ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 885/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 183 din 13 aprilie

2005 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios

administrativ, s-a luat act de faptul că reclamanta SC I.E. SRL cu sediul

social în Bacău, în calitatea de lichidator judiciar al SC M.E. SRL Bacău a

renunțat la cererea în constatarea nulității clauzei prevăzute la art. 4 pct. 2

din contractele de leasing încheiate cu pârâta SC D.A.R. SA cu sediul social în

Craiova și în contradictoriu cu pârâta SC D.A. SRL cu sediul social în Craiova.

De asemenea a fost respinsă acțiunea precizată în constatarea nulității clauzei

prevăzute de art. 3 pct. 2 și la restituirea sumelor plătite în avans.

În fundamentarea acestei hotărâri

instanța de fond a reținut că între reclamantă în calitate de utilizator pe de

o parte și SC D.A.R. SA și SC D.A. SRL (al cărui patrimoniu a fost transmis

către SC D.A.R. SA) în calitatea de locator, pe de altă parte, s-au încheiat

mai multe contracte de leasing, în perioada 28 noiembrie 1997 – 12 noiembrie

1998, al căror obiect îl reprezintă închirierea unor autoturisme C. și E. În

contracte, la art. 3 pct. 2 s-a stipulat clauza conform căreia valoarea

reziduală achitată în avans de locator nu va fi restituită la rezilierea

contractelor sau expirarea termenului pentru care au fost încheiate, dispoziție

contractuală cu privire la care instanța a reținut că nu constituie fraudă la

lege așa cum susține reclamanta, întrucât prin exercitarea autonomiei de voință

nu au fost eludate dispozițiile legale cuprinse în O.G. nr. 51/1997 și Legea nr.

90/1998. Legea nu cuprinde dispoziții cu privire la restituirea vreunei sume de

bani către utilizator în cazul rezilierii contractului ca urmare a

neîndeplinirii obligațiilor asumate de către acesta, astfel că neprevederea în

contract a unor astfel de clauze nu constituie fraudă la lege.

Nu a putut fi reținută nici cauza

ilicită. Raporturile fiind de natură comercială s-au încheiat în scopul

obținerii de profit, pentru ambele părți. Stabilirea clauzei potrivit căreia o

parte din valoarea reziduală se achită în avans nu are o clauză ilicită,

aceasta fiind restituită în situația în care, la expirarea termenului pentru

care a fost încheiat contractul, utilizatorul avea îndeplinite toate

obligațiile de plată. Nu a putut fi reținută nici excepția prescripției

ridicată de pârâtă deoarece reclamanta a invocat cauza de nulitate absolută,

pentru care nu operează prescripția.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială prin decizia nr. 230 din 5 septembrie 2005 a respins ca nefondat

apelul formulat de reclamanta SC M.E. SRL Bacău prin lichidator judiciar SC I.E.

SRL Bacău împotriva sentinței nr. 183 din 13 aprilie 2005 pronunțată de

Tribunalul Dolj, fiind preluate toate argumentele instanței de fond.

Instanța de apel a apreciat că, așa

cum rezultă din interpretarea dispozițiilor legale leasingul este un contract

negociat și nu de adeziune, astfel încât părțile pot conveni că în contract să

fie stipulate și alte cauze, în afară de cele minim prevăzute de lege. Acest

caracter juridic a permis părților din contractele de leasing a căror nulitate

absolută parțială se solicită să negocieze clauzele contractuale care, odată stipulate

în contract, trebuie respectate. Cum caracterul comutativ al contractelor de

leasing a permis cunoașterea de către părți a întinderii drepturilor și

obligațiilor încă din momentul încheierii acestora, utilizatorul putea negocia

clauzele contractuale ținând cont și de posibilitatea ca la sfârșitul perioadei

derulării contractelor să fie în situația de a nu-și mai putea exercita dreptul

de opțiune.

Împotriva deciziei nr. 230 din 5

septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială a

promovat recurs reclamanta SC M.E. SRL Bacău prin lichidator judiciar SC I.E.

SRL Bacău, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate

și netemeinicie sub aspectele că în mod greșit nu s-a primit teza conform

căreia clauza atacată este nulă absolut pentru fraudă la lege și cauză ilicită,

solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în

sensul admiterii acțiunii, constatării nulității absolute parțiale a

contractelor de leasing atacate și obligării pârâtei la plata sumei de 102.706 dolari

S.U.A. în echivalent de 2.826.571.826 lei, invocând ca temei de drept al

cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de

recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantă, pentru următoarele considerente.

Instanțele judecătorești anterioare,

printr-o integrală și completă apreciere a probelor au stabilit adevăratele

raporturi juridice dintre părți în cadrul contractelor de leasing precizate în

acțiune, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, precum și

regimul sancționator care intervine în situația nerespectării clauzelor contractuale.

De esența unei corecte stabiliri a

situației de fapt și de drept este invocarea principiului libertății

contractuale, consacrat de dispozițiile art. 969 alin. (1) C. civ., în

conformitate cu care convențiile legal făcute au putere de lege între părțile

contractante. Prin liberul lor consimțământ, părțile au stabilit toate clauzele

contractuale, care sunt în deplină concordanță cu întreg cadrul legal care

guvernează contractul de leasing. Clauza prevăzută la art. 3 proprietatea pct. 2

potrivit căreia valoarea reziduală achitată în avans de locatar nu va fi

restituită acestuia odată cu rezilierea sau expirarea termenului pe care

contractul a fost încheiat în cazul în care acesta nu își achită toate

obligațiile de plată restante și nu își manifestă opțiunea de cumpărare a

autovehiculului, raportat la argumentele expuse anterior nu reprezintă nici

fraudă la lege și nici cauză ilicită.

Pentru aceste rațiuni urmează a

respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC M.E. SRL Bacău prin

lichidator judiciar SC I.E. SRL Bacău, nefiind îndeplinite nici una din

condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., menținând ca legală și

temeinică decizia nr. 230 din 5 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC M.E. SRL Bacău prin lichidator SC I.E. SRL Bacău

împotriva deciziei nr. 230 din 5 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 2 martie 2006.