ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7092/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 15

octombrie 2002, reclamantele T.L. și P.D. au chemat în judecată pe pârâții

Tribunalul Hunedoara și Ministerul Justiției solicitând obligarea lor la

restituirea sumelor încasate prin reținerea nelegală cu titlu de contribuție de

asigurări de sănătate pe perioada 1 ianuarie 2000–30 martie 2001, cu aplicarea

indicelui de devalorizare.

În motivarea cererii, reclamanții au

învederat că li s-a reținut contribuția de asigurări de sănătate de 7% lunar,

cu toate că sunt încadrate ca personal auxiliar de specialitate și beneficiază

de asistență medicală gratuită conform art. 99 și art. 141 din Legea nr.

92/1992, fără obligativitatea plății contribuției la asigurările de sănătate.

La 1 noiembrie 2002, Ministerul

Justiției a formulat cerere de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.,

solicitând ca în măsura în care se va considera acțiunea întemeiată să fie

obligată chemata în garanție să restituie în locul pârâților sumele reținute de

la reclamanți.

C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a formulat la

27 noiembrie 2002 cerere de chemare în garanție a C.N.A.S.S. București, pentru

ca în cazul în care se va admite acțiunea reclamantelor, să se dispună, prin

aceeași hotărâre, obligarea chematei în garanție la restituirea cuantumului de

25% din suma pretinsă de reclamante, virată în contul chematei în garanție.

Prin sentința civilă nr. 138 din 25

februarie 2003, Tribunalul Hunedoara a admis acțiunea reclamantelor și a

obligat pe pârâți să restituie reclamantele sumele reținute cu titlu de

contribuție la asigurările de sănătate pe perioada 1 ianuarie 2000 – 30 martie

2001, reactualizate până la 30 septembrie 2002, anume reclamantei T.L. suma de

6.850.410 lei și reclamantei P.D. suma de 7.8774.923 lei, cu obligarea

pârâților la plata acestor sume actualizate prin aplicarea coeficientului de

inflație începând cu 1 octombrie 2002 până la data achitării integrale.

S-a admis cererea de chemare în

garanție împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și în consecință a fost obligată

chemata în garanție să restituie pârâților sumele sus arătate, actualizate până

la data plății.

S-a respins cererea de chemare în

garanție formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva C.N.A.S.S. București.

Recursul declarat de chemata în

garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva sentinței a fost admis de Curtea de

Apel Alba Iulia prin decizia civilă nr. 1241 din 26 mai 2003, s-a casat

sentința în parte, numai în ce privește chemarea în garanție și rejudecând

cauza în aceste limite, s-a respins cererea de chemare în garanție.

Pentru a hotărî astfel, instanțele

au reținut, în esență, că potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992,

magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază în mod

gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, fără ca legea să

condiționeze acordarea asistenței medicale gratuite de plata contribuției la

asigurările sociale de sănătate.

Împotriva hotărârilor pronunțate în

cauză Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare întemeiat pe dispozițiile art. 330 pct. 2

C. proc. civ., solicitând casarea acestora și respingerea acțiunii cât și a

cererii de chemare în garanție.

În dezvoltarea recursului în anulare

se arată că, din interpretarea prevederilor art. 1, art. 4, art. 52 și art. 55

din Legea nr. 145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992 și pct. 6/I al Normelor

comune nr. 318/FB/64/807/C/1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de

Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, rezultă că

magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență

medicală gratuită doar dacă dovedesc că li se fac rețineri în contul

contribuției lunare de asigurări de sănătate. Legiuitorul nu putea să revadă în

mod expres obligația de contribuție la fondul asigurării de sănătate pentru

magistrați în Legea nr. 92/1992, deoarece legea asigurărilor sociale de

sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1

ianuarie 1998, acte normative care, în art. 4 prevede obligativitatea

asigurării pentru toți cetățenii români, cetățenii străini și apatrizi care au

reședință în România, iar în art. 6 sunt prevăzute categoriile exceptate de la

plata contribuției.

Dacă legiuitorul ar fi intenționat

ca judecătorii și personalul auxiliar de specialitate să aibă calitatea de

asigurat, fără plata contribuției, ar fi menționat aceasta în mod expres,

incluzând printre persoanele exceptate de plata contribuției și pe magistrați,

respectiv personalul auxiliar de specialitate, și cum nu a făcut o atare

mențiune, se deduce intenția că aceste categorii nu pot fi scutite de plata

contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Recursul în anulare este fondat.

În conformitate cu prevederile art.

1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt

obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității

și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.

Potrivit art. 4 din Legea nr.

145/1997, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998 sunt supuși în

mod obligatoriu asigurării cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii

străini și apatrizi care au reședința în România, alin. (2) al articolului

citat prevăzând obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție

pentru asigurări de sănătate.

Art. 6 din același act normativ

enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără

plata contribuției, și anume: copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani,

dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă;

persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află

în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri

proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror

drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, persoanele ale căror

drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990,

dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile bănești

acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.

În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au

fost stabilite categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii,

cu scutire de plata contribuției pentru asigurările de sănătate și anume:

persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în concediu

medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de

până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv;

fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr.

67/1995.

Conform art. 99 din Legea nr.

92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în activitate sau

pensionarii, precum și soțul, soția, copiii aflați în întreținerea acestora,

precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază, în mod gratuit, de

asistență medicală, medicamente și proteze, condițiile de acordare a acestora

urmând a fi stabilite prin hotărâre de guvern.

La pct. 6/I al Normelor Comune nr.

318/FB/64/807/C/1995 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme

de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, emise în

aplicarea H,.G. nr. 409 din 2 iulie 1998, se prevede că soții sau soțiile

magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau

pensionari, beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G.

nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de

sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt

scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Din interpretarea dispozițiilor

legale citate rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au

dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac

rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate, de altfel,

legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la

fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992

deoarece legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și

a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.

Reclamanții au încheiat un contract

cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., cunoscând astfel faptul că în conformitate cu art. 4

din Legea nr. 145/1997 angajatorul avea obligația de a reține și vira

contribuția de sănătate prevăzută de lege.

Față de cele ce preced, se apreciază

că recursul în anulare este fondat și urmează a se admite, a casa hotărârile

pronunțate în cauză, și în fond a respinge ca nefondată acțiunea promovată de

reclamante, cu consecința respingerii și a cererilor de chemare în garanție

formulate de Ministerul Justiției și de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., urmând a se

respinge și cererea de suspendare a executării hotărârii ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei nr. 1241 din 26 mai 2003 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția civilă, și a sentinței nr. 138 din 25 februarie 2003 a

Tribunalului Hunedoara, secția civilă.

Casează hotărârile atacate și, în

fond, respinge acțiunea reclamantelor T.L. și P.D.

Respinge cererea de chemare în

garanție formulată de Ministerul Justiției în nume propriu și pentru Tribunalul

Hunedoara ca și cererea de chemare în garanție formulată de

C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Respinge cererea de suspendare a

executării ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2004.