ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3750/2003

Asupra recursului față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

S.D.,

S.A. și S.L. au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 923 din 3 iunie

2002 emisă de Primarul Municipiului Slobozia, prin care le-a fost respinsă

cererea privind restituirea în natură a imobilului – casă și teren – situat în

localitatea menționată.

Tribunalul Ialomița, secția civilă, prin

sentința nr. 966/F din 24 septembrie 2002, a admis contestația și a constatat

că petentele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent sub formă

de titluri de valoare nominală sau acțiuni, pentru imobilul preluat de stat în

baza Decretului de naționalizare nr. 92/1950, care nu poate fi restituit în

natură întrucât construcția a fost demolată iar pe teren au fost construite

blocuri de locuințe.

Investită cu soluționarea apelului declarat de Consiliul

Local al Municipiului Slobozia, Curtea de Apel București, secția a III a

civilă, prin decizia nr. 161 A din 17 martie 2003, l-a admis, a anulat sentința

primei instanțe și a reținut cauza spre evocarea fondului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de control

judiciar a reținut, pe de o parte, că certificatul de calitate de moștenitor

prezentat de reclamanți nu face dovada deplină a calității lor de moștenitori

ai defunctului T.A., pe numele căruia a operat naționalizarea, iar pe de altă

parte, că prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei cu care a fost

investită.

Împotriva deciziei instanței de apel reclamanții

au declarat recurs reiterând susținerile formulate în notificare și în contestația

formulată împotriva soluției dată acesteia de către unitatea notificată.

Recursul nu este admisibil.

Potrivit art. 297 alin. (1) C. proc.

civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000, în cazul în care

prima instanță a respins sau anulat cererea de chemare în judecată fără a intra

în cercetarea fondului și, instanța de apel, găsind apelul întemeiat a anulat

hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul, pronunțând o hotărâre

definitivă.

În redactarea acestui text de lege,

anterioară modificării lui prin O.U.G. nr. 138/2000, în situația în care prima

instanță nu intra în cercetarea fondului, instanța de apel desființa hotărârea

atacata și dispunea trimiterea cauzei, spre rejudecare, instantei de fond.

Rațiunea modificării prevederilor

art. 297 alin. (1) C. proc. civ. a fost aceea de a evita trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de fond, pentru a putea fi asigurată judecarea cauzelor

cu celeritate, posibilă, fără a fi private părțile de un grad de jurisdicție,

datorată caracterului devolutiv al căii de atac a apelului.

Evocarea fondului și judecarea

procesului se realizează în înțelesul devolutiv specific căii ordinare de atac

a apelului, și atât timp cât judecata nu a fost finalizată, prin hotărârea

definitivă, astfel cum prevede art. 297 alin. (1) C. proc. civ., modificat prin

O.U.G. nr. 138/2000, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

În atare situație, decizia prin care

a fost anulată hotărârea apelată și a fost reținută cauza de către instanța de

apel pentru judecarea în fond a cauzei are caracterul unei hotărâri parțiale și

nu este deci susceptibilă de a fi atacată separat cu recurs, ci doar o data cu

hotărârea prin care se finalizează judecata în apel, numai această ultimă

hotărâre având caracter definitiv.

Cum, în speță, recursul declarat de

reclamanți are ca obiect o hotărâre parțială, el apare ca inadmisibil și va fi

respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul

declarat de reclamanții S.D., S.A. și S.L. împotriva deciziei nr. 161/A din 17

martie 2003 a Curții de Apel București, secția a III a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi

1 octombrie 2003