ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4903/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la instanță la data de 4 iulie 2002, reclamanta C.T. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Harghita, solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate în procent de 7% din salariu pe perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001, cu dobânzile legale calculate conform O.G. nr. 9/2000 până la plata integrală a sumelor datorate. Pârâtul Ministerul Justiției a formulat cerere de chemare în judecată a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Prin sentința civilă nr. 1010 din 14 august 2002, Tribunalul Harghita a admis acțiunea reclamantei, precum și cererea de chemare în garanție, și a obligat chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

să restituie reclamantei, în locul pârâților suma de 15.126.172 lei, cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% lunar începând cu luna ianuarie 2000 – martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale calculate conform O.G. nr. 9/2000 de la data reținerii lunare a sumei și până la data plății integrale a datoriei. Instanța a reținut, în esență, că potrivit art. 99 alin. (1) și art. 141 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze și nici H.G. nr. 409/1998, care stabilește condițiile de acordare a asistenței medicale nu condiționează acordarea ei de plata unei contribuții de asigurări sociale de sănătate.

Recursurile declarate de pârâtul Ministerul Justiției și de chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva sentinței au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin decizia civilă nr. 911 din 8 noiembrie 2002. Împotriva hotărârilor pronunțate, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., cu motivarea că hotărârile judecătorești criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, respectiv a dispozițiilor art. 1, art. 4, art. 6, art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate și art. 6/I din Normele comune emise la 26 mai 1999 în aplicarea H.G.

nr. 409/1998, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Se arată în esență că reclamanta, întrucât nu face parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate, beneficiază de gratuitățile prevăzute în art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998 numai dacă face dovada plății contribuției anuale de asigurări de sănătate. Din interpretarea dispozițiilor legale evocate coroborate cu prevederile Legii nr. 92/1992 se desprinde intenția legiuitorului ca magistrații și personalul de specialitate să nu fie scutiți de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate. Se solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor judecătorești criticate și, pe fond, respingerea acțiunii.

Recursul în anulare urmează a se admite și a se casa hotărârile pronunțate, pe alt considerent decât cele invocate și care face inutilă cercetarea motivelor expuse în argumentarea criticilor formulate. Prezentul litigiu face parte din categoria conflictelor de muncă, așa cum ele sunt definite de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă. Cu referire la compunerea instanței de judecată în această materie, art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, text modificat prin O.U.G. nr. 20 din 20 februarie 2002, prevede că în primă instanță cauzele privind conflictele de muncă se judecă de către completul format din 2 judecători, asistați de 2 magistrați consultanți, care participă la deliberare cu vot consultativ.

La 14 august 2002, Tribunalul Harghita a judecat prezentul litigiu în complet alcătuit dintr-un singur judecător și fără participarea magistraților consultanți, încălcând prevederile art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992, așa cum au fost modificate la 20 februarie 2002, prin O.U.G. nr. 20/2002. Excepția greșitei compuneri a completului de judecată a fost pusă din oficiu în discuția părților de Înalta Curte în ședința publică din 30 iunie 2004. Întrucât normele procedurale privitoare la compunerea instanțelor de judecată sunt de ordine publică, nerespectarea acestor prevederi legale determină casarea hotărârii pronunțate și drept urmare, pe acest temei, recursul în anulare se va admite, se vor casa hotărârile pronunțate, cu trimiterea cauzei la Tribunalul Harghita pentru rejudecarea cauzei cu respectarea dispozițiilor legale, urmând a respinge ca fără obiect cererea de suspendare a executării hotărârii, formulată de procurorul general.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 911/R din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, și a sentinței civile nr. 1010 din 14 mai 2002 a Tribunalului Harghita. Casează hotărârile atacate și trimite cauza la Tribunalul Harghita spre rejudecare. Respinge cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2004.