ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 159/2005

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

rezultă următoarele :

În conformitate cu prevederile art. 27

din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ. în vigoare la data

când hotărârile au devenit irevocabile, precum și ale art. II alin. (3) din O.U.G.

nr. 58 din 25 iunie 2003, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, a declarat recurs în anulare împotriva sentinței civile

nr. 1008 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita și a deciziei nr. 1003 R

din 15 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș pronunțate cu încălcarea

esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Prin acțiune, V.E.I. a chemat în judecată

Ministerul Justiției și Tribunalul Harghita, solicitând instanței obligarea

pârâților la restituirea sumei încasate prin reținerea cotei de 7% din salariul

lunar, cu titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate

pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 30 martie 2001 cu aplicarea dobânzii legale

la data executării hotărârii pentru această sumă.

Prin întâmpinare, Ministerul Justiției,

în nume propriu și în calitate de reprezentant al Tribunalului Harghita, a

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pentru cele două părți și a

solicitat, pe fond respingerea acțiunii, deoarece reclamanta are dreptul la

asistență medicală gratuită dacă face dovada reținerii în contul contribuției

lunare de asigurări de sănătate a primelor de asigurare. Totodată a formulat

cerere de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., deoarece reținerea

contribuției de asigurări sociale de sănătate s-a făcut în baza legii și a

contractului de asigurare încheiat de reclamantă cu casa de asigurare.

Prin sentința civilă nr. 1008 din 14

august 2002, Tribunalul Harghita a respins excepția lipsei calității procesuale

pasive a Ministerului Justiției și Tribunalului Harghita, a admis în parte

acțiunea, a obligat pârâții să restituie reclamantei suma reținută cu titlu de

asigurări sociale de sănătate în cuantum de 7% din salariul brut lunar pentru

perioada 1 ianuarie 2000 – 30 martie 2001 actualizată la data efectuării plății

prin aplicarea dobânzii legale pentru fiecare sumă, a admis cererea de chemare

în garanție și a obligat C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. la plată alături de pârâți.

Instanța de fond a reținut că în

conformitate cu prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992,

magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul sau soția și copiii

aflați în întreținerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistență

medicală, medicamente și proteze, astfel că legea nu condiționează acordarea

asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de

sănătate, iar modificarea intervenită în materie, prin înscrierea acestei

condiții, se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile

bănești respective.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin decizia

nr. 1003/R din 15 noiembrie 2002 a respins ca nefondate recursurile declarate

de Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru aceleași considerente

avute în vedere de către instanța de fond.

Împotriva celor două hotărâri a declarat

recurs Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

arătând în esență că din interpretarea sistematică și în ordine cronologică a

dispozițiilor art. 1 alin. (2), art. 4, art. 6, art. 55 din Legea nr. 145/1997,

art. 99 din Legea nr. 92/1992 modificată prin Legea nr. 142/1997, art. 5 din H.G.

nr. 409 din 2 iulie 1998 și normele metodologice emise în aplicarea H.G. nr. 409

din 1998, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au

dreptul la asistență medicală gratuită numai dacă fac dovada că li se fac

rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Din tăcerea legiuitorului care nu a

prevăzut printre categoriile exceptate prin legi speciale și pe magistrați, se

deduce intenția ca aceștia să nu fie scutiți de plata contribuției pentru

fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Concluzionând că instanțele au

interpretat și aplicat greșit actele normative în vigoare, iar această

încălcare a legii este esențială, Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție a solicitat în temeiul art. 314 C. proc. civ. admiterea

recursului în anulare, casarea hotărârilor judecătorești criticate și pe fond

respingerea acțiunii.

Recursul în anulare este întemeiat pentru

următoarele considerente:

În conformitate cu art. 1 alin. (2) din

Legea nr. 145/1997 asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și

funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității și

subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor. Cetățenii români cu

domiciliul în țară, străinii și apatrizii cu reședința în România sunt supuși

potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, (intrată în vigoare la 1 ianuarie

1998), în mod obligatoriu asigurării, aceștia fiind ținuți de obligația de a

plăti lunar o contribuție pentru asigurările sociale de sănătate.

În art. 52 din Legea nr. 145/1997, se

stabilește obligația pentru persoanele asigurate la plata unei contribuții

lunare, pentru asigurări sociale de sănătate în cotă de 7%, aplicată venitului

brut.

Fac excepție de la obligația de plată a

contribuției pentru asigurările sociale de sănătate categoriile de persoane

prevăzute de art. 55 din Legea nr. 145/1997 exceptate prin efectul legii și

acelea enumerate restrictiv de art. 6 din lege, dacă nu realizează alte

venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de lege precum și

cele provenite din pensii.

Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992

modificată prin Legea nr. 142/1997 magistrații în activitate sau pensionarii

precum și soțul, soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază

în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile ce

urmai a fi stabilite prin hotărâre de guvern.

Prin

art. 5 din H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998 privind condițiile de acordare, în mod

gratuit a asistenței medicale, medicamentelor sau protezelor pentru magistrați,

personalul auxiliar de specialitate și membrii de familie ai acestora, se

prevede că ele vor fi stabilite de Ministerul de Justiție și Parchetul de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție prin emiterea unor norme comune pentru

aplicarea acesteia. La punctul 6/I din Normele comune 318/FB/64/ 807/C/ 1999

din 26 mai 1999 emise în aplicarea H.G. nr. 409 se prevede că magistrații,

soții sau soțiile magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate în

activitate sau pensionari, beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1

alin. (1) din H.G. nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția anuală

de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care

potrivit legii sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de

sănătate.

Însăși faptul că legiuitorul în art. 6 și

art. 55 din Legea nr. 145/1997, nu a inclus magistrații, personalul auxiliar de

specialitate și familia acestora în categoria persoanelor exceptate de la plata

contribuției de asigurări sociale de sănătate se deduce că aceștia nu sunt

scutiți de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.

În Legea nr. 92/1992 nu se putea prevedea

în mod expres obligația de contribuție la fondul de asigurări sociale de

sănătate pentru magistrați, deoarece legea asigurărilor sociale de sănătate a

fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.

În acest act normativ se prevede la art. 4 obligativitatea asigurării pentru

toți cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii care au reședința în

România, și numai în art. 6 și art. 55 sunt prevăzute categoriile de persoane

exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, iar

printre cei exceptați nu figurează magistrații, personalul auxiliar de

specialitate și familiile acestora.

Mai

mult, reclamanta a încheiat contractul cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., prin care

aceasta s-a obligat să plătească în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997

contribuția de asigurări sociale de sănătate pe care Ministerul Justiției și

Tribunalul Harghita urmează la rândul lor să o vireze C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Față

de cele mai sus expuse, recursul în anulare este întemeiat. Pe cale de

consecință, în temeiul art. 314 C. proc. civ. cele două hotărâri judecătorești

criticate urmează a fi casate, respingându-se pe fond acțiunea principală și

cererea de chemare în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia civilă nr. 1003/R din 15

noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, precum și sentința

civilă nr. 1008 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita, iar pe fond

respinge acțiunea reclamantei V.E.I. împotriva Ministerului Justiției și

Tribunalului Harghita, precum și cererea de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 ianuarie 2005.