ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4847/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, la 2 decembrie 2002, reclamanta S.E. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Harghita, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâții să fie obligați la suma de bani încasată nelegal prin reținerea procentului de 7 % din salariul lunar cu titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate, pentru perioada 1 ianuarie 2000-29 martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale la data executării hotărârii, pentru această sumă. În motivarea cererii, reclamanta arată că, normele cuprinse în Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, precum și H.G.

nr. 409/1998 privitoare la gratuitatea asistenței medicale pentru magistrați și personalul auxiliar numite norme speciale, derogatorii de la Legea nr. 145/1999 referitoare la asigurările sociale de sănătate. Că, prin Legea nr. 118/2001 personalul din magistratură a fost inclus în categoria persoanelor obligate la plata contribuției asigurărilor sociale de sănătate și prin urmare, orice reținere cu acest titlu, făcută anterior apariției acestei legi, este nelegală. Prin întâmpinare, Ministerul Justiției, în nume propriu și în calitate de reprezentant al Tribunalului Harghita a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pentru cele două părți și a solicitat respingerea acțiunii, deoarece reclamanta, are dreptul la asistență medicală gratuită, dacă face dovada reținerii în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate a primelor de asigurare.

Prin sentința civilă nr. 342 din 27 februarie 2003, Tribunalul Harghita a admis acțiunea, a obligat pârâții să restituie reclamantei suma reținută cu titlu de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 7 % din salariul lunar brut pentru perioada 1 ianuarie 2000-29 martie 2001 actualizate la data efectuării plății prin aplicarea dobânzii legale pentru fiecare sumă, a admis cererea de chemare în garanție și a obligat C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. la plată, alături de pârâte.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, iar modificarea intervenită în materie, prin inserarea acestei condiții, se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile bănești respective. Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin decizia civilă nr.898/27.06.2003 a respins ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Împotriva deciziei civile nr.898 din 27.06.2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș și a sentinței civile nr. 342 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Harghita, Procurorul General a declarat recurs în anulare în temeiul art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ. invocând faptul că hotărârile judecătorești criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. În motivarea recursului în anulare s-a arătat că potrivit art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate anumite categorii de persoane, care beneficiază de asigurarea de sănătate, sunt scutite de plata contribuției lunare.

Asistența medicală gratuită prevăzută în legea specială a organizării judecătorești se acordă în conformitate cu Normele comune 318/PB/64/807/C 1999 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și anume, dacă persoanele îndreptățite fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurare de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurare de sănătate (art. 6/1 din Normele Comune). S-a mai arătat că printre persoanele exceptate de Legea nr. 146/1997 de la plata contribuției la asigurările de sănătate nu figurează magistrații și ca urmare această categorie nu este scutită de această plată.

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate și pe fond respingerea acțiunii. Recursul în anulare este fondat și se va admite pentru următoarele considerente: Prin Legea nr. 142/1997 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 s-au introdus două art. 99 și art. 141 aplicabile magistraților și personalului auxiliar de specialitate. Aceste noi reglementări au instituit pentru categoriile arătate dreptul de a beneficia în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze. Condițiile de acordare, în mod gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor, potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, urmau a se stabili prin hotărâre de Guvern în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a modificării legii de organizare judecătorească.

H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998 (publicată în M. Of. nr. 275/1998) privind condițiile de acordare, în mod gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor pentru magistrați, personalul auxiliar de specialitate și membrilor de familie ai acestora, a stabilit în art.1 că „magistrații în activitate sau pensionari precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de servicii de asistență medicală, de medicamente și proteze, în condițiile Legii nr. 145/1997 publicată în M. Of. nr. 178 din 31 iulie 1997 și ale prezentei hotărâri. Legea nr. 145/1997, legea asigurărilor sociale de sănătate, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998 stabilește principiul obligativității asigurărilor sociale de sănătate precum și principiile solidarității și subsidiarității în baza cărora funcționează această categorie de asigurări.

Regula generală instituită de această lege este exprimată în art. 4 în termeni clari de normă imperativă: „sunt supuse în mod obligatoriu asigurării potrivit prezentei legi cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România. Asigurații vor plăti o contribuție lunară pentru asigurările sociale de sănătate”. Contribuția lunară este fixată la 7 % de art.52 din aceeași lege. De la această regulă legea instituie două categorii de excepții.

O primă categorie este arătată limitativ de art. 6 care enumeră persoanele care beneficiază de asigurarea de sănătate, fără plata contribuției și anume: - copiii și tinerii până la 26 de ani dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă; - persoane cu handicap care nu realizează venituri din muncă; - soț, soție, părinți, bunici, fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate; - persoane ale căror drepturi sunt stabilite prin legi speciale, Decretul-lege nr. 118/1990 – persecutați politic, Legea nr. 44/1994 – veteranii de război, Legea 42/1990, eroi-martiri, dacă nu realizează alte venituri decât cele prevăzute de drepturile bănești acordate de lege precum și cele provenite din pensii.

Toate aceste patru categorii de persoane se caracterizează prin faptul că nu realizează venituri din muncă. O a doua categorie de excepții este cuprinsă în art. 55 din lege care enumeră persoanele asigurate prin efectul legii cu scutire de plată a contribuției pentru asigurări sociale de sănătate. Sunt persoane care în mod temporar sunt private de venituri din muncă și anume: militarii în termen, persoane aflate în concediu medical, persoane aflate în detenție privativă de libertate și beneficiarii formelor de ajutor social potrivit Legii nr. 67/1995. Este așadar limpede că ideea de scutire de plata contribuției lunare este impusă și acordată de lipsa surselor de venit. H.G.

nr. 409/1998, în realizarea dispozițiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, explică în art. 3 condițiile în care se acordă gratuitatea asistenței medicale: „contribuțiile personale, stabilite potrivit dispozițiilor legale, suportate de persoanele prevăzute în art. 1 pentru furnizarea de servicii medicale și achiziționarea de medicamente și proteze se decontează acestora, pe bază de documente justificative, din bugetul Ministerului Justiției sau, după caz, al Ministerului Public, ori al Curții Supreme de Justiție”. Este adevărat că Legea nr. 92/1992 este lege specială care introduce dreptul la asistență medicală, medicamente și proteze gratuite, dar gratuitatea prevăzută de legea specială se realizează în condițiile Legii nr. 145/1997, după cum o spune H.G.

nr. 409/1998 emisă în temeiul Legii speciale nr. 92/1992. În alți termeni, persoanele cărora li se aplică prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 sunt ținute la plata contribuției lunare de 7 % stabilită de Legea nr. 145/1997. Gratuitatea instituită de lege specială se traduce, potrivit H.G. nr. 409/1998, prin decontarea, pe baza documentelor justificative, a prețului suportat de persoanele îndreptățite pentru furnizarea de servicii medicale și achiziționarea de medicamente și proteze. Mai mult de atât, prin Normele comune nr. 318/PB/64/807/C 1999 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție emise în aplicarea H.G.

nr. 409/1999 se prevede expres în pct. 6/I că beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 al H.G. nr. 405/1998 soțul sau soția magistraților și pensionarilor dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurare de sănătate sau că fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate. Este de reținut că prin Legea nr. 118 din 30 martie 2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 179 din 11 noiembrie 1999 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992, alin. (1) al art. 99 a dobândit următorul conținut: „magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției de asigurări sociale de sănătate”.

Împrejurarea că precizarea expresă a necesității plății contribuției lunare pentru asigurările sociale de sănătate are o consacrare legislativă ulterioară nu conduce la concluzia că anterior acestei reglementări nu se datora contribuția lunară. În speță nu este vorba de neretroactivitatea legii ci de corecta interpretare și aplicare a legii. Această sumă era datorată în temeiul Legii 145/1997 și actelor normative (H.G. nr. 405/1998) elaborate în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 care fac trimitere expresă la aplicabilitatea, în acest caz, a regulilor impuse de legea asigurărilor sociale de sănătate. Din economia Legii nr. 145/1997 se desprinde ideea că legiuitorul a urmărit să excepteze de la plata contribuției lunare numai persoanele care nu realizează venituri sau care sunt lipsite de venituri pe o perioadă determinată de timp.

Pentru aceste considerente și văzând dispozițiile art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 898 din 27 iunie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș și a sentinței civile nr. 342 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Harghita, ce se vor casa, iar pe fond se va respinge acțiunea reclamantei S.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 898/R din 27 iunie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, și a sentinței civile nr. 342 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Harghita, pe care le casează. Pe fond, respinge acțiunea reclamantului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2004.