ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7645/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la data de 7 martie 2003 la Tribunalul Călărași, reclamanta T.T. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Călărași, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 2743 din 26 septembrie 2002 emisă de Primarul municipiului Călărași și să-i fie restituit imobilul situat în Călărași, În motivarea contestației, reclamanta a arătat că, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului său soț T.D. a solicitat restituirea imobilului în litigiu dobândit în luna mai 1951 de T.D. (socrul său), cu actul de vânzare-cumpărare nr. 1017 din 22 mai 1951. A mai arătat că prin procesul verbal din 24 iulie 1951 imobilul în litigiu, care anterior fusese proprietatea lui M.G., cercetat pentru crime de război, a fost preluat de către stat, chiar dacă anterior fusese înstrăinat lui T.D.

Tribunalul Călărași, secția civilă, prin sentința nr. 1449 din 6 iunie 2003, a admis contestația, a anulat dispoziția nr. 2743/2002 emisă de Primarul municipiului Călărași obligându-l să se pronunțe asupra modalităților de restituire a imobilului solicitat de reclamantă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că din procesul verbal încheiat la 24 iulie 1951 din ordinul Tribunalului Ialomița, rezultă că au fost indisponibilizate bunurile numitului M.G., cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de Legea nr. 291/1947 privind criminalii de război. Or, art. 8 din Legea nr. 291/1947, prevedea indisponibilizarea bunurilor „învinuitului” ca o măsură asiguratorie luată pe parcursul cercetării penale, pentru a asigura achitarea de condamnat a amenzii stabilită în conformitate cu art. 3 alin. (3) din Legea nr. 191/1947, în caz de condamnare a acestuia.

A mai reținut instanța, că pârâtul în mod greșit a apreciat că actul de vânzare-cumpărare nr. 714 din 22 mai 1951 este nul de drept, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că M.G. a fost condamnat, pentru a opera dispozițiile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 291/1947. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Primăria municipiului Călărași, care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în temeiul art. 20 din Legea nr. 10/2001 și art. 71 din Legea nr. 215/2001, texte în baza cărora trebuia introdus în cauză Primarul municipiului Călărași și nu Primăria. În ceea ce privește fondul litigiului, a arătat că imobilul a fost preluat de stat pe numele lui M.G., situație în care numita T.T.

nu are calitate procesuală activă. Curtea de Apel București, secția a IV–a civilă, prin decizia nr. 973 din 26 mai 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de Primăria municipiului Călărași, cu motivarea că în proces a fost chemată Primăria municipiului Călărași prin primar, cel care a emis dispoziția nr. 2743 din 26 septembrie 2002, iar contestatoarea are calitate procesuală activă, față de împrejurarea că imobilul pe care îl revendică a aparținut soțului său pe care îl moștenește conform certificatului de moștenitor nr. 345 din 13 mai 1998. În ceea ce privește fondul litigiului, a constatat că actul de vânzare-cumpărare s-a încheiat la data de 22 mai 1951, eveniment la care s-a transferat și dreptul de proprietate în patrimoniul numitului T.D., socrul reclamantei, iar procesul verbal de inventariere și indisponibilizare s-a făcut la data de 24 iulie 1951, când imobilul nu se mai afla în patrimoniul numitului M.G.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria municipiului Călărași prin primar, întemeindu-l pe prevederile art. 30 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, susținând în minută, că imobilul notificat nu a fost preluat abuziv, întrucât prin sentința penală nr. 2185 din 6 iulie 1953 pronunțată de Tribunalul Capitalei, M.G. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani temniță grea pentru săvârșirea infracțiunii de crime împotriva umanității și confiscarea averii. Că, potrivit alin. (4) din Legea nr. 291 din 18 august 1947, transmisiunile de orice fel, făcute după 23 august 1944 referitoare la bunurile acuzaților condamnați la amenzi sunt nule de drept. Prin recursul declarat, A.E. a criticat ambele hotărâri, susținând că numita T.E.

nu are calitate procesuală activă în cauză, deoarece este nora lui T.D. și soția fiului acestuia, că imobilul în litigiu a aparținut tatălui său A.I. și că la acest moment este deținătoarea imobilului. Recursul declarat de numita A.E. este inadmisibil. Cadrul în care se desfășoară procesul este fixat de reclamant care, prin cererea de chemare în judecată indică între altele și persoana împotriva căreia se îndreaptă pretențiile sale, respectiv pârâtul. În speță, reclamanta a chemat în judecată Primăria municipiului Călărași, prin primar. Prin urmare, sunt subiecte ale recursului numai părțile litigante, adică cele care au participat la judecata în fond și apoi în apel. A.E. nu a figurat ca parte în proces astfel că recursul declarat este inadmisibil.

Recursul declarat de Primăria municipiului Călărași este nefondat. Prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate se înțeleg înscrisurile constatatoarea ale unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ, cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate. Sub acest aspect, contractul de vânzare-cumpărare nr. 714 din 22 mai 1951 autentificat sub nr. 1017/1951 constituie titlu de proprietate. La 24 iulie 1951, când imobilul a fost indisponibilizat vânzătorul nu era condamnat penal, iar dreptul de proprietate asupra imobilului s-a transferat la momentul încheierii contractului respectiv 22 mai 1951. Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de Primăria municipiului Călărași prin primar, urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de A.E. și ca nefondat recursul declarat de Primăria municipiului Călărași împotriva deciziei nr. 973 din 26 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV–a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2005.