ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6752/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 3 iulie

2002 reclamanta G.C. a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Harghita și

Ministerul Justiției, solicitând obligarea lor la restituirea sumelor reținute

cu titlu de contribuție la asigurările de sănătate în procent de 7 % din

veniturile brute de natură salarială, cu aplicarea dobânzii legale calculată

conform O.G. nr. 9/2000.

Tribunalul Harghita, prin sentința

civilă nr. 1034 din 14 august 2002, a admis acțiunea, a admis și cererea de

chemare în garanție formulată ulterior sesizării instanței de pârâtul

Ministerul Justiției împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și a obligat chemata în

garanție să restituie reclamantei, în locul pârâtelor, suma de 2.847.670 lei,

pentru perioada 1 ianuarie 2000-1 martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale

calculate conform O.G. nr. 9/2000.

Instanța de fond a reținut în

esență, că în conformitate cu prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992,

magistrații în activitate și personalul auxiliar de specialitate, precum și

soțul, soția și copiii acestora aflați în întreținerea lor, beneficiază în mod

gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, fără ca legea să

condiționeze acordarea asistenței medicale de plata unor contribuții de

asigurări sociale de sănătate.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin

decizia civilă nr. 926/R din 8 noiembrie 2002, a respins ca nefondate

recursurile declarate de Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Împotriva hotărârilor susmenționate,

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare, considerând că ele au fost pronunțate cu

încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond.

Se solicită admiterea recursului în

anulare, casarea hotărârilor criticate și, pe fond, respingerea acțiunii.

Recursul în anulare urmează a se

admite pe alte considerente decât cele expuse în motivarea lui și care fac

inutilă cercetarea acestora.

Prezentul litigiu face parte din

categoria conflictelor de muncă, așa cum sunt ele definite de art. 3 alin. (1)

din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.

Cu referire la compunerea instanței

de judecată în această materie, art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992

privind organizarea judecătorească, text modificat prin O.U.G. nr. 20 din 20

februarie 2002, prevede că în primă instanță cauzele privind conflictele de

muncă se judecă de către completul format din 2 judecători, asistați de 2

magistrați consultanți, care participă la deliberare cu vot consultativ.

La data de 14 august 2002,

Tribunalul Harghita a soluționat prezentul litigiu în complet constituit

dintr-un singur judecător și fără participarea magistraților consultanți, încălcând

prevederile art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992, așa cum au fost

modificată la 20 februarie 2002 prin O.U.G. nr. 20/2002.

Excepția greșitei compuneri a

completului de judecată a fost pusă în discuția părților de Înalta Curte în

ședința din 3 decembrie 2004.

Față de caracterul imperativ al

normelor de procedură care reglementează compunerea completelor de judecată, a

căror încălcare atrage nulitatea hotărârii, urmează ca pe acest temei să se

admită recursul în anulare, se vor casa hotărârile pronunțate, cu trimiterea

cauzei la Tribunalul Harghita pentru rejudecarea litigiului cu respectarea

dispozițiilor legale evocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia civilă nr. 926/R din 8 noiembrie

2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă și sentința civilă nr. 1034

din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita și trimite cauza spre rejudecare la

această din urmă instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2004.