ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 549/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 141/D din 13 mai 2002, pronunțată de Tribunalul Satu Mare a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta C.M. împotriva pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul Satu Mare, care au fost obligați să-i restituie sumele reținute în procent de 7% din salariu pentru asigurări de sănătate, pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflație la data executării hotărârii și a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Casei de Asigurări OPSNAJ. Recursurile declarate de pârâți au fost admise, prin decizia civilă nr. 1002/R din 13 septembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Oradea și a fost modificată, în parte sentința tribunalului, în sensul admiterii cererii de chemare în garanție.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susținând în esență că au fost pronunțate cu încălcarea prevederilor art. 4, art. 6, art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997, din care rezultă că magistrații nu fac parte din categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției pentru fondul asigurăriilor sociale de sănătate. Recursul în anulare este fondat. Este adevărat că, în conformitate cu prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistrații beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, această gratuitate neechivalând însă cu scutirea de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate, care constituie o obligație distinctă.

Beneficiul gratuităților prevăzute în art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 se aplică numai în condițiile cuprinse în Legea nr. 145/1997, în al cărei art. 4 este menționată regula generală a obligativității asigurării, de la care există excepțiile privitoare la persoanele scutite de plata contribuției, prevăzute în art. 6 și art. 55 din aceeași lege. Potrivit art. 52 din Legea nr. 145/1997, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute în art. 6 și art. 55. Cum magistrații nu sunt menționați printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuții, se constată că, doar prin greșita aplicare a prevederilor legale susmenționate a fost admisă acțiunea.

În consecință, recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 330 3 alin. (1) și art. 314 C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri și a fi respinsă acțiunea, precum și cererea de chemare în garanție. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează decizia civilă nr. 1002/R din 13 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, precum și sentința civilă nr. 141/D din 13 mai 2002 a Tribunalului Satu Mare și respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2004.