ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4847/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, la 2 decembrie 2002, reclamanta

S.E. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul

Harghita, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâții să fie

obligați la suma de bani încasată nelegal prin reținerea procentului de 7 % din

salariul lunar cu titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de

sănătate, pentru perioada 1 ianuarie 2000-29 martie 2001, cu aplicarea dobânzii

legale la data executării hotărârii, pentru această sumă.

În

motivarea cererii, reclamanta arată că, normele cuprinse în Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, precum și H.G. nr. 409/1998 privitoare la

gratuitatea asistenței medicale pentru magistrați și personalul auxiliar numite

norme speciale, derogatorii de la Legea nr. 145/1999 referitoare la asigurările

sociale de sănătate. Că, prin Legea nr. 118/2001 personalul din magistratură a

fost inclus în categoria persoanelor obligate la plata contribuției

asigurărilor sociale de sănătate și prin urmare, orice reținere cu acest titlu,

făcută anterior apariției acestei legi, este nelegală.

Prin

întâmpinare, Ministerul Justiției, în nume propriu și în calitate de

reprezentant al Tribunalului Harghita a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive pentru cele două părți și a solicitat respingerea acțiunii,

deoarece reclamanta, are dreptul la asistență medicală gratuită, dacă face

dovada reținerii în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate a

primelor de asigurare.

Prin

sentința civilă nr. 342 din 27 februarie 2003, Tribunalul Harghita a admis

acțiunea, a obligat pârâții să restituie reclamantei suma reținută cu titlu de

asigurări sociale de sănătate în cuantum de 7 % din salariul lunar brut pentru

perioada 1 ianuarie 2000-29 martie 2001 actualizate la data efectuării plății

prin aplicarea dobânzii legale pentru fiecare sumă, a admis cererea de chemare

în garanție și a obligat C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. la plată, alături de pârâte.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu prevederile

art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistrații în activitate sau

pensionari, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea

acestora, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și

proteze, astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței medicale

gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, iar

modificarea intervenită în materie, prin inserarea acestei condiții, se referă

la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile bănești

respective.

Curtea

de Apel Târgu-Mureș, prin decizia civilă nr.898/27.06.2003 a respins ca

nefondate recursurile declarate de Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Împotriva

deciziei civile nr.898 din 27.06.2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș și a

sentinței civile nr. 342 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Harghita,

Procurorul General a declarat recurs în anulare în temeiul art. 27 lit. f) din

Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ. invocând faptul că

hotărârile judecătorești criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a

legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În motivarea recursului în anulare s-a arătat că

potrivit art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale

de sănătate anumite categorii de persoane, care beneficiază de asigurarea de

sănătate, sunt scutite de plata contribuției lunare.

Asistența medicală gratuită prevăzută în legea

specială a organizării judecătorești se acordă în conformitate cu Normele comune

318/PB/64/807/C 1999 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme

de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și anume,

dacă persoanele îndreptățite fac dovada că plătesc contribuția lunară de

asigurare de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit

legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurare de sănătate (art.

6/1 din Normele Comune).

S-a mai arătat că printre persoanele exceptate

de Legea nr. 146/1997 de la plata contribuției la asigurările de sănătate nu

figurează magistrații și ca urmare această categorie nu este scutită de această

plată.

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea

recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate și pe fond respingerea

acțiunii.

Recursul în anulare este fondat și se va admite

pentru următoarele considerente:

Prin Legea nr. 142/1997 privind modificarea și

completarea Legii nr. 92/1992 s-au introdus două art. 99 și art. 141 aplicabile

magistraților și personalului auxiliar de specialitate. Aceste noi reglementări

au instituit pentru categoriile arătate dreptul de a beneficia în mod gratuit

de asistență medicală, medicamente și proteze.

Condițiile de acordare, în mod gratuit, a

asistenței medicale, medicamentelor și protezelor, potrivit dispozițiilor art. 99

alin. (2) din Legea nr. 92/1992, urmau a se stabili prin hotărâre de Guvern în

termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a modificării legii de

organizare judecătorească.

H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998 (publicată în M.

Of. nr. 275/1998) privind condițiile de acordare, în mod gratuit, a asistenței

medicale, medicamentelor și protezelor pentru magistrați, personalul auxiliar

de specialitate și membrilor de familie ai acestora, a stabilit în art.1 că

„magistrații în activitate sau pensionari precum și soțul sau soția și copiii

aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de servicii de

asistență medicală, de medicamente și proteze, în condițiile Legii nr. 145/1997

publicată în M. Of. nr. 178 din 31 iulie 1997 și ale prezentei hotărâri.

Legea nr. 145/1997, legea asigurărilor sociale

de sănătate, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998 stabilește principiul

obligativității asigurărilor sociale de sănătate precum și principiile

solidarității și subsidiarității în baza cărora funcționează această categorie

de asigurări.

Regula generală instituită de această lege este

exprimată în art. 4 în termeni clari de normă imperativă: „sunt supuse în mod

obligatoriu asigurării potrivit prezentei legi cetățenii români cu domiciliul

în țară, cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România.

Asigurații vor plăti o contribuție lunară pentru

asigurările sociale de sănătate”.

Contribuția lunară este fixată la 7 % de art.52

din aceeași lege.

De la această regulă legea instituie două

categorii de excepții.

O primă categorie este arătată limitativ de art.

6 care enumeră persoanele care beneficiază de asigurarea de sănătate, fără

plata contribuției și anume:

- copiii și tinerii până la 26 de ani dacă sunt

elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă;

- persoane cu handicap care nu realizează

venituri din muncă;

- soț, soție, părinți, bunici, fără venituri

proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate;

- persoane ale căror drepturi sunt stabilite

prin legi speciale, Decretul-lege nr. 118/1990 – persecutați politic, Legea nr.

44/1994 – veteranii de război, Legea 42/1990, eroi-martiri, dacă nu realizează

alte venituri decât cele prevăzute de drepturile bănești acordate de lege

precum și cele provenite din pensii.

Toate aceste patru categorii de persoane se

caracterizează prin faptul că nu realizează venituri din muncă.

O a doua categorie de excepții este

cuprinsă în art. 55 din lege care enumeră persoanele asigurate prin efectul

legii cu scutire de plată a contribuției pentru asigurări sociale de sănătate.

Sunt persoane care în mod temporar sunt private de venituri din muncă și anume:

militarii în termen, persoane aflate în concediu medical, persoane aflate în

detenție privativă de libertate și beneficiarii formelor de ajutor social

potrivit Legii nr. 67/1995.

Este așadar limpede că ideea de scutire de plata

contribuției lunare este impusă și acordată de lipsa surselor de venit.

H.G. nr. 409/1998, în realizarea dispozițiilor

art. 99 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, explică în art. 3 condițiile în care

se acordă gratuitatea asistenței medicale: „contribuțiile personale, stabilite

potrivit dispozițiilor legale, suportate de persoanele prevăzute în art. 1

pentru furnizarea de servicii medicale și achiziționarea de medicamente și

proteze se decontează acestora, pe bază de documente justificative, din bugetul

Ministerului Justiției sau, după caz, al Ministerului Public, ori al Curții

Supreme de Justiție”.

Este adevărat că Legea nr. 92/1992 este lege

specială care introduce dreptul la asistență medicală, medicamente și proteze

gratuite, dar gratuitatea prevăzută de legea specială se realizează în

condițiile Legii nr. 145/1997, după cum o spune H.G. nr. 409/1998 emisă în

temeiul Legii speciale nr. 92/1992. În alți termeni, persoanele cărora li se

aplică prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 sunt ținute la

plata contribuției lunare de 7 % stabilită de Legea nr. 145/1997.

Gratuitatea instituită de lege specială se

traduce, potrivit H.G. nr. 409/1998, prin decontarea, pe baza documentelor

justificative, a prețului suportat de persoanele îndreptățite pentru furnizarea

de servicii medicale și achiziționarea de medicamente și proteze.

Mai mult de atât, prin Normele comune nr. 318/PB/64/807/C

1999 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție emise în aplicarea H.G. nr. 409/1999

se prevede expres în pct. 6/I că beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1

al H.G. nr. 405/1998 soțul sau soția magistraților și pensionarilor dacă fac

dovada că plătesc contribuția lunară de asigurare de sănătate sau că fac parte

din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata

contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Este de reținut că prin Legea nr. 118 din 30

martie 2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 179 din 11 noiembrie 1999 privind

modificarea și completarea Legii nr. 92/1992, alin. (1) al art. 99 a dobândit

următorul conținut:

„magistrații în activitate sau

pensionari, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora

beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în

condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției de

asigurări sociale de sănătate”.

Împrejurarea că precizarea expresă a necesității

plății contribuției lunare pentru asigurările sociale de sănătate are o

consacrare legislativă ulterioară nu conduce la concluzia că anterior acestei

reglementări nu se datora contribuția lunară.

În speță nu este vorba de neretroactivitatea

legii ci de corecta interpretare și aplicare a legii. Această sumă era datorată

în temeiul Legii 145/1997 și actelor normative (H.G. nr. 405/1998) elaborate în

vederea punerii în aplicare a dispozițiilor art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992

care fac trimitere expresă la aplicabilitatea, în acest caz, a regulilor impuse

de legea asigurărilor sociale de sănătate.

Din economia Legii nr. 145/1997 se desprinde

ideea că legiuitorul a urmărit să excepteze de la plata contribuției lunare

numai persoanele care nu realizează venituri sau care sunt lipsite de venituri

pe o perioadă determinată de timp.

Pentru aceste considerente și văzând

dispozițiile art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei civile nr. 898 din 27 iunie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș

și a sentinței civile nr. 342 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Harghita, ce

se vor casa, iar pe fond se va respinge acțiunea reclamantei S.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva

deciziei civile nr. 898/R din 27 iunie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția

civilă, și a sentinței civile nr. 342 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Harghita,

pe care le casează.

Pe fond, respinge acțiunea reclamantului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2004.