ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1167/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Harghita la 3 iulie 2002, reclamanta B.R., grefieră la tribunal, a

chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Harghita

solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor încasate prin reținerea nelegală

a procentului de 7% din salariul lunar, cu titlu de contribuție la fondul de

asigurări sociale de sănătate pe perioada 1 ianuarie 2000 – martie 2001, cu

aplicarea dobânzii legale la data executării hotărârii.

Prin sentința civilă nr. 1004 din 14

august 2002, Tribunalul Harghita a admis acțiunea reclamantei împotriva

pârâților. A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul

Ministerul Justiției împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pe care a obligat-o să

restituie reclamantei B.R., în locul pârâților suma de 2.260.223 lei, cu titlu

de contribuție de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% lunar începând

cu luna ianuarie 2000 – martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale calculată

conform O.G. nr. 9/2000 de la data reținerii lunare a sumei și până la data

plății integrale a datoriei. A respins excepția lipsei calității procesuale

pasive invocate de pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Harghita.

Soluția pronunțată de tribunal a

fost menținută de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, care, prin decizia

nr. 902/ R din 8 noiembrie 2002, a respins, ca nefondate, recursurile declarate

de pârâtul Ministerul Justiției și de chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

În conformitate cu prevederile art.

27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor menționate, arătând că acestea

au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o

soluționare greșită a cauzei pe fond.

S-a susținut în esență, că prin

hotărârile pronunțate instanțele au încălcat prevederile Legii nr. 145/1997 a

asigurărilor sociale de sănătate, respectiv art. 1 alin. (2), art. 4, art. 6,

art. 52 și art. 55, texte din care rezultă că magistrații și personalul

auxiliar de specialitate, nu fac parte din categoriile de persoane exceptate de

la plata contribuției bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate.

Recursul în anulare este întemeiat.

În conformitate cu prevederile art.

99 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească republicată,

magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul sau soția și copiii

aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență

medicală, medicamente și proteze.

Art. 141 alin. (2) din lege, prevede

că personalul auxiliar de specialitate beneficiază printre altele și de

drepturile prevăzute de art. 99.

Gratuitatea asistenței medicale, a

medicamentelor și a protezelor, nu echivalează și cu scutirea de plata

contribuției bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate, care

constituie o obligație distinctă.

Aceste gratuități, prevăzute de

Legea nr. 92/1992 în art. 99 și respectiv art. 141 se acordă doar în condițiile

cuprinse în Legea nr. 145/1997 care, la art. 1 alin. (2) și art. 4 instituie

regula generală a obligativității asigurării sociale de sănătate.

De la această regulă generală

obligatorie există excepțiile privitoare la persoanele scutite de plata

contribuției pentru asigurările sociale de sănătate cuprinse în art. 6 și art.

55 din Legea nr. 145/1997.

Art. 52 din lege stabilește

obligația persoanelor asigurate, cu excepția categoriilor prevăzute la art. 6

și art. 55, de a plăti contribuția bănească lunară pentru asigurări sociale de

sănătate în cotă de 7% aplicată venitului brut.

Cum, magistrații și personalul

auxiliar de specialitate nu sunt menționați printre persoanele exceptate de la

plata acestei contribuții, se constată că, numai prin greșita aplicare a

prevederilor legale, tribunalul a admis acțiunea reclamantei și cererea

pârâtului Ministerul Justiției de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.,

soluție confirmată de curtea de apel.

Față de cele ce preced, recursul în

anulare urmează a fi admis, hotărârile pronunțate în cauză urmează a fi casate,

iar acțiunea reclamantei B.R., precum și cererea pârâtului Ministerul Justiției

de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în

anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție.

Casează decizia nr. 902/ R din 9

noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, precum și sentința

civilă nr. 1004 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita și respinge acțiunea

reclamantei B.R. și cererea de chemare în garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 februarie 2004.