ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.02.2004

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1274/2004

HOTĂRÂRE
13.02.2004
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1274/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiune, reclamantul C.J. a

chemat în judecată Ministerul Justiției și Tribunalul Harghita, solicitând

obligarea la restituirea sumei de bani încasate prin reținerea procentului de

7% din salariul lunar cu titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de

sănătate, pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 30 martie 2001, cu aplicarea

dobânzii legale la data executării hotărârii.

Prin sentința civilă nr. 986 din 14

august 2002, Tribunalul Harghita, a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Justiției și Tribunalului Harghita, a admis

acțiunea și cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Justiției

împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., pe care a obligat-o restituie reclamantei, în

locul pârâților, suma de 3.207.371 lei, cu titlu de contribuție de asigurări

sociale de sănătate în procent de 7% lunar începând cu luna ianuarie 2000 –

martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale calculate conform O.G. nr. 9/2000 de

la data reținerii lunare a sumei și până la data plății integrale a datoriei.

S-a reținut în esență că, în

conformitate cu prevederile art. 99 din Legea nr. 92/1992, magistrații în

activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția, copii aflați în

întreținerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistența medicală,

medicamente și proteze, astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței

medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate,

iar modificările intervenite în materie, prin inserarea acestei condiții, se

referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile

bănești respective.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin

decizia civilă nr. 909 din 8 noiembrie 2002, a respins, ca nefondate,

recursurile declarate de Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Împotriva acestei hotărâri, în

temeiul prevederilor art. 330 pct. 2 C. proc. civ., procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea supremă de Justiție, a declarat recurs în

anulare, considerând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii,

ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În acest sens, se arată că, în

conformitate cu art. 99 din Legea nr. 92/1992 magistrații beneficiază în mod

gratuit de asistență medicală, medicamente, proteze, dar condițiile în care

acestea se acordă au fost stabilite prin H.G. nr. 409/1998 și prin Normele

Comune nr. 318/1999 emise în aplicarea acestei hotărâri de guvern, în sensul că

se beneficiază de gratuitățile prevăzute, dacă se face dovada plății

contribuției lunare de asigurări de sănătate sau că se face parte din

categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata

contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Sub acest aspect în Legea nr.

145/1997 se prevede obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români cu

domiciliul în țară, pentru cetățenii străini și apatrizii care au reședința în

România și totodată și obligația acestora de a plăti contribuția lunară, cei

exceptați de la plata contribuției fiind nominalizați în mod expres în mai

multe texte de lege, iar în aceste categorii de persoane nu figurează

magistrații și personalul auxiliar de specialitate.

Se concluzionează în recursul în

anulare că prin tăcerea legiuitorului, care nu a prevăzut în categoriile

exceptate și pe magistrați se deduce intenția ca aceștia să nu fie scutiți de

plata contribuției pentru fondul de asigurări sociale de sănătate.

Ca atare se apreciază că prin

hotărârile criticate, instanțele au interpretat și au aplicat greșit actele

normative în vigoare când au apreciat că magistrații nu trebuie să plătească

contribuția lunară, iar această încălcare esențială a legii a determinat o

soluționare greșită a cauzei pe fond.

În consecință pentru aceste motive

s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate și

pe fond respingerea acțiunii reclamanților ca nelegală.

Recursul în anulare este fondat.

Este de reținut în primul rând că

atât în considerentele hotărârilor criticate, cât și în motivele formulate în

recursul în anulare sunt invocate aceleași prevederi legale, interpretarea lor

fiind însă total diferită.

Astfel, printr-o interpretare

sistemică a tuturor dispozițiilor cuprinse în actele normative care vor fi

analizate urmează a reține:

Este de necontestat că în

conformitate cu prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992

republicată la data de 30 septembrie 1997, magistrații și personalul auxiliar

de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente

și proteze.

Condițiile de acordare a acestora se

stabilesc însă prin hotărâre a guvernului se precizează în alin. (2) al art.

99.

În acest sens, guvernul a emis la

data de 20 iulie 1998 H. nr. 409 care în art. 1 arată fără echivoc că de aceste

gratuități se beneficiază în condițiile legii asigurărilor sociale de sănătate

nr. 145/1997 (intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998) același lucru este

prevăzut și în Normele comune nr. 318/F.B. – 64 – 807/C din 26 mai 1999 emise

de Ministerul Justiției, Curtea Supremă de Justiție și Parchetul de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție pentru aplicarea H.G. nr. 409/1998.

În consecință, având în vedere

aceste acte normative rezultă fără echivoc că beneficiul gratuităților prevăzut

de art. 99 și art. 141 din Legea 92/1992 se obține în condițiile Legii nr.

145/1997 care prevede în art. 4 obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii

români cu domiciliu în țară, iar în alin. (2) arată în mod imperativ că

„asigurații vor plăti o contribuție lunară pentru asigurările sociale de

sănătate”.

În articolele 6 și art. 55 din

aceeași lege, sunt arătate categoriile de persoane care beneficiază de

asigurare fără plata contribuției și cele care sunt scutite de această plată.

Deci, din interpretarea acestor

prevederi legale rezultă că legiuitorul a arătat în mod explicit care este

voința sa, și anume că beneficiul gratuităților pentru magistrați și personalul

auxiliar de specialitate „să se facă în condițiile Legii nr. 145/1997”.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca cei

prevăzuți în art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 să aibă calitatea de

asigurați, fără plata contribuției sau să fie scutiți de ea, nu ar fi făcut

trimitere la „condițiile Legii nr. 145/1997” și ar fi menționat-o expres,

incluzându-i în categoriile prevăzute de art. 6 sau art. 55 din această lege.

Legiuitorul nu a dorit acest lucru

pentru că în categoria exceptaților au fost cuprinse persoanele care nu au

venituri sau nu pot dobândi venituri într-o anumită perioadă.

Ca atare, instanțele, au interpretat

și au aplicat greșit actele normative mai înainte menționate încălcând esențial

legea ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Distinct de cele mai înainte

menționate urmează a se mai reține că mai înainte de soluționarea irevocabilă a

cauzei, prin legea 118 din 30 martie 2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 179/1999

privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 alin. (1) al art. 99 a

căpătat următorul cuprins „magistrații în activitate sau pensionarii, precum și

soțul sau soția și copii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod

gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării

dispozițiilor legale privind plata contribuției de asigurări sociale de

sănătate” ceea ce demonstrează în plus, că voința legiuitorului a fost

constantă, în sensul că gratuitățile să se acorde cu condiția plății

contribuției lunare pentru asigurările sociale de sănătate.

Așa fiind, văzând și dispozițiile

art. 314 C. proc. civ., urmează a se admite recursul în anulare, a se casa

hotărârile și pe fond, a se respinge acțiunea și cererea de chemare în

garanție.

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței civile nr. 986 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita

și deciziei civile nr. 909/ R din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu

Mureș.

Casează ambele hotărâri și

rejudecând pe fond respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 februarie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-02-04
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 929/2004
Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Harghita, prin sentința civilă nr. 997 din 14 august 2002, a admis acțiunea formulată de M.M. împotriva pârâților Ministerul Justiți
ÎCCJ 2004-02-17
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1308/2004
Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 3 iulie 2002, reclamanta S.M. a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Harghita și Ministerul Justiției, solicit
ÎCCJ 2004-02-10
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1167/2004
Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Harghita la 3 iulie 2002, reclamanta B.R., grefieră la tribunal, a chemat în judecată pe pârâții Minis
ÎCCJ 2004-02-17
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1312/2004
Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 3 iulie 2002, reclamanta O.M.E. a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Harghita și Ministerul Justiției, solic
ÎCCJ 2004-06-30
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4895/2004
Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la instanță la data de 3 iulie 2002, reclamanta M.I. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunal
Sursă