ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1162/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ.,

recurs în anularea sentinței civile nr. 941 din 14 august 2002 a Tribunalului

Harghita și a deciziei civile nr. 976 din 15 noiembrie 2002 a Curții de Apel

Târgu-Mureș susținând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii,

ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

S-a arătat că nelegal instanțele au considerat

că magistrații fac parte din categoriile de persoane care sunt asigurate prin

efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările sociale de

sănătate.

Recursul în anulare urmează să fie admis ca

fondat pentru următoarele considerente:

Tribunalul Harghita prin sentința civilă nr. 941

din 14 august 2002, definitivă prin decizia civilă nr. 966 din 15 noiembrie

2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș a admis acțiunea formulată de reclamanta L.S.

și a obligat Ministerul Justiției și Tribunalul Harghita să-i restituie sumele

reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate în procent de

7 %, raportat la salariul lunar, reactualizate. A fost admisă cererea de

chemare în garanție formulată de pârâți și a fost obligată chemata în garanție

Casa OPSNAJ să le achite sumele la plata cărora au fost obligați către

reclamantă.

Instanțele au reținut în esență că, în

conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 magistrații

în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copiii aflați în

întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit de asistență medicală și

medicamente astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței medicale

gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate.

Instanțele au considerat nelegală aplicarea

prevederilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 exclude aplicarea

dispozițiilor Legii nr. 145/1997.

Astfel, în conformitate cu art. 1 alin. (2) din

Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și

funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității și

subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor; art. 4 din același act

normativ prevede că cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii care au

reședința în România, sunt supuși în mod obligatoriu asigurării.

Art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997

enumeră, limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de asigurări de

sănătate sau asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției

pentru asigurările sociale de sănătate.

Cum magistrații nu sunt incluși în categoriile

de persoane exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale de

sănătate, Curtea va admite recursul în anulare, va casa decizia curții de apel

și sentința tribunalului și va respinge acțiunea și cererea de chemare în

garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia nr. 976/R din 15 noiembrie 2002

a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, precum și sentința civilă nr. 941

din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita și respinge acțiunea reclamantei L.S.

și cererea de chemare în garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.