ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 548/2004

Asupra recursului

în anulare

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Procurorul General al Parchetului

de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2

C. proc. civ., recurs în anularea deciziei civile nr. 995 din 13 septembrie

2002 a Curții de Apel Oradea și sentința civilă nr. 129 din 13 mai 2002 a Tribunalului

Satu Mare susținând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea

ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

S-a arătat că nelegal instanțele au

considerat că magistrații fac parte cin categoriile de persoane care sunt asigurate

prin efectul legii, cu scutirea de plata contribuției pentru asigurările

sociale de sănătate.

Recursul în anulare urmează să fie

admis ca fondat pentru următoarele considerente :

Tribunalul Satu Mare, prin sentința

civilă nr. 129 din 13 mai 2002, definitivă prin decizia civilă nr. 995 din 13

septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, a admis acțiunea formulată de

reclamanta D.L.M.D. și a obligat Ministerul Justiției și Tribunalul Satu Mare

să-i restituie sumele reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de

sănătate în procent de 7% raportat la salariul lunar, reactualizate.

A fost admisă cererea de chemare în

garanție formulată de pârâți și a fost obligată chemata în garanție CASA –

OPSNAJ – București să achite sumele la plata cărora au fost obligați către

reclamantă.

Instanțele au reținut în esență că,

în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992

magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copiii

aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistență

medicală și medicamente astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței

medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate.

Instanțele au considerat nelegal că

aplicarea prevederilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 exclude

aplicarea dispozițiilor Legii nr. 145/1997.

Astfel, în conformitate cu art. 1

alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt

obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității

și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor ; art. 4 din

același act normativ prevede că cetățenii români, cetățenii străini și

apatrizii sau cu reședința în România sunt supuși în mod obligatoriu

asigurării.

Art. 6 și art. 55 din Legea nr.

145/1997 enumeră, limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de

asigurări de sănătate sau sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de

plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.

Cum magistrații nu sunt incluși în

categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale

de sănătate, Curtea va admite recursul în anulare, va casa decizia curții de

apel precum și decizia tribunalului și va respinge acțiunea.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de

Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia civilă nr. 995/R din

13 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, precum și sentința civilă nr. 129/D

din 13 mai 2002 a Tribunalului Satu Mare și respinge acțiunea și cererea de

chemare în garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie

2004.