ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7113/2005

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

21 aprilie 2003, reclamanta I.M. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul

Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor încasate pe nedrept prin

reținerea pe perioada 1 ianuarie–30 octombrie 2000 din drepturile salariale a

contribuției de asigurări sociale de sănătate, a dispune reactualizarea acestor

sume până la data efectuării lor, prin aplicarea coeficientului de inflație

corespunzător datei la care au fost încasate.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că în perioada menționată a funcționat în calitate de procuror în cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva și cu toate că trebuia să beneficieze

de asistență medicală gratuită, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara i-a

reținut procentul de 7% din salariul brut și l-a virat în contul C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a

formulat cerere de chemare în garanție a C.N.A.S., solicitând ca în cazul în

care acțiunea reclamantei va fi admisă, a se dispune obligarea chematei în

garanție să-i restituie cuantumul de 25% din suma pretinsă de reclamantă, ce a

fost virată în contul C.N.A.S., în baza art. 21 alin. (2) lit. c) din Statutul C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Prin sentința civilă nr. 398 din 10

iunie 2003 Tribunalul Hunedoara a admis acțiunea formulată de reclamanta I.M. împotriva

pârâților: Ministerul Public și Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și

în consecință:

A obligat pe pârâți la restituirea

procentului de 7% reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate,

reținută în perioada 1 ianuarie 2000–31 august 2000, în sumă de 4.633.900 lei,

actualizată la data plății prin aplicarea coeficientului de inflație

corespunzător datei reținerilor și până la achitarea integrală.

A respins acțiunea reclamantei față

de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., pentru lipsa calității procesuale pasive.

A respins ca rămasă fără obiect

cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva

chematei în garanție C.N.A.S.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că reclamanta, având calitatea de magistrat a beneficiat, conform Legii

nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997 și O.U.G. nr. 179/1999, de

asistență medicală gratuită până la data de 30 martie 2001 când, prin Legea nr.

118/2001 s-a reglementat obligația de plată a contribuției la asigurările de

sănătate pentru magistrați.

Întrucât reclamanta nu a avut

raporturi juridice cu pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. instanța a respins acțiunea

față de aceasta, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Soluția instanței de fond a fost

confirmată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, care, prin decizia nr. 2176

din 27 octombrie 2003, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâții

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și

Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișoara.

În conformitate cu prevederile art.

27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare

la data când hotărârile judecătorești au devenit irevocabile, Procurorul

General al României a declarat recurs în anulare împotriva celor două hotărâri

menționate susținând că acestea au fost pronunțate cu încălcarea esențială a

legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cererii pe fond.

Se susține, în esență, că din

interpretarea sistematică a tuturor dispozițiilor din art. 1, art. 6, art. 52

și art. 55 din Legea nr. 145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992 modificată

prin Legea nr. 142/1997 și H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998, rezultă că

magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență

medicală gratuită, doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul

contribuției lunare de asigurări de sănătate, ceea ce demonstrează că aceștia

nu sunt scutiți de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de

sănătate.

De aceea, cum reclamanta, în

calitate de magistrat, nu este scutită de plata contribuției menționate, în mod

greșit cererea sa a fost admisă.

Recursul în anulare este fondat, pentru

considerentele următoare:

În conformitate cu prevederile art.

1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt

obligatorii și funcționează descentralizat, pe principiul solidarității, în

colectarea și utilizarea fondurilor.

Potrivit art. 4 din aceeași lege

(intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 1998) sunt supuse în mod obligatoriu

asigurării următoarele categorii de persoane:

a) cetățenii români cu domiciliul în

țară;

b) cetățenii străini și apatrizii

care au reședința în România.

În alin. (2) al aceluiași articol se

prevede obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție pentru

asigurările sociale de sănătate.

Art. (6) al aceluiași act normativ,

enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără

plata contribuției, respectiv:

a) copiii și tinerii până la vârsta

de 26 de ani, dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează

venituri din muncă;

b) persoanele cu handicap, care nu

realizează venituri din muncă sau se află în îngrijirea familiei;

c) soțul, soția, părinții și

bunicii, fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate;

d) persoanele ale căror drepturi

sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi

persoanelor persecutate, din motive politice, de dictatura instaurată la 6

martie 1945, precum și celor deportate în străinătate și constituite în

prizonieri din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război și unele drepturi

ale invalizilor și văduvelor de război, precum și persoanelor prevăzute la art.

2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor martiri și acordarea unor

drepturi urmașilor acestora, răniților precum și luptătorilor pentru victoria

Revoluției din decembrie 1989, dacă nu realizează alte venituri decât cele

provenite din drepturile bănești acordate de lege, precum și cele provenite din

pensii.

În art. 55 din Legea nr. 145/1997,

sunt stabilite categoriile de persoane, care sunt asigurate prin efectul legii,

cu scutire de la plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate și

anume, cele care: a) satisfac serviciul militar în termen; b) se află în

concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în

vârstă de până la 6 ani; c) există o pedeapsă privativă de libertate sau de

arest preventiv; d) fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social

potrivit Legii nr. 67/1995 privind ajutorul social.

În art. 52 din legea menționată se

stabilește obligația pentru persoanele asigurate, cu excepția categoriilor

anterior menționate, la plata unei contribuții bănești lunare pentru asigurări

sociale de sănătate, în cotă de 7% aplicată venitului brut.

Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992,

modificată prin Legea nr. 142/1997 „magistrații în activitate sau pensionari,

precum și soțul, soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază,

în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze”.

Condițiile de acordare, în mod

gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor, se stabilesc prin

hotărâre de guvern.

Astfel, prin art. 5 din H.G. nr. 409

din 2 iulie 1998 publicată în M. Of. nr. 275 din 23 iulie 1998 se prevede că:

„în termen de 30 de zile de la publicarea prezentei hotărâri, Ministerul

Justiției și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție emit norme comune

pentru aplicarea acesteia.”.

La punctul 6/I al Normelor comune

nr. 318/PB/64/807/C/1999 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții

Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

emise în aplicarea H.G. nr. 409/1998 se prevede că soții sau soțiile

magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau

pensionari, beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G.

nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de

sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt

scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Din interpretarea sistematică a

dispozițiilor legale cuprinse în actele normative menționate, rezultă, așadar,

că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență

medicală gratuită, doar dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări

de sănătate.

Este de menționat că legiuitorul nu

putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul de asigurări

sociale de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992, deoarece Legea

asigurărilor sociale de sănătate nr. 145 a fost adoptată în anul 1997 și a

intrat în vigoare la 1 ianuarie 1998.

Ca atare, cum prin Legea nr.

145/1997 în art. 4 se prevede obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii

români, cetățenii străini și apatrizii care au reședință în România, iar la art.

6 sunt prevăzute categoriile exceptate de la plata contribuției pentru

asigurările sociale de sănătate, în aceste categorii nefiind incluși și

magistrații și personalul auxiliar de specialitate, rezultă că aceștia nu pot

fi scutiți de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de

sănătate.

Drept urmare, pentru considerentele

expuse și constatându-se că instanțele au interpretat și au aplicat în mod

greșit actele normative menționate, încălcare esențială a legii care a

determinat soluționarea greșită a cauzei pe fond, Curtea urmează a admite

recursul în anulare, a casa ambele hotărâri și va respinge acțiunea reclamantei

ca nefondată, precum și cererea de chemare în garanție a C.N.A.S. formulată de

pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare formulat

de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

declarat împotriva deciziei civile nr. 2176 din 27 octombrie 2003 a Curții de

Apel Alba Iulia și sentinței civile nr. 398 din 10 iunie 2003 a Tribunalului

Hunedoara, secția civilă, pe care le casează și respinge acțiunea formulată de

reclamanta I.M. împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara

și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., precum și cererea de chemare în garanție a C.N.A.S.

București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2005.