ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6755/2004

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6755/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 4 iulie 2002, reclamanta L.M.T.

a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Harghita,

solicitând obligarea pârâților la restituirea sumei încasată prin reținerea

procentului de 7 % din salariul lunar, cu titlu de contribuție la fondul de

asigurări sociale de sănătate, pentru perioada 1 ianuarie 2000-30 martie 2001,

cu aplicarea dobânzii legale la data executării hotărârii pentru această sumă.

Pârâtul Ministerul Justiției a

formulat cerere de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Prin sentința civilă nr. 1012 din 14

august 2002, Tribunalul Harghita a admis acțiunea, precum și cererea de chemare

în garanție și a obligat chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să restituie

reclamantei, în locul pârâților, suma de 4.132.884 lei, cu aplicarea dobânzilor

legale calculate conform O.G. nr. 9/2000.

Instanța de fond a reținut, în

esență, că potrivit art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistrații și

personalul de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență medicală și

medicamente, fără a fi obligați la plata contribuției de asigurări sociale de

sănătate.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin

decizia civilă nr. 977/R din 15 noiembrie 2002, a respins ca nefondate

recursurile declarate de Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Împotriva hotărârilor pronunțate în

prezenta cauză, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, considerând că ele au fost

pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare

greșită a cauzei pe fond.

În motivarea recursului în anulare

se susține că Legea nr. 145/1997 a asigurărilor sociale de sănătate a enunțat

categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii cu scutire de

plata contribuției pentru asigurări sociale de sănătate, printre care nu se

regăsesc magistrații și personalul de specialitate din justiție, care datorează

plata contribuției de 7 % raportat la fondul de salarii.

Se solicită admiterea recursului în

anulare, casarea hotărârilor criticate și, pe fond, respingerea acțiunii

reclamantei.

Recursul în anulare urmează a se

admite și a casa hotărârile pronunțate pe alt considerent decât cele invocate

și care face inutilă cercetarea motivelor expuse în argumentarea criticilor

formulate.

Prezentul litigiu face parte din

categoria conflictelor de muncă, așa cum sunt ele definite de art. 3 alin. (1)

din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.

Cu referire la compunerea instanței

de judecată în această materie, art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992

privind organizarea judecătorească, text modificat prin O.U.G. nr. 20 din 20

februarie 2002, prevede că în primă instanță cauzele privind conflictele de muncă

se judecă de către completul format din 2 judecători, asistați de 2 magistrați

consultanți, care participă la deliberare cu vot consultativ.

La data de 14 august 2002,

Tribunalul Harghita a soluționat prezentul litigiu în complet constituit

dintr-un singur judecător și fără participarea magistraților consultanți,

încălcând prevederile art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992, așa cum

au fost modificate la 20 februarie 2002 prin O.U.G. nr. 20/2002.

Excepția greșitei compuneri a

completului de judecată a fost pusă în discuția părților de Înalta Curte în

ședința din 3 decembrie 2004.

Față de caracterul imperativ al

normelor de procedură care reglementează compunerea completelor de judecată, a

căror încălcare atrage nulitatea hotărârii, urmează ca pe acest temei să se

admită recursul în anulare, se vor casa hotărârile pronunțate, cu trimiterea

cauzei la Tribunalul Harghita pentru rejudecarea litigiului cu respectarea

dispozițiilor legale evocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia civilă nr. 977/R din 15

noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, și sentința civilă

nr. 1012 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita și trimite cauza spre

rejudecare la această din urmă instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2004.