ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5730/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 4 iunie 2002 reclamantul C.M. a chemat în judecată pe pârâta SC T. SA Călărași pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată, în temeiul art. 23 din Legea nr. 10/2001, să emită decizie de restituire în natură a imobilului situat în Călărași, compus din construcție și teren de 400 mp, iar în caz de refuz, pârâta să fie obligată la plata de daune cominatorii. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, în calitate de moștenitor al defunctei A.E. a notificat, conform Legii nr. 10/2001, Prefectura Călărași, în scopul restituirii imobilului. Ulterior, Prefectura Călărași, a înaintat notificarea pârâtei SC T. SA Călărași, devenită între timp S.P.C.T.A.F.L.

Călărași, care a refuzat să răspundă sesizării. Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Călărași, prin sentința civilă nr. 1459 din 11 octombrie 2002, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC T. SA Călărași și a respins acțiunea reclamantului în temeiul acestui considerent. Apelul promovat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 59 din 14 februarie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV – a civilă. Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut și motivat că potrivit Legii nr. 10/2001 cererea de restituire a unui imobil sau pentru acordarea de despăgubiri se soluționează de către unitatea deținătoare, care, în accepțiunea legii este numai unitatea proprietară a imobilului și nu aceea care îl deține cu un alt titlu (posesor, detentor precar sau administrator).

Or, în speță, s-a dovedit că unitatea deținătoare este Primăria Călărași și nu pârâta chemată în judecată, astfel că introducerea în cauză a altor persoane decât cele indicate în cererea de chemare în judecată, care nu a fost modificată ori completată în termenul și condițiile stipulate de art. 132 C. proc. civ., este de neadmis. Împotriva deciziei dată în apel prin care s-a păstrat sentința tribunalului, în termen legal a declarat recurs reclamantul C.M. care a criticat hotărârile pronunțate în cauză în temeiul următoarelor motive de casare: hotărârile nu cuprind motivele pe care se sprijină; instanțele erau obligate să introducă în cauză, din oficiu, Primăria Municipiului Călărași, cu atât mai mult cu cât o parte din terenul revendicat (200 mp) a fost înstrăinată unui terț: greșit s-a reținut lipsa calității procesuale pasive a pârâtei SC T. SA Călărași cât timp această societate deține de fapt terenul; pârâta chemată în judecată are personalitate juridică.

Recursul reclamantului nu este fondat. Prin notificări separate, adresate Prefecturii Călărași, și pârâtei SC T. SA, reclamantul, împreună cu alte patru persoane, T.M., C.C., C.V. și B.A., au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în Municipiul Călărași, compus din construcție și teren în suprafață de 400 mp (înscrisurile de la dosar de fond). Efectuând verificări corespunzătoare și respectând dispozițiile art. 25 alin. (5) și art. 2 din Legea nr. 10/2001, Prefectura județului Călărași, prin adresele nr. 3548 și nr. 3550 din 25 septembrie 2001 (dosar de fond) a comunicat notificanților că Prefectura ar fi fost competentă să soluționeze sesizarea numai în cazul în care persoanele îndreptățite solicitau sau optau pentru acordarea de despăgubiri, iar cum acestea cer restituirea în natură a nemișcătorului, notificarea a fost îndreptată la Primăria Municipiului Călărași, persoană deținătoare, în sensul legii.

La rândul său, sesizat cu notificarea înaintată de Prefectura Călărași, Primarul Municipiului Călărași a emis dispoziția nr. 1754 din 27 iunie 2002 (dosar de fond) prin care a hotărât restituirea în natură către reclamant și către celelalte patru persoane notificante a imobilului situat în municipiul Călărași, compus din construcție și teren de 200 mp. Deși recurentul-reclamant nu o declară in terminis , nemulțumirea sa nu rezidă în neobligarea pârâtei SC T. SA la restituirea nemișcătorului, ci la împrejurarea că Primăria Călărași a restituit doar suprafața de 200 mp din terenul de 400 mp cât se pretinde că ar fi avut în proprietate autoarea A.E. Or, atare nemulțumire putea fi reclamată în justiție în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001, reclamantul-recurent având obligația, la rându-i, să respecte termenele și condițiile impuse de textul citat pentru a avea succes în demersul său judiciar.

Cum pârâta chemată în judecată de către reclamant nu este în sensul legii persoană deținătoare și cum instanțele nu puteau introduce din oficiu în cauză alte persoane decât pe aceea chemată în judecată, se constată că ele au dat o corectă rezolvare chestiunii discutate, calitatea procesuală pasivă a SC T. SA Călărași. Față de cele ce preced și care vor completa considerentele celor două hotărâri date în cauză, recursul reclamantului se privește ca nefondat și va fi soluționat în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.M. împotriva deciziei nr. 59 din 14 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV – a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2004.