ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1164/2004

Asupra recursului

în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 963 din 14 august 2002,

pronunțată de Tribunalul Harghita a fost admisă acțiunea formulată de

reclamanta B.E., împotriva pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul

Harghita, precum și cererea de chemare în garanție formulată de primul pârât împotriva

Casei Asigurărilor de Sănătate OPSNAJ, care a fost obligată să-i restituie

reclamantei, în locul pârâților, suma de 3.153.518 lei, reprezentând

contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate, în procent de 7%,

pentru perioada ianuarie 2000 – martie 2001, plus dobânzile legale și a fost

respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâți.

Recursurile declarate de Ministerul Justiției și

de chemata în garanție împotriva sentinței au fost respinse, ca nefondate, prin

decizia nr. 897/R din 8 noiembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel

Târgu-Mureș, secția civilă.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs în

anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susținând, în esență că, au

fost pronunțate cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4, art. 6,

art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997, din care rezultă că magistrații nu

fac parte din categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției pentru

fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Recursul în anulare este fondat.

Este adevărat că în conformitate cu prevederile

art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistrații beneficiază în mod

gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, această gratuitate

neechivalând, însă, cu scutirea de plata contribuției pentru fondul

asigurărilor sociale de sănătate, care constituie o obligație distinctă.

Beneficiul gratuităților prevăzute în art. 99 și

art. 141 din Legea nr. 92/1992 se aplică numai în condițiile cuprinse în Legea

nr. 145/1997, în al cărei art. 4 este menționată regula generală a

obligativității asigurării, de la care există excepțiile privitoare la

persoanele scutite de plata contribuției, prevăzute în art. 6 și art. 55 din

aceeași lege.

Potrivit art. 52 din Legea nr. 145/1997,

persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru

asigurările sociale de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute în art. 6 și

art. 55.

Cum magistrații nu sunt menționați printre

persoanele exceptate de la plata acestei contribuții se constată că doar prin

greșita aplicare a prevederilor legale susmenționate au fost admise acțiunea și

cererea de chemare în garanție.

În consecință, recursul în anulare urmează a fi

admis, conform art. 330

3

alin. (1) și art. 314 C. proc. civ., a fi

casate ambele hotărâri, a fi respinsă acțiunea și cererea de chemare în

garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia nr. 897/R din 8 noiembrie 2002 a

Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, precum și sentința civilă nr. 963

din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita și respinge acțiunea reclamantei B.E.

și cererea de chemare în garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 februarie 2004.