ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 925/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 3 iulie 2002, C.C. a chemat în judecată Tribunalul Harghita și Ministerul Justiției, solicitând obligarea pârâților la restituirea sumei de bani încasată nedrept prin reținerea procentului de 7% din veniturile brute de natură salarială cu titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate, pentru perioada anterioară datei de 29 martie 2001 cu aplicarea dobânzii legale sumei aferente, calculată potrivit O.G. nr. 9/2000, cu privire la nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, de la data reținerii acestor sume și până la data plății integrale a acestora.

Pârâtul Ministerul Justiției, în nume propriu și în calitate de reprezentant al Tribunalului Harghita, a cerut prin întâmpinare, respingerea acțiunii invocând și excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere că sumele în discuție au fost reținute de Tribunalul Harghita, iar acesta din urmă a fost numai un intermediar între reclamantă și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. la care acestea au fost virate. De asemenea, a formulat cerere de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Prin sentința civilă nr. 952 din 14 august 2002, Tribunalul Harghita a admis acțiunea și cererea de chemare în garanție și a obligat chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să restituie reclamantei C.C., în locul pârâților, suma de 6.208.860 lei, cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% lunar începând cu luna ianuarie 2000 – martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale calculată conform O.G.

nr. 9/2000 de la data reținerii lunare a sumei și până la data plății integrale a datoriei. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Harghita. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 903 R din 8 noiembrie 2002, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva sentinței civile nr. 952 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita. Instanțele au reținut că potrivit art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, reclamanta beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, întrucât legea nu condiționează acordarea asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, iar modificarea intervenită în materie prin inserarea acestei condiții, se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile bănești respective.

Împotriva hotărârilor pronunțate, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., cu motivarea că hotărârile judecătorești criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, respectiv a dispozițiilor art. 1, 4, 6, 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate și art. 6 1 din Normele comune emise la 26 mai 1999 în aplicarea H.G. nr. 409/1998, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Se arată în esență că reclamanta, întrucât nu face parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate, beneficiază de gratuitățile prevăzute în art. 1 alin. (1) din H.G.

nr. 409/1998 numai dacă face dovada plății contribuției anuale de asigurări de sănătate. Din interpretarea dispozițiilor legale evocate coroborate cu prevederile Legii nr. 92/1992 se desprinde intenția legiuitorului ca magistrații și personalul de specialitate să nu fie scutiți de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate. Se solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor judecătorești criticate și, pe fond respingerea acțiunii. Recursul în anulare urmează a fi admis și a casa hotărârile atacate însă pentru un alt considerent decât cele invocate și care face inutilă cercetarea motivelor expuse în argumentarea recursului în anulare. Prezentul litigiu face parte din categoria conflictelor de muncă, așa cum ele sunt definite de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.

Cu referire la compunerea instanței de judecată în această materie, art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, text modificat prin O.U.G. nr. 20 din 20 februarie 2002, prevede că în primă instanță cauzele privind conflictele de muncă se judecă de către un complet format din 2 judecători, asistați de 2 magistrați consultanți care participă la deliberare cu vot consultativ. La 14 august 2002, Tribunalul Harghita a judecat prezentul litigiu în complet alcătuit dintr-un singur judecător și fără participarea magistraților asistenți, încălcând prevederile art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992, așa cum au fost modificate la 20 februarie 2002 prin O.U.G.

nr. 20/2002. Excepția greșitei compuneri a completului de judecată a fost pusă din oficiu în discuția părților în ședința publică din 4 februarie 2004. Întrucât normele procedurale privitoare la compunerea instanțelor de judecată sunt de ordine publică, nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii. Astfel fiind, recursul în anulare urmează a fi admis, a casa hotărârile atacate și se trimite cauza la Tribunalul Harghita în vederea rejudecării fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 903 R din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția civilă și a sentinței civile nr. 952 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita. Casează hotărârile atacate și trimite cauza în vederea rejudecării la Tribunalul Harghita. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2004.