ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5730/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 4 iunie 2002 reclamantul

C.M. a chemat în judecată pe pârâta SC T. SA Călărași pentru ca prin hotărârea

ce se va pronunța să fie obligată, în temeiul art. 23 din Legea nr. 10/2001, să

emită decizie de restituire în natură a imobilului situat în Călărași, compus

din construcție și teren de 400 mp, iar în caz de refuz, pârâta să fie obligată

la plata de daune cominatorii.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că, în calitate de moștenitor al defunctei A.E. a notificat, conform

Legii nr. 10/2001, Prefectura Călărași, în scopul restituirii imobilului.

Ulterior, Prefectura Călărași, a înaintat notificarea pârâtei SC T. SA

Călărași, devenită între timp S.P.C.T.A.F.L. Călărași, care a refuzat să

răspundă sesizării.

Investit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Călărași, prin sentința civilă nr. 1459 din 11 octombrie 2002, a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC T. SA

Călărași și a respins acțiunea reclamantului în temeiul acestui considerent.

Apelul promovat de reclamant

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 59 din

14 februarie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV – a

civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanțele

au reținut și motivat că potrivit Legii nr. 10/2001 cererea de restituire a

unui imobil sau pentru acordarea de despăgubiri se soluționează de către

unitatea deținătoare, care, în accepțiunea legii este numai unitatea

proprietară a imobilului și nu aceea care îl deține cu un alt titlu (posesor,

detentor precar sau administrator). Or, în speță, s-a dovedit că unitatea

deținătoare este Primăria Călărași și nu pârâta chemată în judecată, astfel că

introducerea în cauză a altor persoane decât cele indicate în cererea de

chemare în judecată, care nu a fost modificată ori completată în termenul și

condițiile stipulate de art. 132 C. proc. civ., este de neadmis.

Împotriva deciziei dată în apel prin

care s-a păstrat sentința tribunalului, în termen legal a declarat recurs

reclamantul C.M. care a criticat hotărârile pronunțate în cauză în temeiul

următoarelor motive de casare: hotărârile nu cuprind motivele pe care se

sprijină; instanțele erau obligate să introducă în cauză, din oficiu, Primăria

Municipiului Călărași, cu atât mai mult cu cât o parte din terenul revendicat

(200 mp) a fost înstrăinată unui terț: greșit s-a reținut lipsa calității

procesuale pasive a pârâtei SC T. SA Călărași cât timp această societate deține

de fapt terenul; pârâta chemată în judecată are personalitate juridică.

Recursul reclamantului nu este

fondat.

Prin notificări separate, adresate

Prefecturii Călărași, și pârâtei SC T. SA, reclamantul, împreună cu alte patru

persoane, T.M., C.C., C.V. și B.A., au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001,

restituirea în natură a imobilului situat în Municipiul Călărași, compus din

construcție și teren în suprafață de 400 mp (înscrisurile de la dosar de fond).

Efectuând verificări corespunzătoare

și respectând dispozițiile art. 25 alin. (5) și art. 2 din Legea nr. 10/2001,

Prefectura județului Călărași, prin adresele nr. 3548 și nr. 3550 din 25

septembrie 2001 (dosar de fond) a comunicat notificanților că Prefectura ar fi

fost competentă să soluționeze sesizarea numai în cazul în care persoanele

îndreptățite solicitau sau optau pentru acordarea de despăgubiri, iar cum

acestea cer restituirea în natură a nemișcătorului, notificarea a fost

îndreptată la Primăria Municipiului Călărași, persoană deținătoare, în sensul

legii.

La rândul său, sesizat cu

notificarea înaintată de Prefectura Călărași, Primarul Municipiului Călărași a

emis dispoziția nr. 1754 din 27 iunie 2002 (dosar de fond) prin care a hotărât

restituirea în natură către reclamant și către celelalte patru persoane

notificante a imobilului situat în municipiul Călărași, compus din construcție

și teren de 200 mp.

Deși recurentul-reclamant nu o

declară

in terminis

, nemulțumirea sa nu rezidă în neobligarea pârâtei SC

T. SA la restituirea nemișcătorului, ci la împrejurarea că Primăria Călărași a

restituit doar suprafața de 200 mp din terenul de 400 mp cât se pretinde că ar

fi avut în proprietate autoarea A.E.

Or, atare nemulțumire putea fi

reclamată în justiție în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001,

reclamantul-recurent având obligația, la rându-i, să respecte termenele și

condițiile impuse de textul citat pentru a avea succes în demersul său

judiciar.

Cum pârâta chemată în judecată de

către reclamant nu este în sensul legii persoană deținătoare și cum instanțele

nu puteau introduce din oficiu în cauză alte persoane decât pe aceea chemată în

judecată, se constată că ele au dat o corectă rezolvare chestiunii discutate,

calitatea procesuală pasivă a SC T. SA Călărași.

Față de cele ce preced și care vor

completa considerentele celor două hotărâri date în cauză, recursul

reclamantului se privește ca nefondat și va fi soluționat în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul C.M. împotriva deciziei nr. 59 din 14 februarie 2003 a Curții de

Apel București, secția a IV – a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2004.