ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 973/2004

Asupra recursului în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la nr.

2632 din 3 iulie 2002, la Tribunalul Harghita, reclamanta S.M.M. a chemat în

judecată pe pârâții Tribunalul Harghita și Ministerul Justiției solicitând

restituirea sumelor reținute până la data de 29 martie 2001, cu titlu de contribuție

la asigurările sociale de sănătate, în procent de 7% din veniturile brute de

natură salarială, cuantumul acestor sume fiind de 14.097.823 lei, cu mențiunea

ca sumele respective să fie reactualizate pe baza prevederilor O.G. nr. 9/2000,

privind regimul dobânzilor legale.

Prin sentința civilă nr. 943 din 14

august 2000, Tribunalul Harghita a admis acțiunea reclamantei. A admis cererea

de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Justiției împotriva

C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și a obligat chemata în garanție C.A.S.A.O.P.SN.A.J. să

restituie reclamantei S.M.M., în locul pârâților suma de 14.097.823 lei cu

titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% lunar

începând cu luna ianuarie 2000 – martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale

calculată conform O.G. nr. 9/2000 de la data reținerii lunare a sumei și până

la data plății integrale a datoriei.

A respins excepțiile lipsei

calității procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul Justiției și

Tribunalul Harghita.

Recursurile declarate de Ministerul

Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. au fost respinse ca nefondate prin decizia

nr. 996/ R din 15 noiembrie 2002 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția civilă.

În conformitate cu prevederile art.

27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ.,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor menționate, arătând că au fost

pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare

greșită a cauzei pe fond.

În esență, s-a susținut că, prin

hotărârile menționate, instanțele au încălcat prevederile Legii nr. 145/1997 a

asigurărilor sociale de sănătate, respectiv art. 1 alin. (2), art. 4, art. 6,

art. 52 și art. 55 din care rezultă că magistrații nu fac parte din categoriile

de persoane exceptate de la plata contribuției bănești lunare pentru

asigurările sociale de sănătate.

Recursul în anulare este fondat.

Într-adevăr, în conformitate cu

prevederile art. 99 din Legea nr. 92 din 4 august 1992 pentru organizarea

judecătorească, magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul sau

soția și copii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de

asistență medicală, medicamente și proteze.

Această gratuitate nu echivalează și

cu scutirea de plata contribuției bănești lunare pentru asigurările sociale de

sănătate care, constituie o obligație distinctă.

Gratuitățile prevăzute de Legea nr.

92/1992 în art. 99 se acordă numai în condițiile cuprinse în Legea nr.

145/1997, care, la art. 1 alin. (2) și art. 4 instituie regula generală a

obligativității asigurării.

De la această regulă generală

obligatorie există excepțiile privitoare la persoanele scutite de plata

contribuției pentru asigurările sociale de sănătate prevăzute în art. 6 și art.

55 din Legea nr. 145/1997.

În conformitate cu art. 52 din lege,

persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru

asigurările sociale de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute de art. 6 și

art. 55.

Întrucât magistrații nu sunt

menționați printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuții, se

constată că, numai prin greșita aplicare a prevederilor legale tribunalul a

admis acțiunea reclamantei, soluție confirmată de curtea de apel.

În consecință, recursul în anulare

urmează a fi admis, hotărârile pronunțate în cauză urmează a fi casate și în

fond a fi respinsă acțiunea reclamantei, ca nefondată precum și cererea de

chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului general de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție împotriva sentinței nr. 943 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita

și deciziei nr. 996 din 15 noiembrie 2002 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția

civilă.

Casează aceste hotărâri și pe fond,

respinge acțiunea formulată de S.M.M. împotriva Ministerului Justiției și

Tribunalului Harghita, precum și cererea de chemare în garanție a

C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 februarie 2004.