ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1487/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC P. SA Călărași, a chemat în judecată pe pârâta SC A.S. SA, solicitând să se dispună evacuarea acesteia din bunurile ce au făcut obiectul contractului de asociere în participațiune din 16 mai 1999, întrucât prin hotărâre judecătorească irevocabilă (sentința comercială nr. 329 din 2 iulie 2001 a Tribunalului Călărași) a fost reziliat contractul susmenționat. Prin cerere reconevențională, pârâta a solicitat dreptul de retenție asupra bunurilor motivat pe investiția de 100.000.000 lei și cheltuielile de reparații în valoare de 128.100.000 lei. Tribunalul Brăila, învestit cu soluționarea pricinii prin strămutare de la Tribunalul Călărași, prin sentința comercială 171 din 18 februarie 2004, a admis acțiunea, a dispus evacuarea pârâtei din Ferma piscicolă Sărulești, a respins ca nefondat dreptul de retenție și a anulat ca netimbrată cererea reconvențională.

Instanța de fond a considerat că pârâta deține fără nici un titlu ferma pe care o exploatează, contractul de asociere fiind reziliat, iar bunurile în litigiu nu au fost preluate de către autoritățile locale, în temeiul H.G. nr. 1349/2002, așa încât reclamanta este titulara dreptului la acțiune. Curtea de Apel Galați, prin Decizia civilă nr. 124 din 24 august 2004, a respins ca tardiv declarat apelul pârâtei; reținând că apelul nu a fost depus la persoanele prevăzute de lege, ci la agentul procedural al Tribunalului Brăila, funcționar ce nu avea competența să pună rezoluție de primire. Prin Decizia nr. 1535 din 4 martie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, admite recursul pârâtei, casează decizia curții de apel și trimite cauza spre rejudecare, pentru a se stabili împrejurările înregistrării apelului în registrul general.

Prin Decizia nr. 149/A din 14 decembrie 2005, Curtea de Apel Galați, a respins ca tardiv declarat apelul pârâtei, constatând, față de noile cercetări efectuate, că funcționarul ce a înscris rezoluția de primire pe cererea de apel nu avea abilități în acest sens. Instanța de recurs, prin Decizia nr. 3209 din 26 octombrie 2006, admite recursul pârâtei, casează hotărârea instanței de apel atacată și a trimis cauza spre rejudecare întrucât procedura de citare a fost nelegal îndeplinită. În rejudecare, instanța de apel, prin Decizia comercială nr. 46/A din 14 mai 2007 a respins ca tardiv apelul pârâtei; considerând că cererea de apel atașată la dosar a fost înregistrată la data de 5 aprilie 2004, după împlinirea termenului legal de exercitare a căii de atac.

Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Recurenta susține că instanța de apel a nesocotit dispozițiile obligației instanței de recurs ce impuneau noi verificări, întemeindu-și hotărârea pe referatul arhivarului-registrator de la Tribunalul Brăila, fără a justifica obținerea vizei de la agentul procedural care s-a comportat precum un funcționar abilitat să primească cererea. Pe de altă parte, recurenta susține că justițiabilii nu au obligația și nici posibilitatea să verifice calitatea persoanelor cărora li se adresează, iar depunerea cererii de apel în momentul studierii dosarului argumentează formularea în termen a cererii de apel.

În același sens este și dovada respingerii cererii de învestire cu formulă executorie a hotărârii instanței de fond. Totodată instanța de apel a nesocotit prevederile Ordinului nr. 125/c din 17 ianuarie 2000 al Ministrului Justiției care prevede procedura primirii cererilor de apel sau recurs derogatorie de la dreptul comun. Instanța de apel a încălcat și prevederile art. 1182 C. civ. relative la data certă. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune. Prevederile art. 114 c.proc.civ stabilesc imperativ regulile de primire a cererilor adresate instanței judecătorești atribuind competența de primire a cererii numai președintelui instanței sau judecătorului care îl înlocuiește.

În completarea dispozițiilor lacunare a acestui text de lege, Regulamentul de Ordine Interioară a instanțelor a prevăzut circuitul concret al unei cereri, iar dispozițiile art. 109 - respectiv art. 111 anterior modificării din 30 noiembrie 2004 - stabileau că cererile de apel sau de recurs să fie înregistrate mai întâi în registrul general de dosare după care, arhivarul-registrator să le predea președintelui care le va rezolva în aceeași zi. Astfel, normele stabilite printr-un ordin al ministrului nu pot fi derogatorii de la dispozițiile imperative ale codului de procedură civilă, obligația de a data cererea revenind președintelui sau judecătorului care-l înlocuiește - art. 114 C. proc. civ.

În aceste condiții, orice altă rezoluție înscrisă de un funcționar necompetent este lovită de nulitate (art. 105 alin. (2) C. proc. civ.). Eroarea comună de care încearcă să se prevaleze recurenta este nepertinentă. Nu numai incidența invocării necunoașterii legii ce acționează propria culpă a recurentei, dar și Regulamentul pe care-l invocă aceasta - ce prevede la art. 93 obligativitatea purtării ecusonului de identificare a funcționarului și funcției acestuia - sunt de natură a infirma excepția invocată. Instanța de apel nu a ignorat dispozițiile obligatorii ale deciziei de casare. Aceasta a stăruit în stabilirea situației de fapt, ce a confirmat că un funcționar necompetent, a săvârșit un act lovit de nulitate, în condiții care nu oferă certitudinea înscrisului efectuat.

Nici argumentul respingerii cererii de învestire cu formulă executorie a hotărârii instanței de fond nu este concludent în justificarea depunerii în termen a cererii de apel. La data de 5 aprilie 2004 a fost înregistrată cererea de învestire cu formulă executorie a sentinței nr. 171/2004 a Tribunalului Brăila, dată la care arhivarul-registrator a descoperit cererea de apel nedatată și neînregistrată în registrul general de dosare și pe care a trimis-o instanței de apel (fila 1 Dosar nr. 342/2004). Oricum data înregistrării cererii de învestire cu formulă executorie era peste termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac, așa încât încheierea din 8 aprilie prin care s-a respins cererea nu mai are relevanță.

Prevederile art. 1182 C. civ. stabilesc data certă aceea a înscrierii într-un registru public a unui act, data pusă de agentul procedural pe copia cererii de apel fără a fi consemnată pe originalul cererii și înregistrată în registru, nu îndeplinește condițiile prevăzute de textul de lege citat, pentru a forma convingerea asupra exercitării în termen a căii de atac a apelului. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva Deciziei comerciale 46/A din 14 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A.S. SA împotriva Deciziei nr. 46 din 14 mai 2007 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2008.