ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7092/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 15 octombrie 2002, reclamantele T.L. și P.D. au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Hunedoara și Ministerul Justiției solicitând obligarea lor la restituirea sumelor încasate prin reținerea nelegală cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate pe perioada 1 ianuarie 2000–30 martie 2001, cu aplicarea indicelui de devalorizare. În motivarea cererii, reclamanții au învederat că li s-a reținut contribuția de asigurări de sănătate de 7% lunar, cu toate că sunt încadrate ca personal auxiliar de specialitate și beneficiază de asistență medicală gratuită conform art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, fără obligativitatea plății contribuției la asigurările de sănătate.

La 1 noiembrie 2002, Ministerul Justiției a formulat cerere de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., solicitând ca în măsura în care se va considera acțiunea întemeiată să fie obligată chemata în garanție să restituie în locul pârâților sumele reținute de la reclamanți. C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a formulat la 27 noiembrie 2002 cerere de chemare în garanție a C.N.A.S.S. București, pentru ca în cazul în care se va admite acțiunea reclamantelor, să se dispună, prin aceeași hotărâre, obligarea chematei în garanție la restituirea cuantumului de 25% din suma pretinsă de reclamante, virată în contul chematei în garanție. Prin sentința civilă nr. 138 din 25 februarie 2003, Tribunalul Hunedoara a admis acțiunea reclamantelor și a obligat pe pârâți să restituie reclamantele sumele reținute cu titlu de contribuție la asigurările de sănătate pe perioada 1 ianuarie 2000 – 30 martie 2001, reactualizate până la 30 septembrie 2002, anume reclamantei T.L.

suma de 6.850.410 lei și reclamantei P.D. suma de 7.8774.923 lei, cu obligarea pârâților la plata acestor sume actualizate prin aplicarea coeficientului de inflație începând cu 1 octombrie 2002 până la data achitării integrale. S-a admis cererea de chemare în garanție împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și în consecință a fost obligată chemata în garanție să restituie pârâților sumele sus arătate, actualizate până la data plății. S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva C.N.A.S.S. București. Recursul declarat de chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva sentinței a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia civilă nr. 1241 din 26 mai 2003, s-a casat sentința în parte, numai în ce privește chemarea în garanție și rejudecând cauza în aceste limite, s-a respins cererea de chemare în garanție.

Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut, în esență, că potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, fără ca legea să condiționeze acordarea asistenței medicale gratuite de plata contribuției la asigurările sociale de sănătate. Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare întemeiat pe dispozițiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ., solicitând casarea acestora și respingerea acțiunii cât și a cererii de chemare în garanție.

În dezvoltarea recursului în anulare se arată că, din interpretarea prevederilor art. 1, art. 4, art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992 și pct. 6/I al Normelor comune nr. 318/FB/64/807/C/1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă dovedesc că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Legiuitorul nu putea să revadă în mod expres obligația de contribuție la fondul asigurării de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992, deoarece legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, acte normative care, în art. 4 prevede obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români, cetățenii străini și apatrizi care au reședință în România, iar în art. 6 sunt prevăzute categoriile exceptate de la plata contribuției. Dacă legiuitorul ar fi intenționat ca judecătorii și personalul auxiliar de specialitate să aibă calitatea de asigurat, fără plata contribuției, ar fi menționat aceasta în mod expres, incluzând printre persoanele exceptate de plata contribuției și pe magistrați, respectiv personalul auxiliar de specialitate, și cum nu a făcut o atare mențiune, se deduce intenția că aceste categorii nu pot fi scutite de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Recursul în anulare este fondat. În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor. Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998 sunt supuși în mod obligatoriu asigurării cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii străini și apatrizi care au reședința în România, alin. (2) al articolului citat prevăzând obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție pentru asigurări de sănătate.

Art. 6 din același act normativ enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata contribuției, și anume: copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă; persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990, dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.

În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost stabilite categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările de sănătate și anume: persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv; fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995. Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul, soția, copiii aflați în întreținerea acestora, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază, în mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze, condițiile de acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de guvern.

La pct. 6/I al Normelor Comune nr. 318/FB/64/807/C/1995 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, emise în aplicarea H,.G. nr. 409 din 2 iulie 1998, se prevede că soții sau soțiile magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari, beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Din interpretarea dispozițiilor legale citate rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate, de altfel, legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992 deoarece legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998. Reclamanții au încheiat un contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., cunoscând astfel faptul că în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997 angajatorul avea obligația de a reține și vira contribuția de sănătate prevăzută de lege.

Față de cele ce preced, se apreciază că recursul în anulare este fondat și urmează a se admite, a casa hotărârile pronunțate în cauză, și în fond a respinge ca nefondată acțiunea promovată de reclamante, cu consecința respingerii și a cererilor de chemare în garanție formulate de Ministerul Justiției și de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., urmând a se respinge și cererea de suspendare a executării hotărârii ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 1241 din 26 mai 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, și a sentinței nr. 138 din 25 februarie 2003 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă. Casează hotărârile atacate și, în fond, respinge acțiunea reclamantelor T.L. și P.D. Respinge cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Justiției în nume propriu și pentru Tribunalul Hunedoara ca și cererea de chemare în garanție formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Respinge cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2004.