ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6752/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 3 iulie 2002 reclamanta G.C. a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Harghita și Ministerul Justiției, solicitând obligarea lor la restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuție la asigurările de sănătate în procent de 7 % din veniturile brute de natură salarială, cu aplicarea dobânzii legale calculată conform O.G. nr. 9/2000. Tribunalul Harghita, prin sentința civilă nr. 1034 din 14 august 2002, a admis acțiunea, a admis și cererea de chemare în garanție formulată ulterior sesizării instanței de pârâtul Ministerul Justiției împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și a obligat chemata în garanție să restituie reclamantei, în locul pârâtelor, suma de 2.847.670 lei, pentru perioada 1 ianuarie 2000-1 martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale calculate conform O.G.

nr. 9/2000. Instanța de fond a reținut în esență, că în conformitate cu prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistrații în activitate și personalul auxiliar de specialitate, precum și soțul, soția și copiii acestora aflați în întreținerea lor, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, fără ca legea să condiționeze acordarea asistenței medicale de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate. Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin decizia civilă nr. 926/R din 8 noiembrie 2002, a respins ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Împotriva hotărârilor susmenționate, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, considerând că ele au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Se solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate și, pe fond, respingerea acțiunii. Recursul în anulare urmează a se admite pe alte considerente decât cele expuse în motivarea lui și care fac inutilă cercetarea acestora. Prezentul litigiu face parte din categoria conflictelor de muncă, așa cum sunt ele definite de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă. Cu referire la compunerea instanței de judecată în această materie, art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, text modificat prin O.U.G. nr. 20 din 20 februarie 2002, prevede că în primă instanță cauzele privind conflictele de muncă se judecă de către completul format din 2 judecători, asistați de 2 magistrați consultanți, care participă la deliberare cu vot consultativ.

La data de 14 august 2002, Tribunalul Harghita a soluționat prezentul litigiu în complet constituit dintr-un singur judecător și fără participarea magistraților consultanți, încălcând prevederile art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992, așa cum au fost modificată la 20 februarie 2002 prin O.U.G. nr. 20/2002. Excepția greșitei compuneri a completului de judecată a fost pusă în discuția părților de Înalta Curte în ședința din 3 decembrie 2004. Față de caracterul imperativ al normelor de procedură care reglementează compunerea completelor de judecată, a căror încălcare atrage nulitatea hotărârii, urmează ca pe acest temei să se admită recursul în anulare, se vor casa hotărârile pronunțate, cu trimiterea cauzei la Tribunalul Harghita pentru rejudecarea litigiului cu respectarea dispozițiilor legale evocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează decizia civilă nr. 926/R din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă și sentința civilă nr. 1034 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita și trimite cauza spre rejudecare la această din urmă instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2004.