ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6886/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6886/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul
Harghita la data de 3 iulie 2002 A.I. a chemat în judecată pe pârâții
Tribunalul Harghita și Ministerul Justiției solicitând obligarea acestora la
restituirea sumelor încasate prin reținerea nelegală a procentului de 7% din
salariu cu titlu de primă pentru asigurări de sănătate pe perioada ianuarie
2000 – martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale sumei aferente de la data
reținerii și până la data restituirii.
La data de 15 iulie 2002 Ministerul
Justiției a chemat în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Prin sentința civilă nr. 949 din 14
august 2002 Tribunalul Harghita a admis acțiunea și cererea de chemare în
garanție și a obligat chemata în garanție să restituie reclamantei, în locul
pârâților, suma de 11.445.230 lei cu titlu de contribuție de asigurări sociale
de sănătate în procent de 7% lunar începând cu luna ianuarie 2000 – martie
2001, cu aplicarea dobânzii legale calculată conform O.G. nr. 9/2000 de la data
reținerii lunare a sumei și până la data plății integrale a datoriei.
Recursurile declarate de
Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
au fost respinse prin decizia nr. 887/R din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel
Târgu-Mureș, secția civilă.
În conformitate cu prevederile art.
27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a
declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor menționate, arătând că au fost
pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare
greșită a cauzei pe fond.
Recursul în anulare este fondat.
În conformitate cu prevederile art.
99 din Legea nr. 92 din 4 august 1992 pentru organizarea judecătorească,
magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul, soția, copiii
aflați în întreținerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistență
medicală, medicamente și proteze.
Această gratuitate nu echivalează
însă cu scutirea de plata contribuției bănești lunare pentru asigurările
sociale de sănătate, care constituie o obligație de sine stătătoare instituită
ca regulă generală prin art. 1 alin. 2 și art. 4 din Legea nr. 145/1997.
Potrivit cu art. 52 din lege,
persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru
asigurările sociale de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 6 și
art. 55, în sarcina cărora nu există obligația plății contribuției.
Întrucât magistrații nu sunt
menționați printre persoanele exceptate de la plata contribuției, se constată
că numai prin greșita aplicare a prevederilor legale tribunalul a admis
acțiunea reclamantei și cererea de chemare în garanție, soluție confirmată de
curtea de apel.
În consecință, recursul în anulare
urmează a fi admis, hotărârile pronunțate în cauză vor fi casate, iar pe fond
acțiunea reclamantei și cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul
Justiției vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție
împotriva deciziei nr. 887 R din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș,
secția civilă, și a sentinței civile nr. 949 din 14 august 2002 a Tribunalului
Harghita, pe care le casează.
Respinge acțiunea reclamantei A.I. precum
și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Justiției, ca
nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2004.