ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1487/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta SC P. SA Călărași, a chemat în

judecată pe pârâta SC A.S. SA, solicitând să se dispună evacuarea acesteia din

bunurile ce au făcut obiectul contractului de asociere în participațiune din 16

mai 1999, întrucât prin hotărâre judecătorească irevocabilă (sentința comercială

nr. 329 din 2 iulie 2001 a Tribunalului Călărași) a fost reziliat contractul

susmenționat.

Prin cerere

reconevențională, pârâta a solicitat dreptul de retenție asupra bunurilor

motivat pe investiția de 100.000.000 lei și cheltuielile de reparații în

valoare de 128.100.000 lei.

Tribunalul Brăila,

învestit cu soluționarea pricinii prin strămutare de la Tribunalul Călărași,

prin sentința comercială 171 din 18 februarie 2004, a admis acțiunea, a dispus

evacuarea pârâtei din Ferma piscicolă Sărulești, a respins ca nefondat dreptul

de retenție și a anulat ca netimbrată cererea reconvențională.

Instanța de fond a

considerat că pârâta deține fără nici un titlu ferma pe care o exploatează,

contractul de asociere fiind reziliat, iar bunurile în litigiu nu au fost

preluate de către autoritățile locale, în temeiul H.G. nr. 1349/2002, așa încât

reclamanta este titulara dreptului la acțiune.

Curtea de Apel

Galați, prin Decizia civilă nr. 124 din 24 august 2004, a respins ca tardiv

declarat apelul pârâtei; reținând că apelul nu a fost depus la persoanele

prevăzute de lege, ci la agentul procedural al Tribunalului Brăila, funcționar

ce nu avea competența să pună rezoluție de primire.

Prin Decizia nr. 1535

din 4 martie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, admite recursul

pârâtei, casează decizia curții de apel și trimite cauza spre rejudecare,

pentru a se stabili împrejurările înregistrării apelului în registrul general.

Prin Decizia nr.

149/A din 14 decembrie 2005, Curtea de Apel Galați, a respins ca tardiv declarat

apelul pârâtei, constatând, față de noile cercetări efectuate, că funcționarul

ce a înscris rezoluția de primire pe cererea de apel nu avea abilități în acest

sens.

Instanța de recurs,

prin Decizia nr. 3209 din 26 octombrie 2006, admite recursul pârâtei, casează

hotărârea instanței de apel atacată și a trimis cauza spre rejudecare întrucât

procedura de citare a fost nelegal îndeplinită.

În rejudecare,

instanța de apel, prin Decizia comercială nr. 46/A din 14 mai 2007 a respins ca

tardiv apelul pârâtei; considerând că cererea de apel atașată la dosar a fost

înregistrată la data de 5 aprilie 2004, după împlinirea termenului legal de

exercitare a căii de atac.

Împotriva deciziei

astfel pronunțate, pârâta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că

instanța de apel a nesocotit dispozițiile obligației instanței de recurs ce

impuneau noi verificări, întemeindu-și hotărârea pe referatul

arhivarului-registrator de la Tribunalul Brăila, fără a justifica obținerea

vizei de la agentul procedural care s-a comportat precum un funcționar abilitat

să primească cererea.

Pe de altă parte,

recurenta susține că justițiabilii nu au obligația și nici posibilitatea să

verifice calitatea persoanelor cărora li se adresează, iar depunerea cererii de

apel în momentul studierii dosarului argumentează formularea în termen a

cererii de apel. În același sens este și dovada respingerii cererii de

învestire cu formulă executorie a hotărârii instanței de fond. Totodată

instanța de apel a nesocotit prevederile Ordinului nr. 125/c din 17 ianuarie 2000

al Ministrului Justiției care prevede procedura primirii cererilor de apel sau

recurs derogatorie de la dreptul comun.

Instanța de apel a

încălcat și prevederile art. 1182 C. civ. relative la data certă.

Recursul este

nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.

Prevederile art. 114

c.proc.civ stabilesc imperativ regulile de primire a cererilor adresate

instanței judecătorești atribuind competența de primire a cererii numai

președintelui instanței sau judecătorului care îl înlocuiește. În completarea

dispozițiilor lacunare a acestui text de lege, Regulamentul de Ordine

Interioară a instanțelor a prevăzut circuitul concret al unei cereri, iar

dispozițiile art. 109 - respectiv art. 111 anterior modificării din 30

noiembrie 2004 - stabileau că cererile de apel sau de recurs să fie

înregistrate mai întâi în registrul general de dosare după care,

arhivarul-registrator să le predea președintelui care le va rezolva în aceeași

zi.

Astfel, normele

stabilite printr-un ordin al ministrului nu pot fi derogatorii de la

dispozițiile imperative ale codului de procedură civilă, obligația de a data

cererea revenind președintelui sau judecătorului care-l înlocuiește - art. 114 C.

proc. civ.

În aceste condiții,

orice altă rezoluție înscrisă de un funcționar necompetent este lovită de

nulitate (art. 105 alin. (2) C. proc. civ.).

Eroarea comună de

care încearcă să se prevaleze recurenta este nepertinentă. Nu numai incidența

invocării necunoașterii legii ce acționează propria culpă a recurentei, dar și

Regulamentul pe care-l invocă aceasta - ce prevede la art. 93 obligativitatea

purtării ecusonului de identificare a funcționarului și funcției acestuia -

sunt de natură a infirma excepția invocată.

Instanța de apel nu a

ignorat dispozițiile obligatorii ale deciziei de casare. Aceasta a stăruit în

stabilirea situației de fapt, ce a confirmat că un funcționar necompetent, a

săvârșit un act lovit de nulitate, în condiții care nu oferă certitudinea

înscrisului efectuat.

Nici argumentul

respingerii cererii de învestire cu formulă executorie a hotărârii instanței de

fond nu este concludent în justificarea depunerii în termen a cererii de apel.

La data de 5 aprilie 2004

a fost înregistrată cererea de învestire cu formulă executorie a sentinței nr. 171/2004

a Tribunalului Brăila, dată la care arhivarul-registrator a descoperit cererea

de apel nedatată și neînregistrată în registrul general de dosare și pe care a

trimis-o instanței de apel (fila 1 Dosar nr. 342/2004). Oricum data

înregistrării cererii de învestire cu formulă executorie era peste termenul

prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac, așa încât încheierea din 8

aprilie prin care s-a respins cererea nu mai are relevanță.

Prevederile art. 1182

C. civ. stabilesc data certă aceea a înscrierii într-un registru public a unui

act, data pusă de agentul procedural pe copia cererii de apel fără a fi

consemnată pe originalul cererii și înregistrată în registru, nu îndeplinește

condițiile prevăzute de textul de lege citat, pentru a forma convingerea asupra

exercitării în termen a căii de atac a apelului.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge ca nefondat recursul declarat împotriva Deciziei comerciale 46/A din

14 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta SC A.S. SA împotriva Deciziei nr. 46 din 14 mai 2007 a

Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 mai 2008.