ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1308/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 3 iulie 2002, reclamanta S.M. a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Harghita și Ministerul Justiției, solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate în procent de 7% din salariul brut lunar, încasate de pârâți în perioada ianuarie 2000 - martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale calculată potrivit O.G. nr. 9/2000, de la data reținerii acestor sume și până la data plății integrale a acestora. Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând prevederile Legii nr. 145/1997.

De asemenea, Ministerul Justiției a chemat în garanție C.A.S.O.P.S.N.A.J. Tribunalul Harghita, prin sentința civilă nr. 988 din 14 august 2002 a admis acțiunea și cererea de chemare în garanție și, în consecință, a obligat chemata în garanție C.A.S.O.P.S.N.A.J. să restituie reclamantei, în locul pârâților, suma de 2.149.043 lei cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% lunar, în perioada ianuarie 2000 – martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale calculată conform O.G. nr. 9/2000 de la data reținerii sumei și până la data plății integrale a datoriei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență, că în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) și ale art. 141 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, precum și că legea nu condiționează acordarea asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate. Se mai reține că numai după modificarea art. 99 din Legea nr. 92/1992 prin Legea nr. 118/2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 179/1999, acordarea asistenței medicale gratuite devine condiționată de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate. În consecință, a reținut instanța, până la această modificare a legii reclamanta beneficia de scutire de plată a contribuției.

Recursurile declarate de Ministerul Justiției și C.A.S.O.P.S.N.A.J. au fost respinse, ca nefondate, de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 999/ R din 15 noiembrie 2002. În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, considerând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. În acest sens, se susține în esență că printr-o interpretare sistematică a actelor normative în vigoare, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Recursul în anulare este fondat. Este de reținut în primul rând că, atât în considerentele hotărârilor criticate, cât și în motivele formulate în recursul în anulare, sunt invocate aceleași prevederi legale, interpretarea lor fiind însă total diferită. Astfel, printr-o interpretare sistematică a tuturor dispozițiilor cuprinse în actele normative care vor fi analizate urmează a reține: Este de necontestat că, în conformitate cu prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, republicată la data de 30 septembrie 1997, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze.

Condițiile de acordare a acestora se stabilesc însă prin hotărâre a guvernului, se precizează în alin. (2) al art. 99. În acest sens, guvernul a emis la data de 20 iulie 1998 H. nr. 409, care, în art. 1, arată fără echivoc că, de aceste gratuități se beneficiază în condițiile legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 (intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998); același lucru fiind prevăzut și în Normele comune nr. 318/FB – 64 – 807/C din 26 mai 1999 emise de Ministerul Justiției, Curtea Supremă de Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pentru aplicarea H.G. 409/1998. În articolele 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997, sunt arătate categoriile de persoane care beneficiază de asigurare fără plata contribuției și cele care sunt scutite de această plată.

Deci, din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că legiuitorul a arătat în mod explicit care este voința sa și anume ca beneficiul gratuităților pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate „să se facă în condițiile Legii 145/1997”. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca cei prevăzuți în art. 99 și art. 141 din Legea 92/1992 să aibă calitatea de asigurați fără plata contribuției, sau să fie scutiți de ea, nu ar fi făcut trimiterea la „condițiile Legii 145/1997” și ar fi menționat-o expres, incluzându-i în categoriile prevăzute de art. 6 sau art. 55 din această lege. Legiuitorul nu a dorit acest lucru, pentru că, în categoria exceptaților au fost cuprinse persoanele care nu au venituri sau nu pot dobândi venituri într-o anumită perioadă.

Per a contrario, în situația când aceste persoane realizează și alte venituri, urmează să beneficieze de calitatea de asigurat numai dacă plătesc contribuția prevăzută de Legea nr. 145/1997. Distinct de cele menționate, urmează a mai reține că, înainte de soluționarea irevocabilă a cauzei, prin Legea 118 din 30 martie 2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 179 din 11 noiembrie 1999 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992, alin. (1) al art. 99 a căpătat următorul cuprins: „magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției de asigurări sociale de sănătate”, ceea ce demonstrează în plus că voința legiuitorului a fost constantă, în sensul ca gratuitățile să se acorde cu condiția plății contribuției lunare pentru asigurările sociale de sănătate.

Astfel fiind, față de considerentele mai înainte arătate și văzând dispozițiile art. 314 C. proc. civ., urmează a admite recursul în anulare, a casa hotărârile criticate și, pe fond, a respinge acțiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 999/ R din 15 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă și sentinței civile nr. 988 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita, pe care le casează. Pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamanta S.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2004.