ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1312/2004

Asupra recursului în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 3 iulie

2002, reclamanta O.M.E. a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Harghita și

Ministerul Justiției, solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor

reținute cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate în procent

de 7% din salariul brut lunar, încasate de pârâți în perioada ianuarie 2000 -

martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale calculată potrivit O.G. nr. 9/2000,

de la data reținerii acestor sume și până la data plății integrale a acestora.

Ministerul Justiției a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând prevederile

Legii nr. 145/1997.

De asemenea, Ministerul Justiției a

chemat în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Tribunalul Harghita, prin sentința

civilă nr. 987 din 14 august 2002, a admis acțiunea și cererea de chemare în

garanție și, în consecință, a obligat chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

să restituie reclamantei, în locul pârâților, suma de 2.137.682 lei cu titlu de

contribuție de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% lunar, în

perioada ianuarie 2000 - martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale calculată

conform O.G. nr. 9/2000 de la data reținerii sumei și până la data plății

integrale a datoriei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut, în esență, că în conformitate cu prevederile art. 99 alin.

(1) și ale art. 141 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, magistrații și personalul

auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență medicală,

medicamente și proteze, precum și că legea nu condiționează acordarea

asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de

sănătate.

Se mai reține că numai după

modificarea art. 99 din Legea nr. 92/1992 prin Legea nr. 118/2001 pentru

aprobarea O.U.G. nr. 179/1999, acordarea asistenței medicale gratuite devine

condiționată de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate.

În consecință, a reținut instanța,

până la această modificare a legii reclamanta beneficia de scutire de plată a

contribuției.

Recursurile declarate de Ministerul

Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. au fost respinse, ca nefondate, de Curtea de

Apel Târgu Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 986/ R din 15 noiembrie 2002.

În conformitate cu prevederile art.

27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ.,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor pronunțate în cauză,

considerând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a

determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În acest sens, se susține în esență

că printr-o interpretare sistematică a actelor normative în vigoare, rezultă că

magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență

medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul

contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Recursul în anulare este fondat.

Este de reținut în primul rând că,

atât în considerentele hotărârilor criticate, cât și în motivele formulate în

recursul în anulare, sunt invocate aceleași prevederi legale, interpretarea lor

fiind însă total diferită.

Astfel, printr-o interpretare

sistematică a tuturor dispozițiilor cuprinse în actele normative care vor fi

analizate urmează a reține:

Este de necontestat că, în conformitate

cu prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, republicată la data

de 30 septembrie 1997, magistrații și personalul auxiliar de specialitate

beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze.

Condițiile de acordare a acestora se

stabilesc însă prin hotărâre a guvernului, se precizează în alin. (2) al art.

99.

În acest sens, guvernul a emis la

data de 20 iulie 1998 H. nr. 409, care, în art. 1, arată fără echivoc că, de

aceste gratuități se beneficiază în condițiile legii asigurărilor sociale de

sănătate nr. 145/1997 (intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998); același lucru

fiind prevăzut și în Normele comune nr. 318/FB – 64 – 807/C din 26 mai 1999

emise de Ministerul Justiției, Curtea Supremă de Justiție și Parchetul de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție pentru aplicarea H.G. 409/1998.

În articolele 6 și art. 55 din Legea

nr. 145/1997, sunt arătate categoriile de persoane care beneficiază de

asigurare fără plata contribuției și cele care sunt scutite de această plată.

Deci, din interpretarea acestor

prevederi legale rezultă că legiuitorul a arătat în mod explicit care este

voința sa și anume ca beneficiul gratuităților pentru magistrați și personalul

auxiliar de specialitate „să se facă în condițiile Legii 145/1997”.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca cei

prevăzuți în art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 să aibă calitatea de

asigurați fără plata contribuției, sau să fie scutiți de ea, nu ar fi făcut

trimiterea la „condițiile Legii nr. 145/1997” și ar fi menționat-o expres, incluzându-i

în categoriile prevăzute de art. 6 sau art. 55 din această lege.

Legiuitorul nu a dorit acest lucru,

pentru că, în categoria exceptaților au fost cuprinse persoanele care nu au

venituri sau nu pot dobândi venituri într-o anumită perioadă.

Per a contrario, în situația când

aceste persoane realizează și alte venituri, urmează să beneficieze de

calitatea de asigurat numai dacă plătesc contribuția prevăzută de Legea nr.

145/1997.

Distinct de cele menționate, urmează

a mai reține că, înainte de soluționarea irevocabilă a cauzei, prin Legea 118

din 30 martie 2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 179 din 11 noiembrie 1999

privind modificarea și completarea Legii 92/1992, alin. (1) al art. 99 a

căpătat următorul cuprins: „magistrații în activitate sau pensionarii, precum

și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază în

mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile

respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției de asigurări

sociale de sănătate”, ceea ce demonstrează în plus că voința legiuitorului a

fost constantă, în sensul ca gratuitățile să se acorde cu condiția plății

contribuției lunare pentru asigurările sociale de sănătate.

Astfel fiind, față de considerentele

mai înainte arătate și văzând dispozițiile art. 314 C. proc. civ., urmează a

admite recursul în anulare, a casa hotărârile criticate și, pe fond, a respinge

acțiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 986/ R din 15 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu

Mureș și sentinței civile nr. 987 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita,

pe care le casează.

Pe fond, respinge acțiunea formulată

de reclamanta O.M.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 februarie 2004.