ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7645/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la

data de 7 martie 2003 la Tribunalul Călărași, reclamanta T.T. a chemat în

judecată pe pârâtul Primarul municipiului Călărași, pentru ca prin hotărârea ce

se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 2743 din 26 septembrie

2002 emisă de Primarul municipiului Călărași și să-i fie restituit imobilul

situat în Călărași,

În motivarea contestației,

reclamanta a arătat că, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului său

soț T.D. a solicitat restituirea imobilului în litigiu dobândit în luna mai

1951 de T.D. (socrul său), cu actul de vânzare-cumpărare nr. 1017 din 22 mai

1951.

A mai arătat că prin procesul verbal

din 24 iulie 1951 imobilul în litigiu, care anterior fusese proprietatea lui

M.G., cercetat pentru crime de război, a fost preluat de către stat, chiar dacă

anterior fusese înstrăinat lui T.D.

Tribunalul Călărași, secția civilă,

prin sentința nr. 1449 din 6 iunie 2003, a admis contestația, a anulat

dispoziția nr. 2743/2002 emisă de Primarul municipiului Călărași obligându-l să

se pronunțe asupra modalităților de restituire a imobilului solicitat de

reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în esență, că din procesul verbal încheiat la 24 iulie 1951 din

ordinul Tribunalului Ialomița, rezultă că au fost indisponibilizate bunurile

numitului M.G., cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de Legea

nr. 291/1947 privind criminalii de război.

Or, art. 8 din Legea nr. 291/1947,

prevedea indisponibilizarea bunurilor „învinuitului” ca o măsură asiguratorie

luată pe parcursul cercetării penale, pentru a asigura achitarea de condamnat a

amenzii stabilită în conformitate cu art. 3 alin. (3) din Legea nr. 191/1947,

în caz de condamnare a acestuia.

A mai reținut instanța, că pârâtul

în mod greșit a apreciat că actul de vânzare-cumpărare nr. 714 din 22 mai 1951

este nul de drept, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că M.G. a fost

condamnat, pentru a opera dispozițiile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 291/1947.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Primăria municipiului Călărași, care a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive în temeiul art. 20 din Legea nr. 10/2001 și art. 71

din Legea nr. 215/2001, texte în baza cărora trebuia introdus în cauză Primarul

municipiului Călărași și nu Primăria.

În ceea ce privește fondul

litigiului, a arătat că imobilul a fost preluat de stat pe numele lui M.G.,

situație în care numita T.T. nu are calitate procesuală activă.

Curtea de Apel București, secția a

IV–a civilă, prin decizia nr. 973 din 26 mai 2004 a respins ca nefondat apelul

declarat de Primăria municipiului Călărași, cu motivarea că în proces a fost

chemată Primăria municipiului Călărași prin primar, cel care a emis dispoziția

nr. 2743 din 26 septembrie 2002, iar contestatoarea are calitate procesuală

activă, față de împrejurarea că imobilul pe care îl revendică a aparținut

soțului său pe care îl moștenește conform certificatului de moștenitor nr. 345

din 13 mai 1998.

În ceea ce privește fondul

litigiului, a constatat că actul de vânzare-cumpărare s-a încheiat la data de

22 mai 1951, eveniment la care s-a transferat și dreptul de proprietate în

patrimoniul numitului T.D., socrul reclamantei, iar procesul verbal de

inventariere și indisponibilizare s-a făcut la data de 24 iulie 1951, când

imobilul nu se mai afla în patrimoniul numitului M.G.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Primăria municipiului Călărași prin primar, întemeindu-l pe prevederile

art. 30 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, susținând în minută, că imobilul

notificat nu a fost preluat abuziv, întrucât prin sentința penală nr. 2185 din

6 iulie 1953 pronunțată de Tribunalul Capitalei, M.G. a fost condamnat la o

pedeapsă de 10 ani temniță grea pentru săvârșirea infracțiunii de crime

împotriva umanității și confiscarea averii.

Că, potrivit alin. (4) din Legea nr.

291 din 18 august 1947, transmisiunile de orice fel, făcute după 23 august 1944

referitoare la bunurile acuzaților condamnați la amenzi sunt nule de drept.

Prin recursul declarat, A.E. a

criticat ambele hotărâri, susținând că numita T.E. nu are calitate procesuală

activă în cauză, deoarece este nora lui T.D. și soția fiului acestuia, că

imobilul în litigiu a aparținut tatălui său A.I. și că la acest moment este

deținătoarea imobilului.

Recursul declarat de numita A.E.

este inadmisibil.

Cadrul în care se desfășoară

procesul este fixat de reclamant care, prin cererea de chemare în judecată

indică între altele și persoana împotriva căreia se îndreaptă pretențiile sale,

respectiv pârâtul.

În speță, reclamanta a chemat în

judecată Primăria municipiului Călărași, prin primar.

Prin urmare, sunt subiecte ale

recursului numai părțile litigante, adică cele care au participat la judecata

în fond și apoi în apel.

A.E. nu a figurat ca parte în proces

astfel că recursul declarat este inadmisibil.

Recursul declarat de Primăria

municipiului Călărași este nefondat.

Prin acte doveditoare ale dreptului

de proprietate se înțeleg înscrisurile constatatoarea ale unui act juridic

civil, jurisdicțional sau administrativ, cu efect constitutiv, translativ sau

declarativ de proprietate.

Sub acest aspect, contractul de

vânzare-cumpărare nr. 714 din 22 mai 1951 autentificat sub nr. 1017/1951

constituie titlu de proprietate.

La 24 iulie 1951, când imobilul a

fost indisponibilizat vânzătorul nu era condamnat penal, iar dreptul de

proprietate asupra imobilului s-a transferat la momentul încheierii

contractului respectiv 22 mai 1951.

Față de aceste considerente, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de Primăria municipiului

Călărași prin primar, urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul

declarat de A.E. și ca nefondat recursul declarat de Primăria municipiului

Călărași împotriva deciziei nr. 973 din 26 mai 2004 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a IV–a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2005.