ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1163/2004

Asupra recursului

în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 3 iulie 2002 la

Tribunalul Harghita, V.C. aprod, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul

Justiției și Tribunalul Harghita solicitând obligarea acestora la restituirea

sumelor de bani încasate prin reținerea nelegală a procentului de 7% din

salariul lunar cu titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de

sănătate pentru perioada 1 ianuarie 2000 – martie 2001, cu aplicarea

coeficientului de inflație la data executării hotărârii.

Prin sentința civilă nr. 968 din 14 august 2002

Tribunalul Harghita a admis acțiunea reclamantei împotriva părților. A admis

cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Justiției

împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pe care a obligat-o să restituie reclamantei V.C.

în locul pârâților, suma de 1.779.771 lei cu titlu de contribuție de asigurări

sociale de sănătate în procent de 7% lunar începând cu luna ianuarie 2000 –

martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale calculată conform O.G. nr. 9/2000 de

la data reținerii lunare a sumei și până la data plății integrale a datoriei. A

respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții

Ministerul Justiției și Tribunalul Harghita.

Soluția pronunțată de tribunal a fost menținută

de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, care, prin decizia nr. 1006/R din

15 noiembrie 2002 a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâtul

Ministerul Justiției și de chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f)

din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ. Procurorul General

al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în

anulare împotriva hotărârilor menționate, arătând că acestea au fost pronunțate

cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond.

S-a susținut în esență, că prin hotărârile

pronunțate, instanțele au încălcat prevederile Legii nr. 145/1997 a

asigurărilor sociale de sănătate, respectiv art. 1 alin. (2), art. 4, art. 6,

art. 52 și art. 55, texte din care rezultă că magistrații și personalul

auxiliar de specialitate, nu fac parte din categoriile de persoane exceptate de

la plata contribuției bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate.

Recursul în anulare este fondat.

În conformitate cu prevederile art. 99 din Legea

nr. 92 din 4 august 1992 pentru organizarea judecătorească republicată, magistrații

în activitate sau pensionarii, precum și soțul sau soția și copiii aflați în

întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente

și proteze.

Art. 141 alin. (2) din aceeași lege prevede că

personalul auxiliar de specialitate beneficiază printre altele și de drepturile

prevăzute de art. 99.

Gratuitatea asistenței medicale, a

medicamentelor și a protezelor, nu echivalează și cu scutirea de plata

contribuției bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate, care

constituie o obligație distinctă.

Aceste gratuități prevăzute de Legea nr. 92/1992

în art. 99 și respectiv art. 141 se acordă doar în condițiile cuprinse în Legea

nr. 145/1997 care la art. 1 și art. 4 instituie regula generală a

obligativității asigurării sociale de sănătate.

De la această regulă generală obligatorie există

excepțiile privitoare la persoanele scutite de plata contribuției pentru

asigurările sociale de sănătate cuprinse în art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997.

Art. 52 din lege stabilește obligația

persoanelor asigurate, cu excepția categoriilor prevăzute la art. 6 și art. 55,

de a plăti contribuția bănească lunară pentru asigurări sociale de sănătate, în

cotă de 7% aplicată venitului brut.

Cum, magistrații și personalul auxiliar de

specialitate nu sunt menționați printre persoanele exceptate de la plata

acestei contribuții, se constată că, numai prin greșita aplicare a prevederilor

legale tribunalul a admis acțiunea reclamantei și cererea pârâtului Ministerul

Justiției de chemare în garanție a Casei OPSNAJ, soluție confirmată de curtea

de apel.

Față de cele ce preced, recursul în anulare

urmează a fi admis, hotărârile pronunțate în cauză urmează a fi casate, iar

acțiunea reclamantei V.C., precum și cererea pârâtului Ministerul Justiției de

chemare în garanție a Casei OPSNAJ urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia nr. 1006/R din 15 noiembrie 2002

a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, precum și sentința civilă nr. 968

din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita și respinge acțiunea reclamantei V.C.

și cererea de chemare în garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 februarie 2004.