ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2331/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C.

proc. civ., recurs în anularea sentinței civile nr. 259 din 14 octombrie 2002 a

Tribunalului Satu Mare și a deciziei civile nr. 1402 din 6 decembrie 2002 a Curții

de Apel Oradea susținând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii,

ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

S-a arătat că nelegal instanțele au

considerat că magistrații fac parte din categoriile de persoane care sunt asigurate

prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările sociale

de sănătate.

Recursul în anulare urmează să fie

admis ca fondat pentru următoarele considerente.

Tribunalul Satu Mare prin sentința

civilă nr. 259 din 14 octombrie 2002, definitivă prin decizia civilă nr. 1402

din 6 decembrie 2002 a Curții de Apel Oradea a admis acțiunea formulată de

reclamanta M.C.C. și a obligat Ministerul Justiției și Tribunalul Satu Mare

să-i restituie sumele reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de

sănătate în procent de 7%, raportat la salariul lunar, reactualizate. A fost

admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâți și a fost obligată

chemata în garanție CASA OPSNAJ să le achite sumele la plata cărora au fost

obligați, către reclamantă.

Instanțele au reținut în esență că,

în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992

magistrații în activitate sau pensionari precum și soțul sau soția și copiii

aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistență

medicală și medicamente astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței

medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate.

Instanțele au considerat nelegal că

aplicarea prevederilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 exclude

aplicarea dispozițiilor Legii nr. 145/1997.

Astfel, în conformitate cu art. 1

alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt

obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității

și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor; art. 4 din același

act normativ prevede că cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii care

au reședința în România, sunt supuși în mod obligatoriu asigurării.

Art. 6 și art. 55 din Legea nr.

145/1997, enumeră, limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de

asigurări de sănătate sau asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata

contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.

Cum magistrații nu sunt incluși în

categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale

de sănătate, Curtea va admite recursul în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Casează decizia civilă nr. 1402/R din 6

decembrie 2002 a Curții de Apel Oradea precum și sentința civilă nr. 259/D din

14 octombrie 2002 a Tribunalului Satu Mare și respinge atât acțiunea cât și

cererea de chemare în garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2004.