ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4895/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la instanță la data de 3 iulie 2002, reclamanta M.I. a

chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Harghita,

solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor reținute cu titlu de

contribuție la asigurările sociale de sănătate în procent de 7% din salariu pe

perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001, cu dobânzile legale calculate conform

O.G. nr. 9/2000 până la plata integrală a sumelor datorate.

Pârâtul Ministerul Justiției a

formulat cerere de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Prin sentința civilă nr. 944 din 14

august 2002, Tribunalul Harghita a admis acțiunea reclamantei, precum și

cererea de chemare în garanție, și a obligat chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

să restituie reclamantei, în locul pârâților, suma de 15.126.172 lei, reținută

cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% lunar

începând cu luna ianuarie 2000 – martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale

calculate conform O.G. nr. 9/2000 de la data reținerii lunare a sumei și până

la data plății integrale a datoriei.

Instanța a reținut, în esență, că

potrivit art. 99 alin. (1) și art. 141 alin. (2) din Legea nr. 92/1992

magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit

de asistență medicală, medicamente și proteze și H.G. nr. 409/1998, care

stabilește condițiile de acordare a asistenței medicale nu condiționează

acordarea ei de plata unei contribuții de asigurări sociale de sănătate.

Recursurile declarate de pârâtul

Ministerul Justiției și de chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva

sentinței au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin

decizia civilă nr. 983 din 15 noiembrie 2002.

Împotriva hotărârilor pronunțate,

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ.,

cu motivarea că hotărârile judecătorești criticate au fost pronunțate cu

încălcarea esențială a legii, respectiv a dispozițiilor art. 1, art. 4, art. 6,

art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de

sănătate și art. 6/I din Normele comune emise la 26 mai 1999 în aplicarea H.G.

nr. 409/1998, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Se arată în esență că reclamanta,

întrucât nu face parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt

scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate, beneficiază de

gratuitățile prevăzute în art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998 numai dacă

face dovada plății contribuției anuale de asigurări de sănătate.

Din interpretarea dispozițiilor

legale evocate coroborate cu prevederile Legii nr. 92/1992 se desprinde

intenția legiuitorului ca magistrații și personalul de specialitate să nu fie

scutiți de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Se solicită admiterea recursului în

anulare, casarea hotărârilor judecătorești criticate și, pe fond, respingerea

acțiunii.

Recursul în anulare urmează a se admite

și a se casa hotărârile pronunțate, pe alt considerent decât cel invocat și

care face inutilă cercetarea motivelor expuse în argumentarea criticilor

formulate.

Prezentul litigiu face parte din

categoria conflictelor de muncă, așa cum ele sunt definite de art. 3 alin. (1)

din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.

Cu referire la compunerea instanței

de judecată în această materie, art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992

privind organizarea judecătorească, text modificat prin O.U.G. nr. 20 din 20

februarie 2002, prevede că în primă instanță cauzele privind conflictele de

muncă se judecă de completul format din 2 judecători, asistați de 2 magistrați

consultanți, care participă la deliberare cu vot consultativ.

La 14 august 2002, Tribunalul

Harghita a judecat prezentul litigiu în complet alcătuit dintr-un singur

judecător și fără participarea magistraților consultanți, încălcând prevederile

art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992, așa cum au fost modificate la

20 februarie 2002, prin O.U.G. nr. 20/2002.

Excepția greșitei compuneri a

completului de judecată a fost pusă din oficiu în discuția părților de Înalta

Curte în ședința publică din 30 iunie 2004.

Întrucât normele procedurale

privitoare la compunerea instanțelor de judecată sunt de ordine publică,

nerespectarea acestor prevederi legale determină casarea hotărârii pronunțate

și drept urmare, pe acest temei, recursul în anulare se va admite, se vor casa

hotărârile pronunțate, cu trimiterea cauzei la Tribunalul Harghita pentru

rejudecarea cauzei cu respectarea dispozițiilor legale, urmând a respinge ca

fără obiect cererea de suspendare a executării hotărârii formulată de

procurorul general.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei civile nr. 983/R din 15 noiembrie 2002 a Curții de

Apel Târgu-Mureș, secția civilă, și a sentinței civile nr. 944 din 14 august 2002

a Tribunalului Harghita.

Casează

hotărârile atacate și trimite cauza la Tribunalul Harghita spre rejudecare.

Respinge

cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2004.