ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 925/2004

Asupra recursului în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 3 iulie 2002, C.C. a chemat în

judecată Tribunalul Harghita și Ministerul Justiției, solicitând obligarea

pârâților la restituirea sumei de bani încasată nedrept prin reținerea

procentului de 7% din veniturile brute de natură salarială cu titlu de

contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate, pentru perioada

anterioară datei de 29 martie 2001 cu aplicarea dobânzii legale sumei aferente,

calculată potrivit O.G. nr. 9/2000, cu privire la nivelul dobânzii legale

pentru obligații bănești, de la data reținerii acestor sume și până la data

plății integrale a acestora.

Pârâtul Ministerul Justiției, în

nume propriu și în calitate de reprezentant al Tribunalului Harghita, a cerut

prin întâmpinare, respingerea acțiunii invocând și excepția lipsei calității

procesuale pasive având în vedere că sumele în discuție au fost reținute de

Tribunalul Harghita, iar acesta din urmă a fost numai un intermediar între

reclamantă și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. la care acestea au fost virate.

De asemenea, a formulat cerere de

chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Prin sentința civilă nr. 952 din 14

august 2002, Tribunalul Harghita a admis acțiunea și cererea de chemare în

garanție și a obligat chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să restituie

reclamantei C.C., în locul pârâților, suma de 6.208.860 lei, cu titlu de

contribuție de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% lunar începând cu

luna ianuarie 2000 – martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale calculată

conform O.G. nr. 9/2000 de la data reținerii lunare a sumei și până la data

plății integrale a datoriei.

A respins excepția lipsei calității

procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul

Harghita.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

civilă, prin decizia nr. 903 R din 8 noiembrie 2002, a respins, ca nefondate,

recursurile declarate de Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva

sentinței civile nr. 952 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita.

Instanțele au reținut că potrivit

art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, reclamanta beneficiază în mod

gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, întrucât legea nu

condiționează acordarea asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții

de asigurări sociale de sănătate, iar modificarea intervenită în materie prin

inserarea acestei condiții, se referă la perioada ulterioară celei pentru care

s-au solicitat drepturile bănești respective.

Împotriva hotărârilor pronunțate,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ.,

cu motivarea că hotărârile judecătorești criticate au fost pronunțate cu

încălcarea esențială a legii, respectiv a dispozițiilor art. 1, 4, 6, 52 și

art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate și art.

6

1

din Normele comune emise la 26 mai 1999 în aplicarea H.G. nr.

409/1998, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Se arată în esență că reclamanta,

întrucât nu face parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt

scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate, beneficiază de

gratuitățile prevăzute în art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998 numai dacă

face dovada plății contribuției anuale de asigurări de sănătate.

Din interpretarea dispozițiilor

legale evocate coroborate cu prevederile Legii nr. 92/1992 se desprinde

intenția legiuitorului ca magistrații și personalul de specialitate să nu fie

scutiți de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Se solicită admiterea recursului în

anulare, casarea hotărârilor judecătorești criticate și, pe fond respingerea

acțiunii.

Recursul în anulare urmează a fi

admis și a casa hotărârile atacate însă pentru un alt considerent decât cele

invocate și care face inutilă cercetarea motivelor expuse în argumentarea

recursului în anulare.

Prezentul litigiu face parte din

categoria conflictelor de muncă, așa cum ele sunt definite de art. 3 alin. (1)

din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.

Cu referire la compunerea instanței

de judecată în această materie, art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992

privind organizarea judecătorească, text modificat prin O.U.G. nr. 20 din 20

februarie 2002, prevede că în primă instanță cauzele privind conflictele de

muncă se judecă de către un complet format din 2 judecători, asistați de 2

magistrați consultanți care participă la deliberare cu vot consultativ.

La 14 august 2002, Tribunalul

Harghita a judecat prezentul litigiu în complet alcătuit dintr-un singur

judecător și fără participarea magistraților asistenți, încălcând prevederile

art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992, așa cum au fost modificate la

20 februarie 2002 prin O.U.G. nr. 20/2002.

Excepția greșitei compuneri a

completului de judecată a fost pusă din oficiu în discuția părților în ședința

publică din 4 februarie 2004.

Întrucât normele procedurale

privitoare la compunerea instanțelor de judecată sunt de ordine publică,

nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii.

Astfel fiind, recursul în anulare

urmează a fi admis, a casa hotărârile atacate și se trimite cauza la Tribunalul

Harghita în vederea rejudecării fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 903 R din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel Tg. Mureș,

secția civilă și a sentinței civile nr. 952 din 14 august 2002 a Tribunalului

Harghita.

Casează hotărârile atacate și

trimite cauza în vederea rejudecării la Tribunalul Harghita.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 februarie 2004.