ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 800/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 6688 la10 noiembrie 2004 la Judecătoria Tulcea, reclamanta SC A. SA București a solicitat în contradictoriu cu SC P. SRL, investirea cu formulă executorie a contractului de leasing. Prin sentința civilă nr. 121 din 17 ianuarie 2005 Judecătoria Tulcea a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea. Prin încheierea pronunțată la data de 8 februarie 2005 Tribunalul Tulcea a admis cererea și a dispus investirea cu formulă executorie a contractului de leasing încheiat între SC A. SA București în calitate de finanțator și SC P. SRL în calitate de utilizator.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că la data de 5 august 2004 finanțatorul a reziliat contractul de leasing datorită neplății ratelor de leasing de către utilizator, iar potrivit art. 8 din O.G. nr. 51/1997 republicată și modificată, contractul de leasing constituie titlu executoriu dacă utilizatorul nu predă bunurile în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului. Împotriva încheierii a declarat în termen legal apel pârâta SC P. SRL Măcin criticând-o în sensul că instanța de fond a judecat cererea cu încălcarea dispozițiilor art. 89 C. proc. civ. și că reclamanta nu a prezentat instanței o serie de înscrisuri din care rezultă că două autovehicule au fost predate acesteia în luna august 2004, iar pentru a treia mașină au fost perfectate documentele pentru vânzare înainte de termen.

Prin decizia nr. 191/ COM din 27 iunie 2005 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat apelul. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 89 alin. (2) C. proc. civ., art. 374 C. proc. civ. și art. 376 alin. (1) C. proc. civ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC P. SRL. La data de 10 octombrie 2005, recurenta a depus motivele de recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție. Recursul este nul. Potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc.

civ. prevăd că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2). În speță, se constată că decizia instanței de apel, atacată cu recurs a fost comunicată recurentei la 22 iulie 2005, iar motivele de recurs s-au depus la 10 octombrie 2005, peste termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Cum motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și va constata nulitatea recursului. De asemenea, se constată că recurenta a depus motivele de recurs direct în fața instanței de recurs, la data de 10 octombrie 2005, încălcând și dispozițiile art. 302 C. proc.

civ., situație care este sancționată cu nulitatea recursului. Așa fiind, în considerarea textelor de lege sus-evocate, se va constata nulitatea recursului declarat de pârâta SC P. SRL Măcin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâta SC P. SRL Măcin, împotriva deciziei civile nr. 191/ COM din 27 iunie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 23 februarie 2006.