ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6753/2004

Asupra recursului în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

La data de 3 iulie 2002, reclamanta

A.I. a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Harghita și Ministerul

Justiției, solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor reținute cu

titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate în procent de 7% din

veniturile brute de natură salarială, pentru perioada anterioară datei de 29

martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale, de la data reținerii acestor sume și

până la data plății integrale a acestora.

Pârâtul Ministerul Justiției a

formulat cerere de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Prin sentința civilă nr. 1022 din 14

august 2002, Tribunalul Harghita a admis acțiunea reclamantei precum și cererea

de chemare în garanție și a obligat C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să restituie

reclamantei, în locul pârâților, suma de 1.948.160 lei, cu titlu de contribuție

de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% lunar începând cu luna

ianuarie 2000-martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale, calculată conform O.G.

nr. 9/2000, de la data reținerii lunare a sumei și până la data plății

integrale a datoriei.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin

decizia nr. 888/R din 8 noiembrie 2002 a respins ca nefondate recursurile

declarate de Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva sentinței

civile nr. 1022 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita.

Împotriva sentinței civile nr. 1022

din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita precum și împotriva deciziei nr.

888/R din 8 noiembrie 2002, Procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, considerând că

hotărârile judecătorești criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a

legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În motivarea recursului în anulare

s-a susținut, în esență, că printr-o interpretare sistematică a tuturor actelor

normative incidente în cauză și din tăcerea legiuitorului, care nu a prevăzut

printre categoriile exceptate prin legi speciale și pe magistrați, se deduce

intenția ca aceștia să nu fie scutiți de plata contribuției pentru fondul

asigurărilor sociale de sănătate. S-a solicitat admiterea recursului în

anulare, casarea hotărârilor judecătorești atacate și, pe fond, respingerea

acțiunii.

Recursul în anulare urmează a se

admite și a se casa hotărârile pronunțate în cauză, însă pe alt considerent

decât cele invocate și care face inutilă cercetarea motivelor expuse în

argumentarea criticilor formulate.

Astfel, prezentul litigiu face parte

din categoria conflictelor de muncă, așa cum sunt acestea definite de art. 3

alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.

În ceea ce privește compunerea

instanței de judecată în această materie, art. 17 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, text modificat prin O.U.G. nr.

20 din 20 februarie 2002, prevede că în primă instanță, cauzele privind

conflictele de muncă se judecă de către un complet format din 2 judecători,

asistați de 2 magistrați consultanți, care participă la deliberare cu vot

consultativ.

La data de 14 august 2002, data

pronunțării sentinței civile nr. 1022, Tribunalul Harghita a soluționat

prezentul litigiu în complet constituit dintr-un singur judecător și fără

participarea magistraților consultanți, încălcând prevederile art. 17 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 92/1992, așa cum a fost modificată la 20 februarie 2002

prin O.U.G. nr. 20/2002.

Excepția greșitei compuneri a

completului de judecată de la instanța de fond a fost pusă în discuția părților

de către Înalta Curte, din oficiu, în ședința publică din 3 decembrie 2004.

Față de caracterul imperativ al

normelor de procedură care reglementează compunerea completelor de judecată, a

căror încălcare atrage nulitatea hotărârii, urmează ca pe acest temei să se

admită recursul în anulare, să se caseze hotărârile atacate și să se trimită

cauza la Tribunalul Harghita pentru rejudecarea litigiului, cu respectarea

dispozițiilor legale evocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia nr.888/R din 8

noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, și sentința civilă

nr.1022 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita și trimite cauza spre

rejudecare la această din urmă instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 decembrie 2004.