ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 712/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 iulie 2004, reclamanta SC M. SA cheamă în judecată pe pârâtele SC C.I. SRL Craiova, SC I. SA Craiova, SC C.G.I. SA Craiova și SC G.I. SA Craiova, solicitând instanței să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare având ca obiect spațiul situat în Craiova. Prin sentința nr. 380 din 31 mai 2005, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată, reținând că reclamanta este terț față de contractul a cărui nulitate solicită și că nu a făcut dovada încheierii acestuia în frauda drepturilor sale sau cu complicitatea și pe riscul cumpărătorului pentru a putea fi lovit de nulitate absolută în virtutea principiului fraus omnia corumpit.

Prin decizia nr. 286 din 14 octombrie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței instanței de fond, reținând că intimata pârâtă SC C.I. SRL și-a îndeplinit obligațiile de plată a redevențelor lunare prevăzute prin contractul de leasing imobiliar nr. 2802 din 9 noiembrie 1998 încheiat cu reclamanta, că nu a fost demonstrată intenția frauduloasă a intimatelor pârâte la încheierea contractelor de vânzare subsecvente și nici că prețul vânzării este derizoriu și încalcă dispozițiile art. 1303 C. civ., precum și că încheierea ultimului contract de vânzare-cumpărare în formă autentică exprimă în mod cert intenția respectării și nu pe aceea a eludării dispozițiilor legale.

Împotriva deciziei instanței de apel reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului și admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată. În susținerea recursului său recurenta critică hotărârea atacată ca fiind bazată pe motive străine de natura pricinii întrucât instanța s-a pronunțat asupra valabilității contractului de leasing pe care-l consideră executat de intimata pârâtă și căruia îi conferă valoarea juridică a unui titlu de proprietate, analizând doar sumar motivele de nulitate absolută invocate de recurentă.

Recurenta reproșează instanței de apel greșita interpretare a actului juridic dedus judecății întrucât a ignorat că nu s-a cerut anularea contractului de leasing ci a actelor subsecvente de vânzare cumpărare, motivat de faptul că bunul în cauză s-a vândut deși contractul de leasing nu fusese executat din vina pârâtei. Recurenta critică instanța de apel pentru pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal prin care a dat mai mult decât s-a cerut întrucât în mod greșit și fără a se fi cerut prin acțiunea introductivă, a reținut că existența facturilor fac dovada plății redevențelor. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă SC C.G.I. SA, prin lichidator T.V., solicită respingerea recursului apreciind că dezvoltările recurentei nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. Recursul nu este fondat. Examinând criticile recurentei se reține, în esență, că acestea nu sunt întemeiate. Pentru a constata dacă este lovit de nulitate absolută contractul de vânzare cumpărare încheiat de vânzător, cu privire la un imobil dobândit în baza unui contract de leasing imobiliar, încheiat de acesta cu recurenta reclamantă ca leasor, în mod justificat și fără a schimba prin interpretare natura și înțelesul actului juridic dedus judecății și fără a da ce nu s-a cerut, instanța de apel a examinat validitatea contractului de leasing spre a stabili dacă vânzătorul este proprietarul bunului vândut, reținând, întemeiat, că prin îndeplinirea obligațiilor de plată asumate prin contractul de leasing, dovedită cu facturi fiscale, utilizatorul, intimata pârâtă vânzător, a obținut proprietatea imobilului fiind îndrituit să dispună de acesta.

Se constată, de asemenea, că instanța de apel a examinat și contractul subsecvent de vânzare cumpărare sub aspectul cauzelor de nulitate absolută invocate de reclamanta apelantă, recurenta de față, constatând motivat că acestea nu sunt dovedite, neputând fi admise nici criticile recurentei întemeiate pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Față de cele de mai sus, reținându-se că decizia recurată este legală și temeinică, făcând aplicare dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează să respingă recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva acesteia ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC M. SA Craiova împotriva deciziei nr. 286 din 14 octombrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2007.