ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 929/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Harghita, prin sentința civilă nr. 997 din 14 august 2002, a admis acțiunea formulată de M.M. împotriva pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul Harghita, ca și cererea de chemare în garanție promovată de Ministerul Justiției în contra C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și a obligat chemata în garanție să restituie reclamantei în locul pârâților suma de 1.489.258 lei cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% lunar începând cu luna ianuarie 2000 – martie 2001 cu aplicarea dobânzii legale calculată conform O.G. nr. 9/2000 de la data reținerii lunare a sumei și până la data plății integrale a datoriei.

Au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Harghita. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 979/ R din 15 noiembrie 2002, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva sentinței civile nr. 997 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita.

Instanțele de fond și recurs, au reținut în esență că potrivit art. 99 din Legea nr. 92/1992 anterior modificării lui prin Legea nr. 118 din 29 martie 2001, magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiau în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, întrucât legea nu condiționa acordarea asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, iar modificarea intervenită în materie, prin înserarea acestei condiții, se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au acordat drepturile bănești respective. Împotriva hotărârilor pronunțate, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casați și Justiție a declarat recurs în anulare în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc.

civ., cu motivarea că hotărârile judecătorești criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, respectiv a dispozițiilor art. 1, 4, 6, 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate și art. 6 1 din Normele comune emise la 26 mai 1999 în aplicarea H.G. nr. 409/1998 ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Se arată în esență că reclamanta, întrucât nu face parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate, beneficiază de gratuitățile prevăzută de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998 numai dacă face dovada plății contribuției anuale de asigurări de sănătate.

Din interpretarea dispozițiilor legale evocate corobrate cu prevederile Legii nr. 92/1992 se desprinde intenția legiuitorului ca magistrații și personalul de specialitate să nu fie scutiți de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate. Se solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond, respingerea acțiunii. Recursul în anulare urmează a fi admis, a casa hotărârile atacate, însă pe un alt considerent decât cel invocat și care face inutilă cercetarea motivelor expuse în argumentele criticilor formulate. Astfel, prezentul litigiu face parte din categoria conflictelor de muncă, așa cum ele sunt definite de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.

Cu referire la compunerea instanței de judecată în această materie, art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, text modificat prin O.U.G. nr. 20 din 20 februarie 2002, prevede că în primă instanță cauzele privind conflictele de muncă se judecă de către un complet format din 2 judecători, asistați de 2 magistrați consultanți, care participă la deliberare cu vot consultativ. La 14 august 2002, Tribunalul Harghita a judecat prezentul litigiu în complet alcătuit dintr-un singur judecător și fără participarea magistraților consultanți, încălcând prevederile art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992, așa cum au fost modificate la 20 februarie 2002, prin O.U.G.

nr. 20 din 20 februarie 2002. Excepția greșitei compuneri a completului de judecată a fost pusă din oficiu în discuția părților în ședința publică din 4 februarie 2004. Întrucât normele procedurale privitoare la compunerea instanțelor de judecată sunt de ordine publică, nerespectarea acestor norme atrage nulitatea hotărârii pronunțate și în consecință se vor casa hotărârile atacate și se va trimite cauza la Tribunalul Harghita, în vederea rejudecării fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 979 R din 15 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă și a sentinței nr. 997 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita. Casează hotărârile atacate și trimite cauza în vederea rejudecării fondului la Tribunalul Harghita. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2004.