ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 549/2004

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 141/D din

13 mai 2002, pronunțată de Tribunalul Satu Mare a fost admisă acțiunea

formulată de reclamanta C.M. împotriva pârâților Ministerul Justiției și

Tribunalul Satu Mare, care au fost obligați să-i restituie sumele reținute în

procent de 7% din salariu pentru asigurări de sănătate, pentru perioada 1

ianuarie 2000 – 1 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflație la data

executării hotărârii și a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Casei

de Asigurări OPSNAJ.

Recursurile declarate de pârâți au

fost admise, prin decizia civilă nr. 1002/R din 13 septembrie 2002, pronunțată

de

Curtea de

Apel Oradea și a fost modificată, în parte sentința tribunalului, în sensul

admiterii cererii de chemare în garanție.

Împotriva ambelor hotărâri a

declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susținând în

esență că au fost pronunțate cu încălcarea prevederilor art. 4, art. 6, art. 52

și art. 55 din Legea nr. 145/1997, din care rezultă că magistrații nu fac parte

din categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției pentru fondul

asigurăriilor sociale de sănătate.

Recursul în anulare este fondat.

Este adevărat că, în conformitate cu

prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistrații beneficiază

în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, această

gratuitate neechivalând însă cu scutirea de plata contribuției pentru fondul

asigurărilor sociale de sănătate, care constituie o obligație distinctă.

Beneficiul gratuităților prevăzute

în art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 se aplică numai în condițiile

cuprinse în Legea nr. 145/1997, în al cărei art. 4 este menționată regula

generală a obligativității asigurării, de la care există excepțiile privitoare

la persoanele scutite de plata contribuției, prevăzute în art. 6 și art. 55 din

aceeași lege.

Potrivit art. 52 din Legea nr.

145/1997, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești

lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepția persoanelor

prevăzute în art. 6 și art. 55.

Cum magistrații nu sunt menționați

printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuții, se constată că,

doar prin greșita aplicare a prevederilor legale susmenționate a fost admisă

acțiunea.

În consecință, recursul în anulare

urmează a fi admis, conform art. 330

3

alin. (1) și art. 314 C. proc.

civ., a fi casate ambele hotărâri și a fi respinsă acțiunea, precum și cererea

de chemare în garanție.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de

Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia civilă nr. 1002/R

din 13 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, precum și sentința civilă nr.

141/D din 13 mai 2002 a Tribunalului Satu Mare și respinge acțiunea și cererea

de chemare în garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie

2004.