ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1207/2004

Asupra recursului în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de 3

iulie 2002 la Tribunalul Harghita, reclamanta E.M.V. a chemat în judecată

Tribunalul Harghita, precum și Ministerul Justiției, solicitând restituirea

sumelor reținute până la data de 29 martie 2001, cu titlul de contribuție la

asigurările sociale de sănătate, în procent de 7 % din veniturile brute de

natură salarială, cuantumul acestor sume fiind de 4.643.638 lei.

Reclamanta a solicitat ca aceste

sume să fie reactualizate în conformitate cu prevederile O.G. nr. 9/2000

privind regimul dobânzilor legale.

În motivarea acțiunii aceasta a

arătat, în esență, că prin Legea nr. 92/1992 și H.G. nr. 409/1998 s-a instituit

gratuitatea asistenței medicale pentru magistrați și personalul auxiliar de

specialitate.

Reclamanta, care îndeplinește

funcția de grefier în cadrul Tribunalului Harghita a mai arătat că doar de la

apariția Legii nr. 118/2001 s-a instituit în mod expres principiul acordării

asistenței medicale gratuite, în condițiile respectării dispozițiilor legale

privind plata contribuției la asigurările sociale de sănătate.

În acest context, reclamanta S.H.

consideră că sumele reținute cu acest titlu înainte de 29 martie 2001,

reprezintă plăți nedatorate și pârâții trebuie obligați la restituirea lor.

Ministerul Justiției a formulat întâmpinare

prin care solicită respingerea acțiunii, invocând prevederile Legii nr.

145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, care instituie principiul

obligativității, solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea

fondurilor, același act normativ stabilind și categoriile de persoane supuse în

mod obligatoriu asigurării.

Se mai arată că în temeiul art. 6

alin. (1) din Normele de aplicare a H.G. nr. 409/1998 magistrații și personalul

auxiliar de specialitate cu dreptul la asistență medicală gratuită dacă fac

dovada reținerii în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate a

primelor de asigurare.

Pârâtul a invocat în cauză excepția

lipsei calității procesuale pasive atât a sa, cât și a Tribunalului Harghita cu

motivarea că sumele ce reprezintă contribuția de 7 % din drepturile salariale

ale reclamantei nu au fost reținute de către Ministerul Justiției, ci de către

Tribunalul Harghita, întrucât cu acesta reclamanta a avut raporturi de muncă.

Dar, nici al doilea pârât nu are calitate procesuală pasivă în această cauză,

sumele neintrând în bugetul acestei instituții.

De asemenea, Ministerul Justiției a

formulat și o cerere de chemare, în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. solicitând

instanței că, în ipoteza în care va fi admisă acțiunea principală, să se admită

și cererea de obligare a chematei în garanție la restituirea sumelor reținute

de la reclamantă și virate lunar cu titlul de contribuție pentru asigurările

sociale.

Tribunalul Harghita, prin sentința

civilă nr. 960 din 14 august 2002, a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Justiției și a Tribunalului Harghita. A admis

acțiunea reclamantei și i-a obligat pe pârâți să restituie sumele reținute

nelegal din salarii, în procent de 7 %, reprezentând contribuția la asigurările

sociale de sănătate pentru perioada ianuarie 2000 - martie 2001, în cuantum de

4.643.638 lei cu aplicarea dobânzii legale calculate conform O.G. nr. 9/2000 de

la data reținerii lunare a sumei și până la data plății integrale a datoriei.

Împotriva sentinței civile nr. 960

din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita au declarat recurs Ministerul

Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

În esență, s-a invocat că potrivit

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 145/1997 cu modificările și completările

ulterioare, „asigurările de sănătate sunt obligatorii și funcționează

descentralizat pe baza principiului solidarității și subsidiarității în

colectarea și utilizarea fondurilor, iar magistrații și personalul auxiliar de

specialitate nu sunt cuprinși în categoria de persoane prevăzute de art. 55 din

Legea nr. 145/1997 exceptate de la plata contribuției la asigurările de

sănătate.

Recursurile au fost respinse, ca

nefondate, cu motivarea că în condițiile în care legea civilă nu retroactivează

în perioada 1 ianuarie 2000 - 1 martie 2001, în materia asigurărilor sociale,

reclamantei i se aplică prevederile art. 99 din Legea nr. 92/1992 republicată,

în sensul că aceasta nu datorează contribuție la fondul de asigurări sociale de

sănătate, iar de la 1 aprilie 2001 se aplică art. 99 așa cum a fost modificat

prin Legea nr. 118/2001, prin decizia civilă nr. 919/ R din 8 noiembrie 2002 a

Curții de Apel Târgu-Mureș.

În conformitate cu prevederile art.

27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ., procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs

în anulare împotriva deciziei nr. 919/ R din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel

Târgu-Mureș și a sentinței civile nr. 960 din 14 februarie 2002 a Tribunalului

Harghita, considerând că hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea esențială

a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În acest sens, se arată că, în

conformitate cu art. 99 din Legea nr. 92/1992 modificată prin Legea nr.

142/1997, magistrații beneficiază în mod gratuit de asistență medicală,

medicamente și proteze, iar condițiile în care acestea se acordă au fost

stabilite prin H.G. nr. 409/1998, precum și prin Norme emise pentru aplicarea

acestei hotărâri, în sensul că acordarea gratuităților se face în condițiile

prevăzute de Legea nr. 145/1997.

Se mai susține în recursul în

anulare că printr-o interpretare sistemică a tuturor actelor normative

menționate, în ordinea lor cronologică rezultă că magistrații și personalul

auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă

fac dovada reținerii în contul contribuției lunare de sănătate.

Se mai invocă faptul că în Legea nr.

145/1997 se prevede obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români cu

domiciliul în țară, iar pentru cetățenii străini și apatrizii care au reședința

în România, că cei exceptați de la plata contribuției sunt nominalizați în mod

expres în mai multe texte de lege, iar în aceste categorii de persoane nu

figurează magistrații și personalul auxiliar de specialitate.

Se concluzionează în recursul în

anulare că din tăcerea legiuitorului, care nu a prevăzut în categoriile

exceptate și pe magistrați se deduce intenția ca aceștia să nu fie scutiți de

plata contribuției pentru fondul de asigurări sociale de sănătate.

Ca atare se apreciază că prin

hotărârile criticate instanțele au interpretat și au aplicat greșit actele

normative în vigoare, când au apreciat că magistrații și personalul auxiliar de

specialitate nu trebuie să plătească contribuția lunară, iar această încălcare

esențială a legii a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În consecință pentru aceste motive

s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate și

pe fond respingerea acțiunii reclamantei ca nelegală.

Recursul în anulare este fondat.

Este de observat în primul rând că

atât în considerentele hotărârilor criticate, cât și în motivele formulate în

recursul în anulare sunt invocate aceleași prevederi legale, interpretarea lor

fiind însă total diferită.

Printr-o interpretare sistemică a

tuturor dispozițiilor cuprinse în actele normative care vor fi analizate se vor

reține cele ce urmează.

Este de necontestat că în

conformitate cu prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992

republicată în data de 30 septembrie 1997 magistrații și personalul auxiliar de

specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și

proteze, însă condițiile de acordare a acestora se stabilesc prin hotărâre a

guvernului astfel cum stipulează alin. (2) al art. 99.

La data de 20 iulie 1998, guvernul a

emis H. nr. 409 care în art. 1 prevede că de aceste gratuități se beneficiază

în condițiile Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 intrate în

vigoare la 1 ianuarie 1998. Același lucru fiind prevăzut și în Normele comune

nr. 318/FB/64/807/C din 26 mai 1999 emise de Ministerul Justiției, Curtea

Supremă de Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pentru

aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 409/1998.

În consecință trebuie avute în vedere

aceste acte normative care arată fără echivoc că beneficiul gratuităților

prevăzut de art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 se face în condițiile

Legii nr. 145/1997 al cărei art. 4 prevede obligativitatea asigurării pentru

toți cetățenii români cu domiciliul în țară, iar în alin. (2) arată în mod

imperativ că asigurații vor plăti o contribuție lunară pentru asigurările

sociale de sănătate.

În art. 6 și art. 55 din aceeași

lege, sunt arătate categoriile de persoane care beneficiază de asigurare fără

plata contribuției și cele care sunt scutite de această plată.

Așadar, din interpretarea acestor

prevederi legale rezultă că legiuitorul a arătat în mod explicit care este

voința sa, respectiv ca beneficiul gratuităților pentru magistrați și

personalul auxiliar de specialitate să se facă în condițiile Legii nr.

145/1997.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca

persoanele prevăzute în art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 să aibă

calitatea de asigurat fără plata contribuției sau să fie scutiți de ea, nu ar

fi menționat-o expres incluzându-i în categoriile la care face referire art. 6

sau art. 55 din această lege.

Legiuitorul nu a dorit acest lucru,

pentru că în categoria exceptaților au fost cuprinse persoanele care nu au avut

venituri sau nu pot dobândi venituri într-o anumită perioadă.

Ca atare, instanțele care au reținut

în hotărârile criticate în recursul în anulare cp sintagma „în condițiile Legii

nr. 145/1997” a fost necesară pentru a atesta existența și raportul între legea

specială nr. 92/1992 și legea generală nr. 145/1997, au interpretat greșit

actele normative mai înainte menționate încălcând esențial legea, ceea ce a

determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Distinct de cele arătate în precedent urmează a se

reține și faptul că anterior soluționării irevocabile a cauzei, prin Legea nr.

116/2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 179 din 11 noiembrie 1999 privind

modificarea și completarea Legii nr. 92/1992, alin. (1) al art. 99 a primit

următorul cuprins: „magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul

sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit

de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării

dispozițiilor legale privind plata contribuțiilor de asigurări sociale de

sănătate, ceea ce demonstrează că voința legiuitorului a fost, în sensul că să

se acorde gratuitățile cu condiția plății contribuției lunare de sănătate.

Așa fiind, față de considerentele

mai sus arătate, văzând și dispozițiile art. 314 C. proc. civ., urmează a se

admite recursul în anulare, a se casa hotărârile criticate, iar pe fond, a se

respinge acțiunea reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în

anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 919/ R din 8 noiembrie 2002 a

Curții de Apel Târgu Mureș.

Casează decizia recurată, precum și

sentința civilă nr. 960 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita. Respinge ca

nefondate acțiunea și cererea de chemare în garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 februarie 2004.