ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1535/2005

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul

Hunedoara, reclamanții M.I., B.T., M.T.C., C.C., C.I., ș.a. au chemat în

judecată Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

solicitând ca pârâții să fie obligați, în solidar, la restituirea sumelor de

bani încasate pe nedrept, prin reținerea pe statul de plată a procentului de 7%

din drepturile salariale, cu titlu de contribuție la asigurările sociale de

sănătate în perioada 1 ianuarie 2000–31 martie 2001.

Motivându-și acțiunea, reclamanții au

arătat, în esență, că, în calitatea de procurori și personal auxiliar de

specialitate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, trebuia să

beneficieze de asistență medicală gratuită, potrivit Legii nr. 92/1992 pentru organizarea

judecătorească, așa încât nu sunt obligați la plata contribuției pentru

asigurările sociale de sănătate.

Tribunalul Hunedoara, secția civilă, prin

sentința nr. 2098 din 28 noiembrie 2002, a admis acțiunea împotriva pârâților

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și

Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și a obligat pârâții să restituie

reclamanților sumele solicitate, reactualizate până la 31 august 2002. A fost

respinsă acțiunea față de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., dar a fost admisă

cererea de chemare în garanție formulată de primii doi pârâți împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

și a fost obligată chemata în garanție să restituie pârâților sumele precizate

în dispozitivul sentinței.

Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă,

prin decizia nr. 668 din 17 martie 2003, a admis recursul declarat de chemat în

garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și a modificat sentința în sensul respingerii

cererii de chemare în garanție. Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat

recursul declarat de pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și a fost

constatat nul recursul declarat de reclamanții C.I., C.C., B.T., M.I., ș.a.

Împotriva celor două hotărâri judecătorești

menționate, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție a declarat, la 25 septembrie 2003, recurs în anulare solicitând

casarea hotărârilor și pe fond respingerea acțiunii.

În considerentele recursului în anulare

s-a arătat, în esență, că reclamanții beneficiază de asistență medicală

gratuită numai dacă plătesc lunar contribuția la asigurările sociale de

sănătate.

Recursul în anulare este întemeiat.

Potrivit art. 330 pct. 2 C. proc. civ.,

în vigoare la data pronunțării hotărârilor judecătorești atacate, Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, din oficiu sau

la cererea Ministrului justiției, poate ataca cu recurs în anulare hotărârile

judecătorești irevocabile când prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare

esențială a legii, ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond ori

această hotărâre este vădit netemeinică.

Prin Legea nr. 92/1992 pentru organizarea

judecătorească s-a prevăzut, într-adevăr, așa cum s-a motivat prin hotărârile

judecătorești atacate cu recurs în anulare, că magistrații și personalul

auxiliar de specialitate beneficiază de asistență medicală gratuită.

Ulterior Legii pentru organizarea

judecătorească a fost adoptată Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale

de sănătate. Prin acest din urmă act normativ s-a prevăzut că asigurările

sociale de sănătate sunt obligatorii (art. 1) și s-a stabilit obligația pentru

persoanele asigurate de a plăti o contribuție bănească lunară în cotă de 7%

aplicată venitului brut (art. 52), cu excepția categoriilor de persoane

enumerate limitativ.

Prin art. 6 din Legea nr. 145/1997 au

fost enumerate categoriile de persoane care beneficiază de asigurări de

sănătate fără plata contribuției, iar prin art. 55 din aceeași lege au fost

stabilite categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii, cu

scutire la plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.

Printre categoriile de persoane enumerate

limitativ în art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 nu au fost prevăzuți nici

magistrații, nici personalul auxiliar de specialitate al instanțelor

judecătorești și parchetelor.

Examinarea atentă și în ordine

cronologică a dispozițiilor legale enunțate impune concluzia că magistrații și

personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită

doar dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară la asigurările sociale de

sănătate.

Reclamanții au încheiat contractele cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

prin care au luat cunoștință de obligația angajatorului de a vira, pentru

fiecare asigurat, contribuția la asigurările de sănătate.

Rezultă, din considerentele expuse, că

prin hotărârile judecătorești atacate cu recurs în anulare s-a produs o

încălcare esențială a Legii nr. 145/1997, ce a determinat o soluționare greșită

a cauzei pe fond. În consecință, recursul în anulare va fi admis, vor fi casate

cele două hotărâri judecătorești atacate și pe fond va fi respinsă atât

acțiunea principală cât și cererea de chemare în garanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului

de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 686 din 17 martie

2003 a Curții de Apel Alba-Iulia și a sentinței civile nr. 2098 din 28

noiembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara, pe care le casează și, pe fond,

respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2005.