ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6557/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 22 aprilie 2002, reclamanții S.D., S.A., S.L., în calitate de moștenitori ai defunctului T.A.(A.T.) au contestat dispoziția nr. 351 din 7 martie 2002 emisă de Primarul Municipiului Slobozia, prin care s-a respins cererea lor de restituire în natură a imobilului (casă și teren de 193 mp) situat în Slobozia. Contestatorii au solicitat ca primăria să se conformeze dispoziției art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit căreia, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului este obligat ca prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului, ofertă pe care primăria nu a făcut-o.

Tribunalul Ialomița, prin sentința civilă nr. 692 din 27 iunie 2002, a admis contestația reclamanților, a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent a imobilului, casă de locuit și teren aferent de 193 mp, situat în Slobozia, constând în titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital. A fost obligat Primarul Municipiului Slobozia să emită dispoziție cuprinzând oferta de restituire prin echivalent corespunzător valorii bunurilor expropriate.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că imobilul a aparținut autorului reclamanților, a trecut la stat în baza Decretului nr. 224/1951 și a hotărârii Tribunalului Slobozia nr. 81/1952, fapt ce rezultă din adeverința nr. 2356 din 28 mai 2001 a SC U. SA, iar procesul-verbal din 18 iunie 1952 atestă naționalizarea imobilului în baza Decretului nr. 92/1950 și această măsură de “expropriere abuzivă” este confirmată prin anexa la H.C.M. nr. 583/1958, prin care se încuviințează executarea silită și trecerea imobilului în proprietatea statului, construcția fiind demolată în 1983. Instanța a conchis că în temeiul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 reclamanții sunt îndreptățiți să li se facă ofertă de restituire prin echivalent a imobilului prin dispoziție motivată, ofertă care nu a fost făcută de pârât.

Apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Slobozia împotriva sentinței a fost respins de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 409/A din 23 octombrie 2002. Instanța de apel a înlăturat critica pârâtului formulată în sensul că procesul verbal de propunere pentru naționalizare din 18 iunie 1953 nu dovedește calitatea de proprietar a autorului T.A. asupra imobilului din litigiu, invocând adresa nr. 2356/28 mai 2001 a SC U. SA și a respins critica potrivit căreia reclamanții nu au făcut dovada că neplata impozitelor s-a datorat unor motive independente de autorul lor, așa cum prevede art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001, argumentând că fie a fost preluat cu titlu fie fără titlu valabil, concluzia este că imobilul a fost preluat abuziv, situația de fapt se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs pârâtul Consiliul local al Municipiului Slobozia. În motivarea lui, recurentul susține că nu s-a stabilit calitatea de proprietar al autorului intimaților reclamanți asupra imobilului, procesul-verbal din 18 iunie 1953 privind naționalizarea imobilelor conform Decretului nr. 92/1950 nu constituie o dovadă în sensul art. 22 din Legea nr. 10/2001. Se cere casarea hotărârii și reținerea cauzei spre rejudecare. Recursul declarat de pârât este întemeiat pentru motivele și în limitele ce se vor expune. Pentru a obține măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită va depune actele doveditoare ale dreptului de proprietate, conform art. 22 din lege, privind imobilul pretins.

Intimații reclamanți nu au făcut această dovadă, nici unul dintre înscrisurile depuse nu atestă că autorul lor a fost titularul dreptului de proprietate, iar instanța de apel, deși chemată să dea răspuns acestei critici formulate în apel de recurent, nu s-a pronunțat asupra ei, întrucât referirea în decizie la adresa nr. 2356/2001 a SC U. SA nu aduce nici o lămurire, în cuprinsul ei nu se face amintire despre proprietarul imobilului. De asemenea este nelămurită modalitatea de preluare a imobilului, temeiul care a stat la baza preluării. Actele dosarului se referă la naționalizarea conform Decretului nr. 92/1950 (dosarul de fond), altele la hotărârea nr. 81/1952 a Tribunalului Slobozia și Decretul nr. 224/1951 (același dosar), iar un alt act amintește de exproprierea imobilului.

Aspectul se impune a fi clarificat, cu atât mai mult că în cazul preluării în baza art. 2 lit. d) este necesară dovada neplății impozitelor din motive independente de voința proprietarului. Se va verifica respectarea de către intimați a dispoziției art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privitor la comunicarea notificării prin executorul judecătoresc, la dosar se află notificarea dar nu și comunicarea acesteia prin executorul judecătoresc. Așadar, recursul declarat de pârât se va admite, se va casa cu trimitere hotărârea atacată, instanța în rejudecare va dispune administrarea probelor și examinarea mijloacelor de apărare formulate, pentru stabilirea situației reale de fapt, instanța având în vedere considerentele prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Slobozia împotriva deciziei nr. 409 A din 23 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe în vederea rejudecării apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2004.