ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1160/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 948 din 14 august 2002, pronunțată de Tribunalul Harghita

au fost admise acțiunea formulată de reclamanta B.D. împotriva pârâților

Ministerul Justiției și Tribunalul Harghita și cererea de chemare în garanție a

C.A.S.A. OPSNAJ, care a fost obligată să-i restituie reclamantei, în locul

pârâților, suma de 13. 412.029 lei, reprezentând contribuție la asigurările

sociale de sănătate, în procent de 7%, pentru perioada ianuarie 2000 – martie

2001, plus dobânzile legale și a fost respinsă excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de pârâți.

Recursurile declarate de Ministerul Justiției și

chemata în garanție împotriva sentinței au fost respinse, ca nefondate, prin

decizia nr. 891/R din 8 noiembrie 2002, pronunțată de Curtea de apel Târgu-Mureș,

secția civilă.

Împotriva

ambelor hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului

de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, întemeindu-l pe prevederile art. 330

pct. 2 C. proc. civ. și susținând, în esență, că au fost pronunțate cu

încălcarea prevederile art. 1 alin. (2), (4), (6), (52) și (55) din Legea nr.

145/1997, din care rezultă că magistrații nu fac parte din categoriile de

persoane exceptate de la plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale

de sănătate.

Recursul în anulare este fondat.

Este adevărat că, în conformitate cu

prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistrații beneficiază

în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, această

gratuitate neechivalând însă, cu scutirea de plata contribuției pentru fondul

asigurărilor sociale de sănătate, care constituie o obligație distinctă.

Beneficiul gratuităților prevăzute

în art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 se aplică numai în condițiile

cuprinse în Legea nr. 145/1997, în al cărei art. 4 este menționată regula

generală a obligativității asigurării, de la care există excepțiile privitoare

la persoanele scutite de plata contribuției, prevăzute în art. 6 și art. 55 din

aceeași lege.

Potrivit art. 52 din Legea nr.

145/1997, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești

lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepția persoanelor

prevăzute în art. 6 și art. 55.

Cum magistrații nu sunt menționați

printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuții, se constată că,

doar prin greșita aplicare a prevederilor legale susmenționate a fost admisă

acțiunea.

În consecință, recursul în anulare

urmează a fi admis, conform art. 330

3

alin. (1) și art. 314 C. proc.

civ., a fi casate ambele hotărâri, a fi respinse acțiunea și cererea de chemare

în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia nr. 891/R din 8

noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, precum și sentința

civilă nr. 948 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita și respinge acțiunea

reclamantei B.D. și cererea de chemare în garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.