ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3502/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 990 din 24 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Călărași a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă M.S., a fost dispusă anularea deciziei nr. 5098 din 11 august 2003 emisă de SC A. SA Călărași, a fost obligată aceasta să emită o nouă decizie, care să continue oferta de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului solicitat de reclamantă, a fost omologat raportul de contraexpertiză efectuat în cauză, a fost stabilită valoarea imobilului la suma de 245.903.000 lei, sumă incluzând valoarea construcțiilor și a suprafeței de 400 mp teren aferent morii și a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 7.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta, în calitatea de succesoare defunctului M.C., a notificat pe pârâtă să emită o decizie prin care să-i restituie în natură, imobilul donat de tatăl său statului, donație constatată nulă prin hotărâre judecătorească, că prin sentința civilă nr. 1211/2003 a Tribunalul Călărași, pârâta a fost obligată să emită o decizie prin care să soluționeze notificarea reclamantei, că aceasta a emis decizia nr. 5098/2003 prin care a refuzat restituirea în natură a imobilului, imobil care, potrivit expertizelor efectuate în cauză este înglobat în construcția actuală, ce are o suprafață construită mult mai mare decât vechea moară și o altă destinație, situație în care nu este posibilă restituirea lui în natură, dar că este îndreptățită la ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului solicitat de reclamantă.

Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 25/A din 13 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă. Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs pârâta susținând, în esență, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției decăderii din dreptul de a fi solicitate măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, datorită depășirii termenului prevăzut în art. 21 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, că reclamata nu a notificat-o pentru 4000 mp teren, remiză și atelier mecanic, care nu au existat în patrimoniul său, că în actul de donație este menționată doar suprafața de 220 mp teren, că pârâta a fost privatizată în 1998, cu respectarea legislației în vigoare, actul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 215/1998 fiind încheiat cu bună credință, situație în care sunt aplicabile prevederile art. 46 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 și că, A.V.A.S.

trebuie să o despăgubească pe reclamantă. Recursul este nefondat. Prin sentința civilă nr. 1211 din 16 mai 2003, pronunțată de Tribunalul Călărași a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta M.S., a fost obligată pârâta SC A. SA Călărași să emită decizie privind soluționarea notificării nr. 2963 din 2 iulie 2001 comunicată de reclamantă pârâtei prin executor judecătoresc și a fost respinsă acțiunea privind obligarea A.P.A.P.S. București, în prezent A.V.A.S., de a emite o atare decizie. Prin această sentință au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, atât obligativitatea pentru pârâtă de a soluționa notificarea reclamantei prin decizie motivată, cât și lipsa calității procesuale pasive a A.V.A.S.

În atare situație, sunt nefondate criticile referitoare la decăderea reclamantei din dreptul de a solicita măsuri reparatorii și la calitatea procesuală pasivă. Critica referitoare la suprafața terenului este, de asemenea, neîntemeiată, instanțele reducând solicitarea reclamantei privitoare la teren, de la 4400 mp, la 400 mp, teren aferent fostei mori, iar valoarea acestuia și a construcțiilor solicitate de reclamantă a fost corect stabilită pe baza raportului de nouă expertiză tehnică. Cum în cauză nu a fost solicitată constatarea nulității actului de vânzare-cumpărare acțiuni la care se referă recurenta, în cauză nu-și găsesc aplicațiunea prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Ca cererea intimatei, conform art. 274 C. proc. civ., recurenta urmează a fi obligată la plata sumei de 3500 RON, cheltuieli de judecată suportate în recurs, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. Călărași SA împotriva deciziei civile nr. 25/A din 13 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Obligă recurenta la plata sumei de 3.500 RON față de intimata-reclamantă M.S. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2006.