ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6557/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22

aprilie 2002, reclamanții S.D., S.A., S.L., în calitate de moștenitori ai

defunctului T.A.(A.T.) au contestat dispoziția nr. 351 din 7 martie 2002 emisă

de Primarul Municipiului Slobozia, prin care s-a respins cererea lor de

restituire în natură a imobilului (casă și teren de 193 mp) situat în Slobozia.

Contestatorii au solicitat ca

primăria să se conformeze dispoziției art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

potrivit căreia, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul

imobilului este obligat ca prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată

să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent,

corespunzătoare valorii imobilului, ofertă pe care primăria nu a făcut-o.

Tribunalul Ialomița, prin sentința

civilă nr. 692 din 27 iunie 2002, a admis contestația reclamanților, a

constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea prin măsuri

reparatorii în echivalent a imobilului, casă de locuit și teren aferent de 193

mp, situat în Slobozia, constând în titluri de valoare nominală folosite în

procesul de privatizare sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe

piața de capital.

A fost obligat Primarul Municipiului

Slobozia să emită dispoziție cuprinzând oferta de restituire prin echivalent

corespunzător valorii bunurilor expropriate.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că imobilul a aparținut autorului reclamanților, a trecut la stat în

baza Decretului nr. 224/1951 și a hotărârii Tribunalului Slobozia nr. 81/1952,

fapt ce rezultă din adeverința nr. 2356 din 28 mai 2001 a SC U. SA, iar

procesul-verbal din 18 iunie 1952 atestă naționalizarea imobilului în baza

Decretului nr. 92/1950 și această măsură de “expropriere abuzivă” este

confirmată prin anexa la H.C.M. nr. 583/1958, prin care se încuviințează

executarea silită și trecerea imobilului în proprietatea statului, construcția

fiind demolată în 1983.

Instanța a conchis că în temeiul

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 reclamanții sunt îndreptățiți să li se

facă ofertă de restituire prin echivalent a imobilului prin dispoziție

motivată, ofertă care nu a fost făcută de pârât.

Apelul declarat de pârâtul Consiliul

Local al Municipiului Slobozia împotriva sentinței a fost respins de Curtea de

Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 409/A din 23 octombrie 2002.

Instanța de apel a înlăturat critica

pârâtului formulată în sensul că procesul verbal de propunere pentru

naționalizare din 18 iunie 1953 nu dovedește calitatea de proprietar a

autorului T.A. asupra imobilului din litigiu, invocând adresa nr. 2356/28 mai

2001 a SC U. SA și a respins critica potrivit căreia reclamanții nu au făcut

dovada că neplata impozitelor s-a datorat unor motive independente de autorul

lor, așa cum prevede art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001, argumentând că fie a

fost preluat cu titlu fie fără titlu valabil, concluzia este că imobilul a fost

preluat abuziv, situația de fapt se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel a declarat recurs pârâtul Consiliul local al Municipiului Slobozia.

În motivarea lui, recurentul susține

că nu s-a stabilit calitatea de proprietar al autorului intimaților reclamanți

asupra imobilului, procesul-verbal din 18 iunie 1953 privind naționalizarea

imobilelor conform Decretului nr. 92/1950 nu constituie o dovadă în sensul art.

22 din Legea nr. 10/2001.

Se cere casarea hotărârii și

reținerea cauzei spre rejudecare.

Recursul declarat de pârât este

întemeiat pentru motivele și în limitele ce se vor expune.

Pentru a obține măsurile reparatorii

prevăzute de Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită va depune actele

doveditoare ale dreptului de proprietate, conform art. 22 din lege, privind

imobilul pretins.

Intimații reclamanți nu au făcut această

dovadă, nici unul dintre înscrisurile depuse nu atestă că autorul lor a fost

titularul dreptului de proprietate, iar instanța de apel, deși chemată să dea

răspuns acestei critici formulate în apel de recurent, nu s-a pronunțat asupra

ei, întrucât referirea în decizie la adresa nr. 2356/2001 a SC U. SA nu aduce

nici o lămurire, în cuprinsul ei nu se face amintire despre proprietarul

imobilului.

De asemenea este nelămurită

modalitatea de preluare a imobilului, temeiul care a stat la baza preluării.

Actele dosarului se referă la naționalizarea conform Decretului nr. 92/1950

(dosarul de fond), altele la hotărârea nr. 81/1952 a Tribunalului Slobozia și

Decretul nr. 224/1951 (același dosar), iar un alt act amintește de exproprierea

imobilului.

Aspectul se impune a fi clarificat,

cu atât mai mult că în cazul preluării în baza art. 2 lit. d) este necesară

dovada neplății impozitelor din motive independente de voința proprietarului.

Se va verifica respectarea de către

intimați a dispoziției art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privitor la

comunicarea notificării prin executorul judecătoresc, la dosar se află

notificarea dar nu și comunicarea acesteia prin executorul judecătoresc.

Așadar, recursul declarat de pârât

se va admite, se va casa cu trimitere hotărârea atacată, instanța în rejudecare

va dispune administrarea probelor și examinarea mijloacelor de apărare

formulate, pentru stabilirea situației reale de fapt, instanța având în vedere

considerentele prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Consiliul Local al Municipiului Slobozia împotriva deciziei nr. 409 A din 23

octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, pe care o

casează și trimite cauza aceleiași instanțe în vederea rejudecării apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2004.