ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1159/2004

Asupra recursului în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Harghita la data de 3 iulie 2002, P.V., grefier șef secție în cadrul

tribunalului a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul

Harghita solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor încasate prin

reținerea nelegală a procentului de 7% din salariu cu titlu de contribuție la

fondul de asigurări sociale de sănătate pe perioada 1 ianuarie 2000 – 30 martie

2001, cu aplicarea coeficientului de inflație la data executării hotărârii.

Prin sentința civilă nr. 951 din 14

august 2002, Tribunalul Harghita a admis acțiunea reclamantei împotriva

pârâților. A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul

Ministerul Justiției împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. A obligat chemata în

garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să restituie reclamantei P.V., în locul

pârâților, suma de 6.907.300 lei cu titlu de contribuție de asigurări sociale

de sănătate în procent de 7% lunar începând cu luna ianuarie 2000 – martie

2001, cu aplicarea dobânzii legale calculată conform O.G. nr. 9/2000 de la data

reținerii lunare a sumei și până la data plății integrale a datoriei. A respins

excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul

Justiției și Tribunalul Harghita.

Soluția pronunțată de tribunal a

fost menținută de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, care, prin decizia

nr. 991/ R din 15 noiembrie 2002, a respins, ca nefondate, recursurile

declarate de pârâtul Ministerul Justiției și de chemata în garanție

C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

În conformitate cu prevederile art.

27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 republicată și art. 330 pct. 2 C. proc. civ.,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor menționate arătând că au fost

pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare

greșită a cauzei pe fond.

În esență s-a susținut că prin

hotărârile menționate, instanțele au încălcat prevederile Legii nr. 149/1997 a

asigurărilor sociale de sănătate respectiv art. 1 alin. (2), art. 4, art. 6,

art. 52 și art. 55 texte din care rezultă că magistrații și respectiv

personalul auxiliar de specialitate nu fac parte din categoriile de persoane

exceptate de la plata contribuției bănești lunare de 7% pentru asigurările

sociale de sănătate.

Recursul în anulare este fondat.

În conformitate cu prevederile art.

99 din Legea nr. 92 din 4 august 1992 pentru organizarea judecătorească

republicată, magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul sau

soția și copiii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de

asistență medicală, medicamente și proteze.

Art. 141 alin. (2) din aceeași lege,

prevede că personalul auxiliar de specialitate beneficiază printre altele și de

drepturile prevăzute de art. 99.

Gratuitatea asistenței medicale,

medicamentelor și a protezelor nu echivalează și cu scutirea de plata

contribuției bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate, care

constituie o obligație distinctă.

Aceste gratuități prevăzute de Legea

nr. 92/1992 în art. 99 și respectiv art. 141 se acordă doar în condițiile

cuprinse în Legea nr. 145/1997 care la art. 1 alin. (2) și art. 4 instituie

regula generală a obligativității asigurării sociale de sănătate.

De la această regulă generală

obligatorie există excepțiile privitoare la persoanele scutite de plata

contribuției pentru asigurările sociale de sănătate cuprinse în art. 6 și art.

55 din Legea nr. 145/1997.

Art. 52 din lege stabilește

obligația persoanelor asigurate, cu excepția categoriilor prevăzute la art. 6

și art. 55, de a plăti contribuția bănească lunară pentru asigurări sociale de

sănătate, în cotă de 7% aplicată venitului brut.

Cum, magistrații și personalul

auxiliar de specialitate nu sunt menționați printre persoanele exceptate de la

plata acestei contribuții, se constată că, numai prin greșita aplicare a

prevederilor legale, tribunalul a admis acțiunea reclamantei și cererea

pârâtului Ministerul Justiției de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.,

soluție confirmată de curtea de apel.

Față de cele ce preced, recursul în

anulare urmează a fi admis, hotărârile pronunțate în cauză urmează a fi casate,

iar acțiunea reclamantei P.V., precum și cererea pârâtului Ministerul Justiției

de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în

anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție.

Casează decizia nr. 991/ R din 15

noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, precum și sentința

civilă nr. 951 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita și respinge acțiunea

reclamantei P.V. și cererea de chemare în garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 februarie 2004.