ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1479/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 978 din 14 august 2002, pronunțată de Tribunalul Harghita au fost admise acțiunea formulată de reclamanta I.E. și cererea de chemare în garanție a Casei de asigurări de sănătate O.P.S.N.A.J., care a fost obligată, în locul pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul Harghita, să-i plătească reclamantei suma de 3.603.306 lei, reprezentând contribuție pentru asigurările sociale de sănătate, în procent de 7%, pe perioada ianuarie 2000 – martie 2001, plus dobânzile legale și a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât. Recursurile declarate împotriva sentinței de pârâtul Ministerul Justiției și de chemata în garanție au fost respinse, ca nefondate, prin decizia nr. 964/ R din 15 noiembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Târgu – Mureș, secția civilă.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susținând în esență că au fost pronunțate cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (2), (4) și (6), art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997, din care rezultă că magistrații nu fac parte din categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate. Recursul în anulare este fondat. Este adevărat că, în conformitate cu prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistrații beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, această gratuitate neechivalând însă cu scutirea de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate, care constituie o obligație distinctă.

Beneficiul gratuităților prevăzute în art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 se aplică numai în condițiile cuprinse în Legea nr. 145/1997, în al cărei articol 4 este menționată regula generală a obligativității asigurării, de la care există excepțiile privitoare la persoanele scutite de plata contribuției, prevăzute în art. 6 și art. 55 din aceeași lege. Potrivit art. 52 din Legea nr. 145/1997, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute în art. 6 și art. 55. Cum magistrații nu sunt menționați printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuții, se constată că, doar prin greșita aplicare a prevederilor legale susmenționate a admis acțiunea tribunalul, soluție confirmată de curtea de apel.

În consecință, recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 330 3 alin. (1) și art. 314 C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri și a fi respinsă acțiunea, precum și cererea de chemare în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează decizia civilă nr. 964/ R din 15 noiembrie 2002 a Curții de Apel Tg. Mureș, precum și sentința civilă nr. 978 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita și respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2004.