ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4903/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la instanță la data de

4 iulie 2002, reclamanta C.T. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul

Justiției și Tribunalul Harghita, solicitând obligarea acestora la restituirea

sumelor reținute cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate în

procent de 7% din salariu pe perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001, cu

dobânzile legale calculate conform O.G. nr. 9/2000 până la plata integrală a

sumelor datorate.

Pârâtul Ministerul Justiției a formulat cerere

de chemare în judecată a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Prin sentința civilă nr. 1010 din 14 august

2002, Tribunalul Harghita a admis acțiunea reclamantei, precum și cererea de

chemare în garanție, și a obligat chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să

restituie reclamantei, în locul pârâților suma de 15.126.172 lei, cu titlu de

contribuție de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% lunar începând cu

luna ianuarie 2000 – martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale calculate

conform O.G. nr. 9/2000 de la data reținerii lunare a sumei și până la data

plății integrale a datoriei.

Instanța a reținut, în esență, că potrivit art.

99 alin. (1) și art. 141 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 magistrații și

personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență

medicală, medicamente și proteze și nici H.G. nr. 409/1998, care stabilește

condițiile de acordare a asistenței medicale nu condiționează acordarea ei de

plata unei contribuții de asigurări sociale de sănătate.

Recursurile declarate de pârâtul Ministerul

Justiției și de chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva sentinței au

fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin decizia civilă

nr. 911 din 8 noiembrie 2002.

Împotriva hotărârilor pronunțate, Procurorul

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a

declarat recurs în anulare în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., cu

motivarea că hotărârile judecătorești criticate au fost pronunțate cu

încălcarea esențială a legii, respectiv a dispozițiilor art. 1, art. 4, art. 6,

art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de

sănătate și art. 6/I din Normele comune emise la 26 mai 1999 în aplicarea H.G.

nr. 409/1998, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Se arată în esență că reclamanta, întrucât nu

face parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de

plata contribuției lunare de asigurări de sănătate, beneficiază de gratuitățile

prevăzute în art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998 numai dacă face dovada

plății contribuției anuale de asigurări de sănătate.

Din interpretarea dispozițiilor legale evocate

coroborate cu prevederile Legii nr. 92/1992 se desprinde intenția legiuitorului

ca magistrații și personalul de specialitate să nu fie scutiți de plata

contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Se solicită admiterea recursului în anulare,

casarea hotărârilor judecătorești criticate și, pe fond, respingerea acțiunii.

Recursul în anulare urmează a se admite și a se

casa hotărârile pronunțate, pe alt considerent decât cele invocate și care face

inutilă cercetarea motivelor expuse în argumentarea criticilor formulate.

Prezentul litigiu face parte din categoria

conflictelor de muncă, așa cum ele sunt definite de art. 3 alin. (1) din Legea

nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.

Cu referire la compunerea instanței de judecată

în această materie, art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992 privind

organizarea judecătorească, text modificat prin O.U.G. nr. 20 din 20 februarie

2002, prevede că în primă instanță cauzele privind conflictele de muncă se

judecă de către completul format din 2 judecători, asistați de 2 magistrați

consultanți, care participă la deliberare cu vot consultativ.

La 14 august 2002, Tribunalul Harghita a judecat

prezentul litigiu în complet alcătuit dintr-un singur judecător și fără

participarea magistraților consultanți, încălcând prevederile art. 17 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 92/1992, așa cum au fost modificate la 20 februarie 2002,

prin O.U.G. nr. 20/2002.

Excepția greșitei compuneri a completului de

judecată a fost pusă din oficiu în discuția părților de Înalta Curte în ședința

publică din 30 iunie 2004.

Întrucât normele procedurale privitoare la

compunerea instanțelor de judecată sunt de ordine publică, nerespectarea

acestor prevederi legale determină casarea hotărârii pronunțate și drept

urmare, pe acest temei, recursul în anulare se va admite, se vor casa

hotărârile pronunțate, cu trimiterea cauzei la Tribunalul Harghita pentru

rejudecarea cauzei cu respectarea dispozițiilor legale, urmând a respinge ca

fără obiect cererea de suspendare a executării hotărârii, formulată de

procurorul general.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei nr. 911/R din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel

Târgu-Mureș, secția civilă, și a sentinței civile nr. 1010 din 14 mai 2002 a

Tribunalului Harghita.

Casează hotărârile atacate și trimite cauza la

Tribunalul Harghita spre rejudecare.

Respinge cererea de suspendare a executării ca

rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 iunie 2004.