ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 481/2005

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

3 iulie 2002 la Tribunalul Harghita, reclamanta S.D. a chemat în judecată pe

pârâții Tribunalul Harghita și Ministerul Justiției, solicitând obligarea

acestora la restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuție la asigurările

sociale de sănătate în cuantum de 7 % din venitul brut lunar, în perioada

anterioară datei de 29 martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale, calculată

potrivit O.G. nr. 9/2000, de la data reținerii sumelor și până la data restituirii

integrale.

Pârâtul Ministerul Justiției a depus

o întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale

pasive, precum și a Tribunalului Harghita și a formulat o cerere de chemare în

garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Prin sentința civilă nr. 962 din 14

august 2002 a Tribunalului Harghita s-a admis acțiunea reclamantei.

Prin sentință s-a admis și cererea

de chemare în garanție, fiind obligată C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să restituie

reclamantei, în contul pârâților, suma de 4.006.518 lei cu titlu de contribuție

de asigurări sociale de sănătate în procent de 7 % lunar, începând cu luna

ianuarie 2000 până în martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale, conform

cererii reclamantei.

S-a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de Ministerul Justiției și de Tribunalul

Harghita, care și-a însușit-o.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția

civilă, prin decizia nr. 997/R din 15 noiembrie 2002 a respins ca nefondate

recursurile declarate de Ministerul Justiției și de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva

sentinței civile nr. 962 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita.

Instanțele au reținut, în esență,

că, potrivit art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, reclamanta, care

îndeplinește funcția de grefier dactilograf la Tribunalul Harghita beneficiază

în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze întrucât legea nu

condiționează acordarea acestora de plata unei contribuții de asigurări sociale

de sănătate, iar modificarea intervenită în materie prin inserarea acestei

condiții se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-a formulat

acțiunea.

Împotriva celor două hotărâri

judecătorești a formulat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc.

civ., pe considerentul că acestea au fost pronunțate cu încălcarea esențială a

legii, respectiv a dispozițiilor art. 1, art. 4, art. 6, art. 52 și art. 55 din

Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate și a celor din art. 6/1

din Normele comune emise la 26 mai 1999 în aplicarea H.G. nr. 409/1998.

S-a susținut că, întrucât reclamanta

nu face parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de

plata contribuției lunare de asigurări de sănătate, aceasta beneficiază de gratuitățile

prevăzute în art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998 numai dacă face dovada

plății contribuției anuale de asigurări de sănătate.

S-a mai reținut că, din

interpretarea dispozițiilor legale evocate coroborate cu prevederile Legii nr. 92/1992

se desprinde intenția legiuitorului ca personalul de specialitate să nu fie

scutit de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.

În consecință, s-a solicitat

admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate și, pe fond,

respingerea acțiunii și a cererii de chemare în garanție.

Recursul în anulare urmează să fie

admis pentru un considerent invocat din oficiu și care face inutilă cercetarea

motivelor expuse.

Astfel, prezentul litigiu face parte

din categoria conflictelor de muncă, așa cum sunt ele definite de art. 3 alin.

(1) din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.

În art. 17 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, text modificat prin

O.U.G. nr. 20 din 20 februarie 2002 se prevede, în ceea ce privește compunerea

completului în materia litigiilor de muncă, la judecata în primă instanță, că

acesta este format din doi judecători, asistați de doi magistrați consultanți

care participă la deliberare cu vot consultativ.

Tribunalul Harghita a judecat

litigiul în primă instanță, la data de 14 august 2002, într-un complet alcătuit

dintr-un singur judecător și fără participarea magistraților consultanți,

încălcându-se astfel dispozițiile legale menționate.

Întrucât normele procedurale

privitoare la compunerea instanțelor de judecată sunt de ordine publică,

nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii.

Astfel fiind, recursul în anulare va

fi admis, se vor casa hotărârile atacate și se va trimite cauza la Tribunalul

Harghita pentru rejudecarea ei pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei civile nr. 997/R din 15 noiembrie 2002 a Curții de

Apel Târgu-Mureș, secția civilă, și a sentinței civile nr. 962 din 14 august 2002

a Tribunalului Harghita, pe care le casează și trimite cauza la Tribunalul

Harghita pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2005.