea cauzei, dată fiind natura comercială a litigiului, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă.

Prin sentința civilă nr. 1286 din 09 mai 2005 Judecătoria Tulcea a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Tulcea în soluționarea cauzei și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea. La Tribunalul Tulcea cauza a fost înregistrată sub nr. 2256/2005, iar la termenul de judecată de la 20 octombrie 2005 pârâta SC P. SA a formulat cerere reconvențională prin care a invocat excepția de neexecutare a contractului de leasing imobiliar perfectat cu reclamanta, în baza căruia și-a asumat obligațiile de plată a redevenței datorate pentru folosința bunurilor contractate, obligație stabilită conform unui grafic de plăți cu datele scadenței. Prin întâmpinare reclamanta SC S.I.

SRL Craiova a invocat excepția tardivității cererii reconvenționale și excepția inadmisibilității. Prin sentința civilă nr. 227 din 9 februarie 2006 a Tribunalului Tulcea în dosarul nr. 2256/2005 s-a admis excepția inadmisibilității cererii principale și s-a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei. Prin aceeași sentință s-a admis excepția tardivității cererii reconvenționale și s-a respins cererea reconvențională ca tardivă, a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii reconvenționale formulată de reclamantă și s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune privind restituirea sumelor încasate, ca nefondată.

Instanța de fond a reținut în esență că, părțile au perfectat contractul de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar, convenind asupra modalităților de plată, a plății redevenței, stabilind sancționarea plății majorărilor de întârziere, în caz de întârziere, precum și dreptul proprietarului de a rezilia contractul în cazul neachitării a două redevențe semestriale consecutive; acțiunea ce face obiectul cauzei urmărește în baza dispozițiilor art. lll C.proc. civ., să se constate de către instanță, întinderea valorii prețului total al vânzării-cumpărării în baza contractului de leasing imobiliar, fiind precizată ulterior ca acțiune formulată pentru interpretarea dispozițiilor art. 6 din contract și astfel, acțiunea apare ca fiind inadmisibilă, partea având la îndemână acțiunea în realizarea dreptului.

Cu privire la excepția tardivității cererii reconvenționale s-a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 119 alin. (3) C. proc. civ. și nu cele ale art. 119 alin. (4) din același cod deoarece, cererea precizatoare astfel cum a fost reformulată, este aceeași cu cererea inițială dedusă judecății, situație în care cererea reconvențională trebuia depusă odată cu întâmpinarea. În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, referitor la recuperarea sumelor solicitate a fi încasate în plus, s-a apreciat de către instanța de fond că, aceasta nu este întemeiată, întrucât nu constituie obiectul cauzei în discuție. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC P. SA Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea, în esență că, în mod greșit instanța de fond a apreciat asupra tardivității cererii reconvenționale.

Prin decizia nr. 123/COM din 25 mai 2006, pronunțată în dosar nr. 248/COM/2006, Curtea de Apel Constanța, s-a admis apelul pârâtei, s-a desființat sentința apelată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru soluționarea fondului cererii reconvenționale, menținându-se restul dispozițiilor sentinței apelate, reținându-se în considerente că la Tribunalului Tulcea, la primul termen de judecată, cauza a fost amânată pentru lipsa de apărare a reclamantei, iar la următorul termen, s-a formulat cerere reconvențională, situație în care cererea reconvențională nu a fost depusă tardiv, atâta vreme cât, cauza a fost declinată în favoarea unei alte instanțe, iar momentul primei zile de înfățișare în fața instanței competente, nu a fost depășit.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr. 468/88/2006 (nr. format vechi 3332 din 19 iulie 2006). Prin încheierea din 10 mai 2007 Tribunalul Tulcea a anulat ca netimbrat capătul de cerere având ca obiect predarea bunurilor și în temeiul art. 244 alin. (l) C. proc. civ. a dispus suspendarea judecății cauzei. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta SC P. SA Tulcea. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea, în esență că, în mod greșit instanța a dispus suspendarea judecății cauzei, având în vedere că dezlegarea pricinii atârnă de soluționarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. 855/88/2006.

În motivarea recursului recurenta – pârâtă a arătat că, acest litigiu, având ca obiect rezilierea contractului de vânzare - cumpărare în leasing imobiliar trebuia analizat si soluționat anterior cererii ce formează obiectul dosarului nr. 855/88/2006, ce are ca obiect constatarea vânzării - cumpărării bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing imobiliar, respectiv pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de titlu de proprietate. Prin urmare, conchide recurenta, numai în urma analizei îndeplinirii sau neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către pârâta SC S.I. SRL Craiova, instanța poate dispune sau nu, rezilierea contractului și funcție de aceasta, instanța poate analiza dacă sunt sau nu, îndeplinite condițiile pentru a pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare - cumpărare.

Prin decizia civilă nr. 445/COM din 22 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. 468/88/2006 s-a admis recursul pârâtei, s-a casat încheierea atacată și s-a dispus trimiterea cauzei pentru continuarea judecății aceleiași instanțe. În fond după casare, Tribunalul Tulcea pronunță sentința civilă nr. 1889 din 22 august 2008 s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta reconvenientă SC P. SA Tulcea, reținând în esență că: între părți s-a încheiat la 22 noiembrie 2000, contractul de vânzare-cumpărare în leasing prin care SC P. SA în calitate de locator vânzător, a transmis SC S.I. SRL Craiova în calitate de locatar cumpărător, dreptul de folosință și posesie a A.P.

Litcov situată pe raza comunei Maliuc, jud. Tulcea, la art. 6 din contract s-a stipulat că, valoarea contractului este de 2.179.463.000 RON, valoare care conține toate obligațiile de plată ale locatarului cumpărător către locatorul vânzător, începând cu data semnării contractului. Din expertizele contabile efectuate în dosarele nr. 315/327/2007, probă dispună de Curtea de Apel Constanța, cauza având ca obiect cererea SC S.I. SRL de obligare a SC P. SA Tulcea să îi restituie suma de 112.070 RON, reprezentând plățile nedatorate, respectiv sume achitate în plus peste suma stabilită în contract, cu titlu de TVA rezultă că SC S.I. SRL Craiova a achitat către SC P. SA Tulcea, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar și a facturilor primite pe perioada derulării contractului, suma totală de 284.033,73 RON, din care redevența 180.040,70 RON, majorări de întârziere 69.785,30 RON, TVA 34.207,73 RON.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat faptul că, pe parcursul derulării relațiilor contractuale dintre părți, reclamanta SC P. SA nu și-a manifestat dorința de a rezilia contractul încheiat. În speță, reclamanta nu a dat eficiență dispoziției înserate la art. 7 din contract și nu a notificat-o pe pârâtă pentru întârzierea la plată a două rate consecutive, respectiv rata 3 și 4 și s-a constatat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune rezilierea contractului, fapt pentru care s-a respins acțiunea ca nefondată. Împotriva acestei sentințe reclamanta SC P. SA Tulcea a declarat apel. Urmare a conexării dosarului nr. 2096/36/2008 la dosar nr. 2152/36/2007. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, a examinat apelurile : 1. apelanta reclamantă SC P. SA Tulcea în contradictoriu cu intimata pârâtă SC S.I.

SRL prin lichidator SC B.C. SA Craiova împotriva sentinței civile nr. 1889 din 22 august 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 468/88/2006, având ca obiect reziliere contract restituire bunuri. 2. apelanta reclamantă SC P. SA Tulcea în contradictoriu cu intimata pârâtă SC S.I. SRL prin lichidator SC B.C. SA Craiova împotriva sentinței civile nr. 321 din 26 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr. 855/88/2006, având ca obiect revendicare; Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 165/COM din 10 decembrie 2009 a admis apelurile declarate și în consecință a schimbat în tot sentința civilă nr. 1889 din 22 august 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în sensul că, s-a admis cererea reconvenționala formulată de SC P. SA și s-a dispus rezilierea contractului de leasing imobiliar, intervenit între părți, având ca obiect A.P.

Litcov, situată pe raza comunei Maliuc, județ Tulcea și a fost schimbată, în tot sentința civilă nr. 321 din 26 februarie 2007 a Tribunalului Tulcea în sensul că, s-a admis acțiunea principală formulată de SC P. SA și a fost obligată pârâta să restituie reclamantei apelante bunurile ce au făcut obiectul contractului de leasing imobiliar anexele 1 și 2. S-a reținut că, în contract s-a stipulat că vânzătoarea-apelanta reclamantă, își asumă obligația ca la expirarea contractului, să respecte opțiunea cumpărătoarei-intimata pârâtă, de a cumpăra bunurile, vânzătoarea urmând să-i transmită dreptul de proprietate după achitarea ultimei redevențe și a valorii reziduale, iar la art. 6, din contract, părțile au stipulat că valoarea contractului este de 2.179.463,00 RON.

Prin aceeași clauză contractuală, părțile au stipulat și modalitățile de plată, respectiv: prin virament, cu ordin de plată semestrial, cu excepția redevențelor care se vor achita lunar, data plăților până la 10 ale lunii următoare pentru luna expirată, iar când redevența se va achita semestrial, va fi facturată semestrial de locatorul vânzător, suma facturată reprezentând suma avansurilor lunare adăugată la diferența ratei semestriale a redevenței și au stabilit și avansul și cele nouă redevențe, cu datele la care trebuiau achitate.

S-a apreciat că între părți au apărut neînțelegeri în legătură cu plata prețului contractului conform clauzelor contractuale, atât sub aspectul obligațiilor ce reveneau vânzătoarei locatoare, cât și sub aspectul cumpărătoarei locatare, iar în privința sumelor achitate cu titlu de TVA de către reclamantă, Curtea reține că, s-a statuat irevocabil prin decizia nr. 3534 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, împrejurarea că, la sumele achitate cu titlu de TVA de către intimată ulterior datei de 18 aprilie 2004, această parte nu a făcut nici o obiecție la plata acestora, pe de o parte și, pe de altă parte, art. 6 din contractul în litigiu nu stipulează expres exonerarea intimatei cumpărătoare de la plata acestui impozit indirect datorat bugetului de stat, acesta calculându-se, de drept, asupra prețului convenit de părți prin contract și fiind legal datorat de către intimata cumpărătoare.

În ceea ce privește excepția neexecutării contractului invocată în dosarul nr. 2256 din 30 iunie 2005 al Tribunalului Tulcea, SC P. SA Tulcea a solicitat rezilierea contractului de leasing imobiliar, cu motivarea în esență că, SC S.I. SRL Craiova a încălcat dispozițiile ale convenției intervenită între părți în art. 4 lit. c) din contract, privind efectuarea de bună voie a plăților cu titlu de redevență, în cuantumul valoric și datele stabilite prin contract. S-a constatat în raport de actele și lucrările dosarului că, contractul litigios este cu executare succesivă, condiția rezolutorie fiind întotdeauna subînțeleasă în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale potrivit art. 1020 C. civ., nefiind necesară inserarea ei în contract și deoarece, potrivit art. 1322 C. civ., vânzătorul nu este obligat să predea lucrul vândut către cumpărător, dacă acesta din urmă nu și-a executat obligația de plată a prețului, atât timp cât, potrivit art. 1323 C. civ.

vânzătorul nu poate fi obligat să execute obligația de predare a lucrului vândut. În ceea ce privește cererea formulată de apelanta SC P. SA Tulcea prin care a solicitat obligarea SC S.I. SRL Craiova Ia predarea bunurilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar, cerere dedusă judecății în dosar nr. 855/88 din 02 februarie 2006 al Tribunalului Tulcea, și care a primit număr de înregistrare 2152/36/2007 la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, Curtea reține în esență că, urmare perfectării contractului în leasing imobiliar, intimatei SC S.I.

SRL Craiova i-a fost asigurată folosința bunurile mobile și imobile menționate în cuprinsul Anexelor nr. 1 și nr. 2. Întrucât instanța a dispus rezilierea contractului de leasing imobiliar intervenit între părți, văzând și dispozițiile art. II și art. III din contract și având în vedere dispozițiile art. 970 cu referire Ia art. 1073 și cu aplicarea art. 1074 alin. (l) C. civ., Curtea apreciază că, atât timp cât, s-a procedat la punerea în întârziere a intimatei conform art. 1079 C. civ., prin notificările emise în dosarele nr. 83/2005, respectiv 75/2005 a BEJ D.D., cererea dedusă judecății privind obligarea pârâtului la predarea bunurilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare în leasing imobiliar a apreciat că este fondată.

Referitor la cererea reconvențională formulată de intimată, prin care s-a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină Ioc de contract de vânzare cumpărare pentru bunurile ce au făcut obiectul contractului de leasing, curtea a apreciat că, obligația de a transfera sau de a constitui dreptul de proprietate sau orice alt drept real asupra unui bun, este o obligație de a da, ce nu poate fi realizată decât în temeiul acordului de voință a părților. În atare condiții instanța de apel a apreciat că pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, este eronată, atât timp cât, aceasta nu și-a executat obligațiile contractuale, iar apelanta a pus-o în întârziere sub acest aspect.

Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta SC S.I. SRL Craiova criticând soluția dată sub aspectul netemeiniciei hotărârii prin prisma întregului material probator administrat în cauză, ultima redevență fiind achitată datorată conform contractului de leasing. Conchide recurenta în sensul admiterii recursului, modificarea deciziei atacate și păstrarea ca legale și temeinice sentințele nr. 1889/2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 468/88/2006 și respectiv 321/2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 855/88/2007, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată. Analizând cererea de recurs în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv de nelegalitate invocat de recurentă se constată că argumentele aduse în dezvoltarea motivului de recurs nu pot fi încadrate acestuia și nici unui alt motiv de nelegalitate din cele reglementate în cuprinsul art. 304 C. proc.

civ. Cum criticile vizează aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt și de aprecierea dată probelor ce reprezintă atributul instanțelor anterioare, ele nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală în care atribuțiile instanței de recurs sunt limitate strict doar la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 – pct. 9 C.proc. civ. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs declarată de reclamanta SC S.I. SRL Craiova prin lichidator judiciar SC B.C. SA Brăila împotriva deciziei nr. 165/COM din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C.proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi la 22 iunie 2010.