ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1158/2004

Asupra recursului

în anulare

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Procurorul General al Parchetului

de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C.

proc. civ., recurs în anularea sentinței civile nr. 1029 din 14 august 2002 a

Tribunalului Harghita și a deciziei civile nr. 995 din 15 noiembrie 2002 a

Curții de Apel Târgu-Mureș, susținând că au fost pronunțate cu încălcarea

esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

S-a arătat că nelegal instanțele au

considerat că magistrații fac parte din categoriile de persoane care sunt

asigurate prin efectul legii, scutite de plata contribuției pentru asigurările

sociale de sănătate.

Recursul în anulare urmează să fie

admis ca fondat pentru următoarele considerente:

Tribunalul Harghita, prin sentința

civilă nr. 1029 din 14 august 2002, definitivă prin decizia civilă nr. 995 din

15 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș a admis acțiunea formulată de

reclamanta S.E. și a obligat Ministerul Justiției și Tribunalul Harghita să-i

restituie sumele reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de

sănătate în procent de 7%, raportat la salariul lunar, reactualizate. A fost

admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâți și a fost obligată

chemata în garanție CASA OPSNAJ să le achite sumele la plata cărora au fost

obligați, către reclamantă.

Instanțele au reținut în esență că,

în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992

magistrații în activitate sau pensionari precum și soțul sau soția și copiii

aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistența

medicală și medicamente astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței

medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate.

Instanțele au considerat nelegal că

aplicarea prevederilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 exclude

aplicarea dispozițiilor Legii nr. 145/1997.

Astfel, în conformitate cu art. 1

alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt

obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității

și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor; art. 4 din același

act normativ prevede că cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii care

au reședința în România, sunt supuși în mod obligatoriu asigurării.

Art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997,

enumeră, limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de asigurări de

sănătate sau asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției

pentru asigurările sociale de sănătate.

Cum magistrații nu sunt incluși în

categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale

de sănătate, Curtea va admite recursul în anulare, va casa decizia curții de

apel și sentința tribunalului și va respinge acțiunea și cererea de chemare în

garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de

Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia nr. 995/R

din 15 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, precum și

sentința civilă nr. 1029 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita și respinge

acțiunea reclamantei S.E. și cererea de chemare în garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.