ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 159/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 159/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului în anulare de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,
rezultă următoarele :
În conformitate cu prevederile art. 27
din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ. în vigoare la data
când hotărârile au devenit irevocabile, precum și ale art. II alin. (3) din O.U.G.
nr. 58 din 25 iunie 2003, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea
Supremă de Justiție, a declarat recurs în anulare împotriva sentinței civile
nr. 1008 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita și a deciziei nr. 1003 R
din 15 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș pronunțate cu încălcarea
esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
Prin acțiune, V.E.I. a chemat în judecată
Ministerul Justiției și Tribunalul Harghita, solicitând instanței obligarea
pârâților la restituirea sumei încasate prin reținerea cotei de 7% din salariul
lunar, cu titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate
pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 30 martie 2001 cu aplicarea dobânzii legale
la data executării hotărârii pentru această sumă.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției,
în nume propriu și în calitate de reprezentant al Tribunalului Harghita, a
invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pentru cele două părți și a
solicitat, pe fond respingerea acțiunii, deoarece reclamanta are dreptul la
asistență medicală gratuită dacă face dovada reținerii în contul contribuției
lunare de asigurări de sănătate a primelor de asigurare. Totodată a formulat
cerere de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., deoarece reținerea
contribuției de asigurări sociale de sănătate s-a făcut în baza legii și a
contractului de asigurare încheiat de reclamantă cu casa de asigurare.
Prin sentința civilă nr. 1008 din 14
august 2002, Tribunalul Harghita a respins excepția lipsei calității procesuale
pasive a Ministerului Justiției și Tribunalului Harghita, a admis în parte
acțiunea, a obligat pârâții să restituie reclamantei suma reținută cu titlu de
asigurări sociale de sănătate în cuantum de 7% din salariul brut lunar pentru
perioada 1 ianuarie 2000 – 30 martie 2001 actualizată la data efectuării plății
prin aplicarea dobânzii legale pentru fiecare sumă, a admis cererea de chemare
în garanție și a obligat C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. la plată alături de pârâți.
Instanța de fond a reținut că în
conformitate cu prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992,
magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul sau soția și copiii
aflați în întreținerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistență
medicală, medicamente și proteze, astfel că legea nu condiționează acordarea
asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de
sănătate, iar modificarea intervenită în materie, prin înscrierea acestei
condiții, se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile
bănești respective.
Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin decizia
nr. 1003/R din 15 noiembrie 2002 a respins ca nefondate recursurile declarate
de Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru aceleași considerente
avute în vedere de către instanța de fond.
Împotriva celor două hotărâri a declarat
recurs Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție
arătând în esență că din interpretarea sistematică și în ordine cronologică a
dispozițiilor art. 1 alin. (2), art. 4, art. 6, art. 55 din Legea nr. 145/1997,
art. 99 din Legea nr. 92/1992 modificată prin Legea nr. 142/1997, art. 5 din H.G.
nr. 409 din 2 iulie 1998 și normele metodologice emise în aplicarea H.G. nr. 409
din 1998, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au
dreptul la asistență medicală gratuită numai dacă fac dovada că li se fac
rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.
Din tăcerea legiuitorului care nu a
prevăzut printre categoriile exceptate prin legi speciale și pe magistrați, se
deduce intenția ca aceștia să nu fie scutiți de plata contribuției pentru
fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Concluzionând că instanțele au
interpretat și aplicat greșit actele normative în vigoare, iar această
încălcare a legii este esențială, Procurorul General al Parchetului de pe lângă
Curtea Supremă de Justiție a solicitat în temeiul art. 314 C. proc. civ. admiterea
recursului în anulare, casarea hotărârilor judecătorești criticate și pe fond
respingerea acțiunii.
Recursul în anulare este întemeiat pentru
următoarele considerente:
În conformitate cu art. 1 alin. (2) din
Legea nr. 145/1997 asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și
funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității și
subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor. Cetățenii români cu
domiciliul în țară, străinii și apatrizii cu reședința în România sunt supuși
potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, (intrată în vigoare la 1 ianuarie
1998), în mod obligatoriu asigurării, aceștia fiind ținuți de obligația de a
plăti lunar o contribuție pentru asigurările sociale de sănătate.
În art. 52 din Legea nr. 145/1997, se
stabilește obligația pentru persoanele asigurate la plata unei contribuții
lunare, pentru asigurări sociale de sănătate în cotă de 7%, aplicată venitului
brut.
Fac excepție de la obligația de plată a
contribuției pentru asigurările sociale de sănătate categoriile de persoane
prevăzute de art. 55 din Legea nr. 145/1997 exceptate prin efectul legii și
acelea enumerate restrictiv de art. 6 din lege, dacă nu realizează alte
venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de lege precum și
cele provenite din pensii.
Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992
modificată prin Legea nr. 142/1997 magistrații în activitate sau pensionarii
precum și soțul, soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază
în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile ce
urmai a fi stabilite prin hotărâre de guvern.
Prin
art. 5 din H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998 privind condițiile de acordare, în mod
gratuit a asistenței medicale, medicamentelor sau protezelor pentru magistrați,
personalul auxiliar de specialitate și membrii de familie ai acestora, se
prevede că ele vor fi stabilite de Ministerul de Justiție și Parchetul de pe
lângă Curtea Supremă de Justiție prin emiterea unor norme comune pentru
aplicarea acesteia. La punctul 6/I din Normele comune 318/FB/64/ 807/C/ 1999
din 26 mai 1999 emise în aplicarea H.G. nr. 409 se prevede că magistrații,
soții sau soțiile magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate în
activitate sau pensionari, beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1
alin. (1) din H.G. nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția anuală
de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care
potrivit legii sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de
sănătate.
Însăși faptul că legiuitorul în art. 6 și
art. 55 din Legea nr. 145/1997, nu a inclus magistrații, personalul auxiliar de
specialitate și familia acestora în categoria persoanelor exceptate de la plata
contribuției de asigurări sociale de sănătate se deduce că aceștia nu sunt
scutiți de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
În Legea nr. 92/1992 nu se putea prevedea
în mod expres obligația de contribuție la fondul de asigurări sociale de
sănătate pentru magistrați, deoarece legea asigurărilor sociale de sănătate a
fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.
În acest act normativ se prevede la art. 4 obligativitatea asigurării pentru
toți cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii care au reședința în
România, și numai în art. 6 și art. 55 sunt prevăzute categoriile de persoane
exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, iar
printre cei exceptați nu figurează magistrații, personalul auxiliar de
specialitate și familiile acestora.
Mai
mult, reclamanta a încheiat contractul cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., prin care
aceasta s-a obligat să plătească în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997
contribuția de asigurări sociale de sănătate pe care Ministerul Justiției și
Tribunalul Harghita urmează la rândul lor să o vireze C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Față
de cele mai sus expuse, recursul în anulare este întemeiat. Pe cale de
consecință, în temeiul art. 314 C. proc. civ. cele două hotărâri judecătorești
criticate urmează a fi casate, respingându-se pe fond acțiunea principală și
cererea de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite
recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă
Curtea Supremă de Justiție.
Casează decizia civilă nr. 1003/R din 15
noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, precum și sentința
civilă nr. 1008 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita, iar pe fond
respinge acțiunea reclamantei V.E.I. împotriva Ministerului Justiției și
Tribunalului Harghita, precum și cererea de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 14 ianuarie 2005.