ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 544/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Procurorul General al Parchetului de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C.

proc. civ., recurs în anularea deciziei civile nr. 953 din 11 septembrie 2002 a

Curții de Apel Oradea și sentinței civile nr. 137/D din13 mai 2002 a Tribunalului

Satu Mare susținând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea

ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

S-a arătat că, nelegal instanțele au

considerat că magistrații fac parte din categoriile de persoane care sunt asigurate

prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările sociale

de sănătate.

Recursul în anulare urmează să fie admis

ca fondat pentru următoarele considerente:

Tribunalul Satu Mare, prin sentința nr.

137/D din 13 mai 2002, definitivă prin decizia civilă nr. 953 din 11 septembrie

2002 a Curții de Apel Oradea, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.E.R.

și a obligat Ministerul Justiției și Tribunalul Satu Mare să-i restituie sumele

reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate în procent de

7%; raportat la salariul lunar, reactualizată. A fost admisă cererea de chemare

în garanție formulată de pârâți și a fost obligată chemata în garanție

CASA-OPSNAJ București să le achite sumele la plata cărora au fost obligați

către reclamantă.

Instanțele au reținut în esență că, în

conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 magistrații

în activitate sau pensionari precum și soțul sau soția și copiii aflați în

întreținerea acestora, beneficiază în mod gratuit, de asistență medicală și

medicamente astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței medicale

gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate.

Instanțele au considerat nelegal că

aplicarea prevederilror art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 exclude

aplicarea dispozițiilor Legii nr. 145/1997.

Astfel, în conformitate cu art. 1 alin.

(2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și

funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității și

subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor; art. 4 din același act

normativ prevede că cetățenii români, cetățenii străini și apartizii care au

reședința în România, sunt supuși în mod obligatoriu asigurării.

Art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997

enumeră, limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de asigurări de

sănătate sau sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata

contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.

Cum neasigurații nu sunt incluși în categoriile

de persoane exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale de

sănătate, CURTEA va admite recursul în anulare, va casa decizia curții de apel

precum și decizia tribunalului și va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare

declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție.

Casează decizia civilă nr. 953/R din 11

septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, precum și sentința civilă nr. 137/D

din 13 mai 2002 a Tribunalului Satu Mare și respinge acțiunea și cererea de

chemare în garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 ianuarie 2004.