ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5742/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 389/F din 4

noiembrie 2003, Tribunalul Ialomița a respins cererea formulată de petenții S.D.,

S.A. și S.L., în contradictoriu cu Primăria Slobozia.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că prin dispoziția nr. 303 din 31 iulie 2001,

Primarul municipiului Slobozia a respins cererea de restituire în natură a

suprafeței de 440 mp teren, situată în Slobozia, lângă gara Slobozia, motivat

de faptul că autorul acestora nu a fost proprietarul terenului solicitat de

titularii cererii de restituire.

Reține instanța de fond că, potrivit

actului de vânzare-cumpărare din 18 noiembrie 1926, A.D.M. a cumpărat, prin

licitație publică, de la Primăria orașului Slobozia, suprafața de 440 mp teren,

reprezentând lotul nr. 402 din planul de parcelare al orașului Slobozia, însă

nu rezultă că petenții ar fi succesorii străbunicii lor I.M.A. și nu s-a

stabilit situația juridică a terenului după cumpărarea la licitație publică.

Apelul declarat de reclamanți

împotriva acestei hotărâri a fost respins de Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 388/A din 1 martie 2004, instanța de apel reținând că

apelanții, cu certificatul de moștenitor nr. 90/2001, au făcut dovada că sunt

moștenitorii defunctului S.I., însă nu s-a dovedit care este situația juridică

a terenului a cărui restituire se cere.

Terenul cumpărat de A.M. la

licitație publică, în anul 1926, în suprafață de 440 mp, a fost vândut în anul

1934 autorului reclamanților, S.I., dar, potrivit contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 499/1965, acesta a vândut numitului S.A.

suprafața de 259 mp teren și construcția aflată pe teren, situate în Slobozia.

Se mai reține, că adresa emisă de

Arhivele Statului, depusă la dosar de apelanți, nu face dovada dreptului

acestora pentru terenul amplasat lângă gara Slobozia, cerut prin acțiune. Actul

atestă faptul că S.I. a figurat doar cu o suprafață de 0,04 ha curți și

clădiri, iar prin dispoziția contestată cererea formulată de apelanta S.D. a

fost respinsă cu motivarea că autorul acesteia a vândut întreaga proprietate

numitei S.S., prin două contracte de vânzare-cumpărare.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs reclamanții, care, fără să invoce vreun motiv de recurs, susțin

că în mod greșit, prin dispoziția contestată, Primarul municipiului Slobozia

„îl plasează pe S.I. și pe ei pe un teren cu casă care a aparținut bunicului și

bunicii, S.P., vândut lui S.A. în anul 1965”.

Recurenții arată care sunt

suprafețele de teren care au aparținut numitului S.I., unde erau amplasate

imobilele deținute de acesta și cum au fost predate bunurile Primăriei

municipiului Slobozia și Cooperativei orașului Slobozia și susțin că trebuie ca

pârâtei să i se ceară să depună probe în acest sens, pentru că suprafețele de

teren fiind predate de S.I., nu era necesar să facă dovada că sunt moștenitorii

străbunicii lor.

Susțin recurenții, că dreptul de

proprietate al bunicului lor a fost dovedit cu actele depuse la dosar și că

terenul este preluat abuziv, iar în finalul declarației de recurs invocă art.

299–316 C. proc. civ. și mai multe texte din Constituția României și din Legea

nr. 10/2001.

Recursul este nul.

Potrivit art. 302

1

lit. c)

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că

motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art.

303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul

termenului de recurs, motivele de recurs sunt arătate limitativ de art. 304

pct. 1–10 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că

recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția

cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

Potrivit legii, nu constituie motiv

de recurs orice nemulțumire a părții. A motiva recursul înseamnă, pe de o

parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea

acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al

instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

În prezenta cauză,

reclamanții-recurenți, cărora hotărârea atacată le-a fost comunicată la data de

11 martie 2004, în declarația de recurs, înregistrată la data de 23 martie

2004, invocă toate articolele din Codul de procedură civilă privitoare la

recurs, fără să indice vreun motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., și nu formulează critici care să facă posibilă încadrarea într-unul

din motivele de recurs prevăzute expres și limitativ de lege.

Recurenții își exprimă nemulțumirea

pentru soluția respingerii contestației, fac afirmații generale că au făcut

dovada cu actele depuse la dosar că autorul lor a deținut mai multe suprafețe de

teren și susțin că terenul care face obiectul contestației a fost preluat în

mod abuziv.

Aceste susțineri cu caracter

general, imprecise și nestructurate din punct de vedere juridic nu permit

încadrarea în motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Ele au semnificația

unei erori în care, în opinia recurenților, s-ar fi aflat instanțele datorită

aprecierii greșite a probelor administrate în cauză.

Or, ca efect al abrogării art. 304

pct. 11 C. proc. civ., referitor la întemeierea hotărârii pe o greșeală gravă

de fapt decurgând dintr-o apreciere greșită a probelor administrate, prin O.U.G.

nr. 138/2000, aceste critici nu se mai încadrează în vreunul din motivele de

recurs prevăzute de lege.

Prin urmare, constatându-se că

recurenții nu s-au conformat exigențelor cerute de art. 302

1

lit. c)

și art. 303 alin. (1) C. proc. civ. și că nu sunt motive de ordine publică

pentru a se aplica dispozițiile înscrise în art. 306 alin. (2) C. proc. civ.,

recursul, care poate fi analizat numai în cadrul motivelor expres prevăzute de

art. 304 pct. 1–10 C. proc. civ., va fi constatat nul, conform art. 306 alin. (1)

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de reclamanții

S.D., S.A. și S.L. împotriva deciziei civile nr. 388/A din 1 martie 2004 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2005.