ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3502/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 990 din 24

septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Călărași a fost admisă în parte

acțiunea formulată de reclamantă M.S., a fost dispusă anularea deciziei nr. 5098

din 11 august 2003 emisă de SC A. SA Călărași, a fost obligată aceasta să emită

o nouă decizie, care să continue oferta de restituire prin echivalent,

corespunzătoare valorii imobilului solicitat de reclamantă, a fost omologat raportul

de contraexpertiză efectuat în cauză, a fost stabilită valoarea imobilului la

suma de 245.903.000 lei, sumă incluzând valoarea construcțiilor și a suprafeței

de 400 mp teren aferent morii și a fost obligată pârâta să-i plătească

reclamantei suma de 7.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta, în calitatea de succesoare defunctului M.C., a

notificat pe pârâtă să emită o decizie prin care să-i restituie în natură,

imobilul donat de tatăl său statului, donație constatată nulă prin hotărâre

judecătorească, că prin sentința civilă nr. 1211/2003 a Tribunalul Călărași,

pârâta a fost obligată să emită o decizie prin care să soluționeze notificarea

reclamantei, că aceasta a emis decizia nr. 5098/2003 prin care a refuzat

restituirea în natură a imobilului, imobil care, potrivit expertizelor

efectuate în cauză este înglobat în construcția actuală, ce are o suprafață

construită mult mai mare decât vechea moară și o altă destinație, situație în

care nu este posibilă restituirea lui în natură, dar că este îndreptățită la

ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului

solicitat de reclamantă.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 25/A din

13 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a

civilă.

Împotriva susmenționatei decizii a

declarat recurs pârâta susținând, în esență, că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra excepției decăderii din dreptul de a fi solicitate măsuri

reparatorii în natură sau prin echivalent, datorită depășirii termenului

prevăzut în art. 21 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, că reclamata nu a notificat-o

pentru 4000 mp teren, remiză și atelier mecanic, care nu au existat în

patrimoniul său, că în actul de donație este menționată doar suprafața de 220

mp teren, că pârâta a fost privatizată în 1998, cu respectarea legislației în

vigoare, actul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 215/1998 fiind încheiat cu bună

credință, situație în care sunt aplicabile prevederile art. 46 pct. 2 din Legea

nr. 10/2001 și că, A.V.A.S. trebuie să o despăgubească pe reclamantă.

Recursul este nefondat.

Prin sentința civilă nr. 1211 din 16

mai 2003, pronunțată de Tribunalul Călărași a fost admisă acțiunea formulată de

reclamanta M.S., a fost obligată pârâta SC A. SA Călărași să emită decizie

privind soluționarea notificării nr. 2963 din 2 iulie 2001 comunicată de

reclamantă pârâtei prin executor judecătoresc și a fost respinsă acțiunea

privind obligarea A.P.A.P.S. București, în prezent A.V.A.S., de a emite o atare

decizie.

Prin această sentință au fost

stabilite cu autoritate de lucru judecat, atât obligativitatea pentru pârâtă de

a soluționa notificarea reclamantei prin decizie motivată, cât și lipsa

calității procesuale pasive a A.V.A.S.

În atare situație, sunt nefondate

criticile referitoare la decăderea reclamantei din dreptul de a solicita măsuri

reparatorii și la calitatea procesuală pasivă.

Critica referitoare la suprafața

terenului este, de asemenea, neîntemeiată, instanțele reducând solicitarea reclamantei

privitoare la teren, de la 4400 mp, la 400 mp, teren aferent fostei mori, iar

valoarea acestuia și a construcțiilor solicitate de reclamantă a fost corect

stabilită pe baza raportului de nouă expertiză tehnică.

Cum în cauză nu a fost solicitată

constatarea nulității actului de vânzare-cumpărare acțiuni la care se referă

recurenta, în cauză nu-și găsesc aplicațiunea prevederile art. 46 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001.

În consecință, recursul urmează a fi

respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Ca cererea intimatei, conform art. 274

C. proc. civ., recurenta urmează a fi obligată la plata sumei de 3500 RON,

cheltuieli de judecată suportate în recurs, reprezentând onorariu de avocat,

conform chitanței depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC A. Călărași SA împotriva deciziei civile nr. 25/A din 13

ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Obligă recurenta la plata sumei de

3.500 RON față de intimata-reclamantă M.S.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 3 aprilie 2006.