ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 544/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anularea deciziei civile nr. 953 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea și sentinței civile nr. 137/D din13 mai 2002 a Tribunalului Satu Mare susținând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. S-a arătat că, nelegal instanțele au considerat că magistrații fac parte din categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.

Recursul în anulare urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente: Tribunalul Satu Mare, prin sentința nr. 137/D din 13 mai 2002, definitivă prin decizia civilă nr. 953 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.E.R. și a obligat Ministerul Justiției și Tribunalul Satu Mare să-i restituie sumele reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate în procent de 7%; raportat la salariul lunar, reactualizată. A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâți și a fost obligată chemata în garanție CASA-OPSNAJ București să le achite sumele la plata cărora au fost obligați către reclamantă.

Instanțele au reținut în esență că, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 magistrații în activitate sau pensionari precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază în mod gratuit, de asistență medicală și medicamente astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate. Instanțele au considerat nelegal că aplicarea prevederilror art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 exclude aplicarea dispozițiilor Legii nr. 145/1997. Astfel, în conformitate cu art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor; art. 4 din același act normativ prevede că cetățenii români, cetățenii străini și apartizii care au reședința în România, sunt supuși în mod obligatoriu asigurării.

Art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 enumeră, limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de asigurări de sănătate sau sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate. Cum neasigurații nu sunt incluși în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, CURTEA va admite recursul în anulare, va casa decizia curții de apel precum și decizia tribunalului și va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează decizia civilă nr. 953/R din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, precum și sentința civilă nr. 137/D din 13 mai 2002 a Tribunalului Satu Mare și respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2004.