ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3750/2003

Asupra recursului față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: S.D., S.A. și S.L. au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 923 din 3 iunie 2002 emisă de Primarul Municipiului Slobozia, prin care le-a fost respinsă cererea privind restituirea în natură a imobilului – casă și teren – situat în localitatea menționată. Tribunalul Ialomița, secția civilă, prin sentința nr. 966/F din 24 septembrie 2002, a admis contestația și a constatat că petentele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de titluri de valoare nominală sau acțiuni, pentru imobilul preluat de stat în baza Decretului de naționalizare nr. 92/1950, care nu poate fi restituit în natură întrucât construcția a fost demolată iar pe teren au fost construite blocuri de locuințe.

Investită cu soluționarea apelului declarat de Consiliul Local al Municipiului Slobozia, Curtea de Apel București, secția a III a civilă, prin decizia nr. 161 A din 17 martie 2003, l-a admis, a anulat sentința primei instanțe și a reținut cauza spre evocarea fondului. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut, pe de o parte, că certificatul de calitate de moștenitor prezentat de reclamanți nu face dovada deplină a calității lor de moștenitori ai defunctului T.A., pe numele căruia a operat naționalizarea, iar pe de altă parte, că prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei cu care a fost investită. Împotriva deciziei instanței de apel reclamanții au declarat recurs reiterând susținerile formulate în notificare și în contestația formulată împotriva soluției dată acesteia de către unitatea notificată.

Recursul nu este admisibil. Potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000, în cazul în care prima instanță a respins sau anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului și, instanța de apel, găsind apelul întemeiat a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă. În redactarea acestui text de lege, anterioară modificării lui prin O.U.G. nr. 138/2000, în situația în care prima instanță nu intra în cercetarea fondului, instanța de apel desființa hotărârea atacata și dispunea trimiterea cauzei, spre rejudecare, instantei de fond. Rațiunea modificării prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc.

civ. a fost aceea de a evita trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a putea fi asigurată judecarea cauzelor cu celeritate, posibilă, fără a fi private părțile de un grad de jurisdicție, datorată caracterului devolutiv al căii de atac a apelului. Evocarea fondului și judecarea procesului se realizează în înțelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului, și atât timp cât judecata nu a fost finalizată, prin hotărârea definitivă, astfel cum prevede art. 297 alin. (1) C. proc. civ., modificat prin O.U.G. nr. 138/2000, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

În atare situație, decizia prin care a fost anulată hotărârea apelată și a fost reținută cauza de către instanța de apel pentru judecarea în fond a cauzei are caracterul unei hotărâri parțiale și nu este deci susceptibilă de a fi atacată separat cu recurs, ci doar o data cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel, numai această ultimă hotărâre având caracter definitiv. Cum, în speță, recursul declarat de reclamanți are ca obiect o hotărâre parțială, el apare ca inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanții S.D., S.A. și S.L. împotriva deciziei nr. 161/A din 17 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a III a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 1 octombrie 2003